Seminom testicular: simptome, diagnostic si tratament

Seminomul testicular este o tumora maligna a celulelor germinale care se dezvolta in testicul si reprezinta aproximativ 50% dintre toate tumorile testiculare cu celule germinale. Statisticile ne arata ca este cea mai frecventa forma de cancer testicular la barbatii tineri, cu incidenta maxima la pacientii cu varsta intre 30-40 de ani, dar poate aparea chiar si la adolescenti, dupa pubertate.

Comparativ cu alte tipuri de tumori germinale non-seminomatoase, seminomul testicular are, in esenta, o evolutie mult mai lenta, este mai sensibil la radioterapie si are un prognostic de obicei mult mai favorabil. Rata de supravietuire in caz de seminom testicular depaseste, uneori, 95%.

Ce este seminomul testicular si cum apare?

Seminomul este un tip de tumora maligna care deriva din celulele germinale primitive. Acestea, in mod normal, dau nastere spermatozoizilor. De obicei, un seminom testicular se dezvolta chiar in parenchimul testicular, dar poate aparea si extragonadal (mediastin, retroperitoneu), desi mai rar.

Mecanismul formarii unui seminom testicular implica, frecvent, o etapa precursoare numita neoplazie intratubulara a celulelor germinale. Aceasta este caracterizata prin prezenta celulelor germinale atipice in interiorul tubilor seminiferi, care progresiv se inmultesc si invadeaza astfel tesutul testicular. Totusi, de cele mai multe ori tratamentul seminomului este in totalitate curativ.

Seminom testicular – cauze si factori de risc

Nu se cunosc indeaproape cauzele care duc la aparitia unui seminom testicular, dar exista foarte multi factori de risc documentati care au fost corelati cu incidenta crescuta a afectiunii. Dintre acestia, cei mai importanti sunt:

• criptorhidia (testiculul necoborat): pacientii cu criptorhidie au un risc de cel putin 4 ori mai mare de a dezvolta seminom testicular (>10% dintre pacientii cu seminom testicular au istoric medical pozitiv de criptorhidie, chiar daca au tratat anterior aceasta afectiune);
• istoricul familial pozitiv de tumori testiculare creste de 4-10 ori riscul de a dezvolta seminom testicular;
• disgenezia gonadala (sindromul Klinefelter, sindromul disgeneziei testiculare);
• pacientii cu sindrom Down (trisomia 21) au un risc de 50 de ori mai mare de a dezvolta, in timp, seminom testicular;
• infertilitatea;
• hipospadiasul (localizarea normala a orificiului uretrei).

De asemenea, rasa alba este un factor de risc independent, incidenta seminomului fiind mult mai mare in populatiile europene comparativ cu cele africane sau asiatice. Diagnosticul de seminom testicular reprezinta aproximativ 35-50% din totalul tumorilor maligne ale celulelor germinale.

In egala masura, este unul dintre cele mai tratabile tipuri de cancer, cu o rata de supravietuire chiar de pana la 99% in stadiul incipient al bolii. Este cel mai frecvent tip de cancer la pacientii din grupa de varsta 15-35 de ani.

Seminom testicular – simptome si manifestari

Pacientii cu seminom testicular se prezinta la medic de obicei cu o masa testiculara care, in mod obisnuit, nu este dureroasa la atingere, care poate fi asociata cu infertilitatea. Multi pacienti pot descrie masa respectiva drept „bob de mazare pe testicul”. Masa palpabila este localizata doar pe un singur testicul – unilaterala –, de consistenta ferma sau dura, la nivelul scrotului.

In cazul in care masa testiculara este absenta, de obicei pacientul are senzatia de greutate la acest nivel. Boala metastatica, desi rara, se poate prezenta initial cu limfadenopatie in retroperitoneu sau in mediastinul anterior, dureri lombare, dispnee sau tuse persistenta (in metastazele pulmonare).

Diagnosticul de seminom testicular

Diagnosticul de seminom testicular se pune pe seama rezultatelor investigatiilor imagistice, care, in mod obisnuit, sunt corelate cu markerii tumorali. Palparea atenta a testiculului scoate la iveala o masa solida, neomogena si nedureroasa la atingere. Ecografia scrotala este metoda de prima interventie in cazul in care se ridica suspiciunea de seminom testicular – rezultatele evidentiaza o masa hipoecogena bine delimitata la nivelul testiculului.

Tomografia computerizata toracica, abdominala si pelvina permit evaluarea unei eventuale extinderi metastatice a cancerului.

Biomarkerii tumorali cu relevanta clinica in caz de seminom testicular sunt:

• AFP (alfa-fetoproteina): concentratii normale in cazul unui seminom testicular pur, cresterea sugerand o componenta non-seminomatoasa;
• hCG (gonadotropina corionica umana): cresteri moderate in pana la 20% dintre cazurile de seminom testicular;
• LDH (lactat-dehidrogenaza): asociata cu volumul tumoral si progresia tumorii.

Diagnosticul de seminom testicular este confirmat prin analiza masei testiculare prelevate printr-o orhiectomie inghinala (indepartarea testiculului) sau prin metode chirurgicale conservatoare.

Tratament seminom testicular

In cazul unui seminom testicular, tratamentul este stadializat si adaptat riscului de recurenta sau de metastazare. De cele mai multe ori, eficienta tratamentului este ridicata, acest tip de cancer testicular avand un raspund foarte bun la radioterapie.

Stadiul I (boala localizata)

Aproape intotdeauna, interventia initiala este reprezentata de orhiectomia inghinala radicala – indepartarea chirurgicala a testiculelor. Aceasta este urmata de supraveghere activa (in special la pacientii cu factori de risc scazuti), radioterapie adjuvanta (ganglioni paraaortici), precum si chimioterapie adjuvanta (1-2 cicluri BEP – bleomicina, etopozid, cisplatina).

Stadiul II-III (ganglioni limfatici retroperitoneali pozitivi)

Chimioterapie sistemica (3 cicluri BEP sau 4 cicluri EP – etopozid si cisplatina). Radioterapia se recomanda in cazurile in care masa are volum redus si boala este limitata.

Stadiul IV (metastaze pulmonare sau la nivelul altor organe)

In cazul unui seminom testicular care a dat metastaze, chimioterapia sistemica intensiva este de dorit si ar trebui initiata cat mai rapid cu putinta. Prognosticul asociat este, in general, favorabil, datorita radiosensibilitatii crescute a seminomului, motiv pentru care relativ putine sunt cazurile in care se ajunge la boala metastatica.

Biopsia testiculara nu este indicata inaintea oricarei interventii, nici macar in scop de diagnostic diferential, pentru ca exista risc de diseminare tumorala. Dupa indepartarea testiculului (primul pas de tratament in caz de seminom testicular) cei mai multi dintre pacienti nu se vor confrunta cu scaderi semnificative ale testosteronului sau simptome de disfunctie sexuala.

Procedura, de obicei, nu este o cauza a infertilitatii – pana la 25% dintre barbatii cu tumori maligne testiculare, inclusiv seminom testicular, sunt deja infertili inainte de a fi diagnosticati cu seminom testicular. De asemenea, exista si posibilitatea de reconstructie testiculara folosind un testicul protetic.

Dupa tratament, este recomandata in continuare supravegherea conform protocolului:

Protocolul Spitalului Princess Margaret

• primii 1-3 ani dupa tratament: markerii tumorali la fiecare 4 luni (doar in primii 2 ani) si o radiografie toracica la fiecare 8 luni, examen fizic si CT abdominal la fiecare 4 luni;
• primii 4-7 ani: markeri tumorali (optional), radiografie toracica o data pe an, CT abdominal si examen fizic la fiecare 6 luni;
• primii 8-10 ani: markeri tumorali (optional), radiografie toracica o data pe an, examen fizic si CT abdominal o data pe an.

Protocolul Nichols

• anul 1: markeri tumorali si radiografie toracica la fiecare 2 luni, CT abdominal la fiecare 3 luni;
• anul 2: markeri tumorali si radiografie toracica la fiecare 2 luni, CT abdominal la fiecare 4 luni;
• anii 3-5: markeri tumorali si radiografie toracica la fiecare 6 luni, CT abdominal la fiecare 6 luni;
• >5 ani: markeri tumorali si radiografie toracica o data pe an.

Monitorizarea dupa tratamentul pentru seminom testicular este foarte importanta.

Seminom testicular – prognostic, speranta de viata si posibile complicatii

Conform Testicular Cancer Society, rata generala de supravietuire la 5 ani este mai mare chiar de 95%. Daca este diagnosticat devreme, cand cancerul este limitat la testicul, rata asociata de supravietuire este chiar mult mai mare – de pana la 99%. In cazul in care cancerul s-a raspandit in ganglionii regionali, rata de supravietuire este de 96%, si chiar daca acesta deja a metastazat, rata de supravietuire este de peste 70%.

Prognosticul este in stransa dependenta de stadiul bolii in momentul diagnosticului, raspunsul la chimioterapie si radioterapie (care, de cele mai multe ori, este unul foarte bun) si de prezenta markerilor tumorali dupa finalizarea tratamentului.

Totusi, pot aparea si complicatii. Dupa interventia chirurgicala pentru seminom testicular, adica dupa orhiectomie, poate aparea ejacularea retrograda, cu risc de infertilitate. Exista complicatii asociate si tratamentelor radio- si chimioterapeutice, cum ar fi anemia (cu simptomele asociate) si scaderea imunitatii, caderea parului.

Tratate incomplet sau inadecvat, metastazele extinse pot cauza hemoragii severe, care in majoritatea cazurilor sunt fatale. Locurile frecvente in care un seminom testicular metastazeaza sunt plamanii, ganglionii limfatici, ficatul si oasele. Pe de alta parte, chiar si in acest stadiu, tratamentul are rezultate curative si prognosticul este unul bun.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK448137/

https://radiopaedia.org/articles/testicular-seminoma-1

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK560513/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK563159/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK278992/

https://tcr.amegroups.org/article/view/88996/html