Sindromul DRESS, acronim provenit din denumirea engleza Drug Reaction with Eosinophilia and Systemic Symptoms, defineste o reactie medicamentoasa severa, potential letala, pe fondul alergiei, care implica nu doar pielea, ci si multiple organe interne, fiind caracterizata printr-o triada clasica: eruptie cutanata extinsa, eozinofilie (cresterea numarului de eozinofile) marcata si, mai mult decat atat, afectare viscerala (in special hepatica, renala, pulmonara sau cardiaca). Acesta este considerat unul dintre cele mai grave sindroame de hipersensibilitate induse medicamentos si se inscrie in spectrul reactiilor adverse de tip IVb si IVd (clasificarea Gell si Coombs).
Sindromul DRESS se remarca nu doar prin gravitatea manifestarilor, ci si prin intarzierea – in unele cazuri fiind vorba de saptamani dupa expunerea la medicamentul incriminat – debutului acestora. Acest aspect poate ingreuna identificarea cauzei si intarzia diagnosticul. Foarte bizar, pe de alta parte, este ca unii pacienti pot manifesta simptome chiar si dupa intreruperea terapiei, din cauza persistentei metabolitului activ. Din acest motiv, sindromul DRESS mai este deseori denumit si „boala cu memorie imuna”. Cititi in continuare pentru a aflat mai multe despre acest sindrom: cauze, simptome, factori declansatori, metoda de diagnostic si tratamentul disponibil.
Sindromul DRESS descrie o reactie de hipersensibilitate intarziata, care poate aparea din cauza administrarii diferitor tipuri de medicamente. Reactia implica disfunctie imunologica sistemica si se caracterizeaza prin inflamatie extinsa, activare eozinofilica si disfunctie viscerala. Debutul este insidios, simptomele asociate cu sindromul DRESS aparand de obicei la 2-8 saptamani de la initierea tratamentului cu medicamentul cauzal, ceea ce il diferentiaza evident de celelalte forme de reactii alergice mai rapide.
Literlamente, abrevierea se traduce drept „reactie la medicamente, cu eozinofilie si manifestari sistemice”. Simptomele cutanate, cum ar fi eruptiile eritematoase difuze, frecvent pruriginoase, pot fi insotite de febra persistenta, adenopatii multiple si, mai grav, afectare hepatica severa (cu hepatita fulminanta), nefrita interstitiala, pneumonita, miocardita sau encefalita. Prin analizele de laborator se evidentiaza leucocitoza cu eozinofilie marcata, limfocitoza atipica, cresteri ale enzimelor hepatice – toate acestea fiind sugestive pentru un raspuns imun sistemic amplu.
Dintre toti factorii care contribuie la sindromul DRESS; cel mai important este expunerea la o serie de medicamente cu potential alergen crescut. Printre cele mai frecvente se numara:
Sindromul DRESS nu apare la prima doza de medicament. De fapt, necesita o anumita perioada de sensibilizare a sistemului imun. Au fost identificate mai multe variante genetice, in special ale sistemului major de histocompatibilitate (HLA), care pot predispune anumite persoane la a dezvolta sindrom DRESS. Persoanele cu alelele HLA-B58:01, HLA-A31:01 si HLA-B*15:02 par sa aiba risc mai crescut de a dezvolta reactii severe, in contextul administrarii unor medicamente specifice.
Sindromul DRESS este determinat de reactia imunologica anormala a organismului la ingestia anumitor tipuri de medicamente. Reactia alergica defineste un proces imun complex – implica atat limfocitele T citotoxice, cat si eozinofilele, cu fundamentarea unui mediu inflamator intens. Se presupune ca metabolizarea deficitara a anumitor medicamente, cu acumularea de metaboliti toxici, poate duce la o prezentarea unor „neoantigene” (antigene noi) sistemului imun. Astfel se declanseaza o reactie in lant, care implica atat raspunsul imun adaptativ, cat si pe cel innascut.
Un element esential in sindromul DRESS este reactivarea virala, in special a virusurilor ce fac parte din familia Herpesviridae: HHV-6, HHV-7, CMV sau virusul Epstein-Barr. Reactivarea, in acest sens, poate juca un rol dublu: poate fi atat un factor declansator, cat si un element care sustine perpetuarea inflamatiei. Reactivarea virala pare sa fie secundara imunodepresiei induse de medicament si poate agrava si mai mult raspunsul imun deja declansat.
Mecanismele fiziopatologice care duc la sindromul DRESS implica o interactiune complexa si atent dictata intre predispozitia genetica, metabolizarea deficitara a medicamentului, disfunctia sistemului imun si, in unele cazuri, reactivarea virala.
Medicamentele implicate in aparitia sindromului sunt de obicei metabolizate in ficat printr-un sistem enzimatic numit citocromul P450. In cazul unei mutatii genetice sau a unui deficit, spre exemplu, se pot acumula metaboliti reactivi care se leaga de proteinele proprii organismului si formeaza complexe antigenice capabile sa activeze limfocitele T.
Odata activate, aceste limfocite se infiltreaza la nivelul pielii si organelor interne, elibereaza si citokine proinflamatorii (interleukina-5, interferon gamma si altele) care atrag eozinofilele, dar si alte celule proinflamatorii. Reactivarea HHV-6, care apare in cursul bolii, poate accentua cu mult raspunsul imun aberant, conducand la o inflamatie cronica persistenta, asta chiar si dupa ce s-a intrerupt administrarea medicamentului.
Simptomele apar de obicei dupa 2-8 saptamani de la initierea tratamentului si pot include:
Pacientul cu sindromul DRESS prezinta manifestari sistemice in functie de organul afectat. De obicei, afectarea hepatica este cea mai frecventa si poate merge de la cresteri relativ moderate ale transaminazelor, pana la insuficienta hepatica fulminanta. Nefrita interstitiala, pneumonita, miocardita sau meningoencefalita pot aparea in sindromul DRESS sever. Un semn constant de laborator este eozinofilia, dar poate fi insotite de limfocitoza atipica, anemie hemolitica sau de trombocitopenie.
Diagnosticul de sindrom DRESS se bazeaza pe criterii clinice, in absenta unui test specific. Au fost dezvoltate mai multe sisteme de clasificare, dintre care cel mai des folosit este RegiSCAR (The European Registry of Severe Cutaneous Adverse Reactions), care acorda puncte in functie de severitate, natura simptomelor si timpul de latenta, printre altele. Este indeajuns ca pacientul cu sindromul DRESS sa prezinte triada clasica: eruptie cutanata, eozinofilie, afectare viscerala.
Este esentiala excluderea altor diagnostice diferentiale: bolile autoimune sistemice (lupusul sau vasculitele), sindroamele limfoproliferative sau alte reactii cutanate severe (necroza epidermica toxica, sindromul Stevens-Johnson).
Tratamentul de prima intentie consta in intreruperea imediata a medicamentului suspect. Acest lucru este salvator, dar nu intotdeauna suficient, deoarece procesul inflamator tinde sa continue chiar si dupa intreruperea factorului declansator.
Cazurile usoare de sindrom DRESS pot fi monitorizate clinic, cu ameliorarea simptomelor (cu antihistaminice, corticosteroizi topici). In forme moderate-severe se indica terapia sistemica cu corticosteroizi (prednison oral in doze de 1 mg/kg corp/zi) sau metilprednisolon intravenos, cu scaderea treptata a dozei in decurs de 6-12 saptamani. In caz de afectare viscerala severa, se pot administra imunoglobuline IV, ciclosporina, micofenolat mofetil sau chiar terapii biologice.
Complicatiile pot fi grave si pot aparea in ciuda tratamentului corect. Insuficienta hepatica este cea mai grava, fiind responsabila de mare parte din mortalitatea asociata cu sindromul DRESS. Alte complicatii includ insuficienta renala acuta, fibroza pulmonara, miocardita cu risc crescut de aritmii fatale sau, in cazuri rare, sindroame autoimune secundare: diabetul de tip 1 indus de medicamente, tiroidita autoimuna.
In sindromul DRESS prognosticul este in general favorabil daca se intervine cat mai rapid, cu intreruperea imediata a medicamentului incriminat si terapie antiinflamatorie adecvata. Totusi, rata estimata de mortalitate este de 5-10%, in special in cazul afectarii hepatice severe. In egala masura, recaderile pot aparea in timpul reducerii dozelor de corticosteroizi, iar unii pacienti pot dezvolta boli autoimune in lunile urmatoare.
Preventia primara in sindromul DRESS consta in evitarea administrarii de medicament cu risc cunoscut la pacientii susceptibili, mai ales la cei cu istoric personal sau familial pozitiv pentru reactii de hipersensibilitate. La unele populatii, screeningul genetic (spre exemplu, pentru alela HLA-B*58:01 inainte de administrarea alopurinolului) s-a dovedit foarte eficient in reducerea riscului. Daca administrarea unui medicament cu risc nu poate fi evitata, se recomanda o foarte atenta monitorizare a tratamentului si a oricaror reactii care pot aparea pe parcursul acestuia.
Surse:
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3718748/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10112187/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5838752/
https://www.worldallergyorganizationjournal.org/article/S1939-4551(22)00049-7/fulltext
DESCOPERA PRODUSE
CONTACT
CELE MAI NOI ARTICOLE
www.catena.ro - copyright 2025,
Toate drepturile rezervate
CATENA PHARMA SRL
Nr. Registrul Comerţului: J03/2710/2023
CUI: RO 3008793
Adresă sediu social: judetul Argeş, municipiul Piteşti, strada Banat nr.2
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook