Sindrom Adams-Stokes

Termenul de sindrom Adams-Stokes este folosit pentru a descrie afectiunile caracterizate printr-o scadere a pulsului (bradicardie), cu atacuri tranzitorii de vertij, sincopa (pierderea constientei) si convulsii epileptiforme. Aceste simptome se datoreaza hipoperfuziei creierului, care apare ca urmare a actiunii lente sau opririi temporare a ventriculelor (blocul atrioventricular). Pierderile bruste ale starii de constienta sunt cauzate de tulburari tranzitorii ale ritmului cardiac, si mai ales de bradicardii sau blocuri atrioventriculare complete, care duc la scaderea critica a debitului cardiac si, implicit, la irigarea inadecvata a creierului.

Denumirea de sindrom Adams-Stokes a fost data de 2 medici irlandezi, Robert Adams si Stokes Wiliam, care au descris independent manifestarile clinice ale bolii in secolul al XIX-lea. Chiar daca denumirea este mai putin folosita in ghidurile cardiologice moderne, fiind preferata totusi clasificarea dupa tipul specific de aritmie sau tulburare de conducere, termenul ramane relevant pentru sublinierea caracterului brusc, imprevizibil, potential periculos al episoadelor sincopale. In acest articol ne-am propus sa clarificam aspecte esentiale ale afectiunii – de la cauze si factori de risc, pana la manifestari clinice, metode de diagnostic si optiunile terapeutice disponibile.

Ce este sindromul Adams-Stokes?

Sindromul Adams-Stokes este o tulburare definita de episoade bruste si tranzitorii de pierdere a constientei, cauzate de intreruperea temporara a activitatii electrice eficiente a inimii, fara insa a avea legatura cu efortul. Aceste episoade sincopale sunt rezultatul unui bloc cardiac complet sau a unor bradiaritmii severe, in care impulsurile electrice generate de nodulul sinoatrial nu se transmit eficient catre ventricule, ceea ce face ca inima sa bata mult prea lent sau chiar, pentru o scurta perioada, sa se opreasca.

Intreruperea duce la scaderea critica a perfuziei cerebrale, adica tesutul cerebral nu dispune de oxigen pentru cateva secunde, suficient cat sa provoace o sincopa, adesea insotita de convulsii tonico-clonice scurte, ceea ce poate face dificila diferentierea cazului de sindrom Adams-Stokes de o criza epileptica. De obicei, pacientul isi revine rapid, in mai putin de un minut, insa fara a prezenta starea postcritica specifica epilepsiei, ceea ce poate fi un indiciu important in vederea stabilirii diagnosticului corect de sindrom Adams-Stokes.

Este important de mentionat ca nu vorbim despre sindrom Adams-Stokes drept o boala ca atare, ci mai degraba ca un sindrom specific, adica un ansamblu de simptome care apar secundar unor afectiuni cardiace – in cazul de fata –, cel mai frecvent fiind vorba de blocul atrioventricular si de aritmii extreme (tahicardia paroxistica supraventriculara sau fibrilatia atriala, spre exemplu). Acest sindrom apare mai ales la barbatii cardiaci cu varsta de peste 50-55 de ani.

Ce cauze are sindromul Adams-Stokes?

Cauza principala care duce la sindrom Adams-Stokes este intreruperea temporara sau intarzierea severa a conducerii electrice intre atrii si ventricule, ceea ce duce la bloc atrioventricular (AV) de grad III, cunoscut si sub denumirea de bloc AV complet. Impulsurile electrice cu origine la nivelul atriilor nu mai ajung la nivelul ventriculelor, pentru a se produce contractia. Prin urmare, acestea sunt nevoite sa se bazeze pe un pacemaker ventricular de rezerva, care imprima un ritm mai redus al contractiilor – un ritm indeajuns de redus pentru a nu mentine o perfuzie cerebrala adecvata.

Alte acuze includ tahicardiile ventriculare sau fibrilatia ventriculara, in care activitatea electrica haotica a inimii face ca aceasta sa nu mai pompeze eficient sangele. In unele cazuri, desi relativ mai rare, asistolia temporara, adica oprirea completa a activitatii electrice a inimii, poate sta la baza cazurilor de sindrom Adams-Stokes. Pe langa aceste aritmii grave, unele forme de sindrom Adams-Stokes pot aparea in contextul infarctului miocardic, miocarditei si cardiomiopatiilor de tip dilatativ sau hipertrofic. Se intalneste si in contextul afectiunilor degenerative ale sistemului cardiac de conducere, cum este boala Lenegre.

Exista si cauze medicamentoase, cum ar fi supradozajul cu betablocante, blocante ale canalelor de calciu, digoxina, care pot incetini excesiv conducerea electrica. In cazuri mai rare, se observa anomalii congenitale ale sistemului de conducere, bolile infiltrative (amiloidoza si sarcoidoza), tulburari metabolice severe (hiperkaliemia, hipoxia) la pacientul cu sindrom Adams-Stokes.

Care sunt factorii de risc pentru sindrom Adams-Stokes?

Principalii factori de risc pentru sindrom Adams-Stokes sunt bolile cardiace preexistente:

• boala coronariana;
• cardiomiopatia ischemica;
• valvulopatiile avansate;
• hipertrofia ventriculara stanga;
• fibrilatia atriala;
• tahicardia paroxistica supraventriculara.

Varsta inaintata este un alt factor semnificativ, intrucat degenerarea fibrelor de conducere este mai frecventa la persoanele in varsta, chiar in absenta unei boli structurale evidente. Mai mult, istoricul familial de moarte cardiaca subita sau boli sistemice cu afectare cardiaca creste riscul de sindrom Adams-Stokes. Pacientii cu sindrom de sinus bolnav sau sindrom de preexcitatie, de exemplu sindromul Wolff-Parkinson-White, sunt considerati la risc pentru tulburari de ritm ce pot conduce la sindrom Adams-Stokes.

Care este tabloul clinic la pacientii cu sindrom Adams-Stokes?

Tabloul clinic este dominat de pierderi bruste, neasteptate ale starii de constienta (sincopa), care apar fara avertisment si dureaza de obicei intre 10 si 30 de secunde. Pacientul pur si simplu ajunge sa se prabuseasca din picioare, adesea palid, inert, fara reactie, desi continua sa respire. Uneori, apar convulsii usoare. Episodul poate fi foarte infricosator pentru martori, deoarece se asemana foarte bine cu o criza epileptica sau un stop cardiac.

De obicei, pacientul isi revine spontan in mai putin de un minut, fara insa a prezenta o confuzie postictala, ceea ce diferentiaza cazurile de sindrom Adams-Stokes de criza epileptica autentica. O problema majora este faptul ca pacientul poate suferi traumatisme din cauza pierderii bruste a constientei, ceea ce tinde sa ii agraveze, in majoritatea cazurilor, situatia clinica.

Cum se stabileste diagnosticul de sindrom Adams-Stokes?

Stabilirea diagnosticului Adam-Stokes presupune corelarea simptomelor clinice ale pacientului cu datele electrocardiografice, investigatiile cardiologice si, in mod obisnuit, monitorizarea pe termen lung a ritmului cardiac. Electrocardiograma este esentiala si poate evidentia blocul AV complet, bradicardie sinusala marcata sau alte aritmii relevante la pacientul cu sindrom Adams-Stokes.

Totusi, deoarece episoadele de sindrom Adams-Stokes sunt tranzitorii, este posibil ca rezultatul ECG-ului de repaus sa fie normal. Din acest motiv, se recurge la purtarea unui holter ECG timp de 24-72 de ore sau chiar la montarea unui dispozitiv de monitorizare implantabil. Rezultatele oferite de purtarea holterului sunt foarte importante. Ecocariografia este utila pentru evaluarea structurii si functiei cardiace si determinarea functiei ventriculare stangi.

Tratamente in sindromul Adams-Stokes

Alternativele de tratament pentru pacientii cu sindrom Adams-Stokes sunt directionare mai ales spre corectarea cauzei aritmiei si prevenirea episoadelor recurente de sincopa. In cele mai multe dintre cazuri, tratamentul de electie este implantarea unui stimulator cardiac permanent (adica a unui pacemaker), mai ales in contextul blocurilor AV de grad III sau bradiaritmiilor.

Pace-makerul asigura o frecventa cardiaca minima constanta, prevenind astfel pauzele electrice care stau la baza aparitiei episoadelor de sincopa din sindrom Adams-Stokes. In cazurile in care sindromul este determinat de o tahiaritmie ventriculara sau supraventriculara, tratamentul poate include aritmice, ablatii prin cateter sau, in cazurile selectionate, implantarea unui defibrilator cardiac automat (mai ales daca exista risc crescut de moarte subita).

Tratamentul se bazeaza, in functie de cazul dat, si pe eliminarea factorilor favorizanti. Vorbim, in acest sens, despre intreruperea medicamentatiei cu efect bradicardizant sau ajustarea acesteia in functie de raspunsul pacientului, corectarea dezechilibrelor electrolitice asociate. Ca urmare a faptului ca pacientul cu sindrom Adams-Stokes este expus riscului de moarte cardiaca subita, se recomanda monitorizarea periodica a bolii si controale specifice la medicul cardiolog.

Surse:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11866357/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10375786/

https://jamanetwork.com/journals/jama/article-abstract/236524

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/0002934369900965