Soc hipovolemic: ce este, cauze, semne si simptome, tratament de urgenta

Sangele este un element vital care face organismul sa functioneze, asigurand oxigenarea celulelor si schimbul de gaze, transportul nutrientilor esentiali si al glucozei care furnizeaza energie, regland temperatura corpului si protejandu-l totodata impotriva infectiilor. In aceste conditii este evident ca atunci cand organismul pierde mult sange sau nu mai produce suficient este expus unui mare pericol, intrand intr-o stare numita hipovolemie. Daca si in aceasta situatie cantitatea de sange continua sa scada, se ajunge la soc hipovolemic, ce reprezinta starea cea mai avansata a hipovolemiei.

Volumul de sange coboara sub 85% din necesar, iar orice caz de soc hipovolemic reprezinta o urgenta medicala majora, pentru ca organele vitale pot ceda. In lipsa unor masuri imediate, deznodamantul este unul fatal.

In acest material va vom arata cum apare si cum evolueaza un soc hipovolemic, care sunt cauzele si simptomele specifice, precum si care sunt masurile ce trebuie luate imediat pentru a salva viata pacientului.

Ce inseamna soc hipovolemic

Socul hipovolemic este faza cea mai avansata a hipovolemiei, o stare medicala caracterizata de scaderea volumului de sange din organism. Despre soc hipovolemic se poate vorbi atunci cand organismul pierde mai mult de 15% din volumul total de sange, ceea ce afecteaza functionarea organelor vitale, care depind de oxigenul si substantele nutritive transportate prin intermediul acestui lichid.

In momentul in care o persoana intra in soc hipovolemic devine o urgenta medicala majora intrucat are o pierdere rapida si semnificativa de sange, care poate duce la insuficienta multipla de organe daca nivelul volemiei nu este restabilit in cel mai scurt timp.

Organismul unei persoane adulte are in medie 5 litri de sange, iar riscul de soc hipovolemic apare cand aceasta pierde intr-un interval scurt cel putin 750 de mililitri de sange, ajungand la o volemie (volum de sange) de doar 4,25 litri.

In functie de volumul de sange pierdut, evolutia unui soc hipovolemic parcurge patru stadii, dupa cum urmeaza:

• Stadiul I – pacientul pierde 15% din volumul total de sange;
• Stadiul II – pierderea de sange este intre 15% si 30% din volumul total;
• Stadiul III – cantitatea de sange pierduta reprezinta intre 30% si 40% din volum;
• Stadiul IV – forma cea mai avansata si mai grava de soc hipovolemic, in care pacientul a pierdut mai mult de 40% din volumul de sange.

Ce poate cauza soc hipovolemic

La soc hipovolemic se poate ajunge pe doua cai, fie printr-o hemoragie puternica ce determina pierderea unei cantitati mari de sange intr-un timp scurt, fie prin deshidratare, atunci cand organismul pierde rapid o cantitate mai mare de lichid decat cea pe care o primeste. Pe fondul deshidratarii, organismul nu mai beneficiaza de o cantitate optima de lichid pentru a produce sange si astfel apare hipovolemia, care poate progresa pana la soc hipovolemic.

In functie de natura cauzei putem vorbi de doua tipuri de soc hipovolemic, respectiv cel hemoragic si cel non-hemoragic.

Un soc hipovolemic hemoragic poate aparea in urmatoarele conditii:

• Leziuni si traumatisme puternice;
• Fracturi ale oaselor mari;
• Anevrisme ale vaselor sanguine mari;
• Hemoragii digestive pe fondul ulcerului gastric sau doudenal, varicelor esofagiene; Ruptura de splina;
• Sarcina ectopica;
• Endometrioza;
• Ruptura de placenta;
• Sangerari puternice in timpul travaliului sau dupa nastere;
• Sangerari puternice aparute in timpul interventiilor chirurgicale.

De cealalta parte, un soc hipovolemic non-hemoragic pe fondul deshidratarii severe poate aparea in situatii precum:

• Diaree severa;
• Varsaturi repetate;
• Arsuri extinse pe suprafete mari ale pielii;
• Transpiratie excesiva pe fondul efortului intens sau expunerii la temperaturi ridicate;
• Administrarea de diuretice in doze mari;
• Afectiuni cum ar fi diabetul, panceratita acuta, ocluziile intestinale.

Cum se manifesta un soc hipovolemic

Semnele unui soc hipovolemic apar gradual, debutand cu simptome usoare ce pot fi ignorate in prima faza si progresand relativ rapid, pe masura ce volumul de sange scade si se avanseaza catre stadii mai severe.

Astfel, pacientii cu soc hipovolemic in stadiul I devin usor anxiosi, iar pielea capata paloare. Transpiratia abundenta, setea intensa si extremitatile reci sunt alte semne incipiente, in timp ce semnele vitale sunt inca normale. Daca pacientul avanseaza in soc hipovolemic de stadiu II, pulsul creste depasind 100 de batai pe minut, aparand modificari si in privinta respiratiei, care devine mai rapida si mai superficiala. Se mentin si simptomele mentionate anterior, fiind posibila o accentuare a starii de anxietate, iar la masurarea tensiunii arteriale se poate constata o crestere a presiunii diastolice, in timp ce presiunea sistolica se mentine in limite normale.

In stadiul III de soc hipovolemic pacientul a pierdut deja intre 1,5 si 2 litri de sange, iar semnele devin foarte evidente si ingrijoratoare. Reducerea volumului de sange face ca tensiunea arteriala sa scada iar inima bate tot mai rapid, intrand in tahicardie. Se reduce considerabil debitul urinar, simptom cunoscut cub denumirea de oligurie, iar in unele cazuri se poate ajunge la absenta totala a urinei sau eliminarea unei cantitati foarte mici. Deja creierul si alte organe resimt lipsa aportului optim de oxigen, care este transportat prin intermediul sangelui, iar pacientii devin confuzi, pielea este rece si umeda, mucoasele uscate iar la extremitati apare cianoza.

In forma cea mai severa de soc hipovolemic putem vorbi deja de o stare critica a pacientului, cu o tensiune arteriala foarte scazuta si o frecventa cardiaca ce depaseste 140 de batai pe minut, conditii in care pot aparea aritmii  fatale. Pacientul devine letergic, somnolent iar in unele cazuri comatos, este cianotic, respira cu dificultate si nu mai urineaza.

Cum se trateaza un pacient in soc hipovolemic

Asa cum spuneam, socul hipovolemic este o urgenta medicala majora care poate evolua rapid de la stadiul I la forma cea mai severa, astfel ca nici cele mai usoare simptome nu trebuie ignorate. In astfel de situatii, este necesar ajutor din partea personalului medical calificat, asa ca primul pas este solicitarea acestui ajutor la numarul de urgente 112. Prioritatea o constituie oprirea pierderii de sange si restabilirea volumului circulant pentru a reduce cat mai mult riscul complicatiilor ce pot fi fatale.

Pacientul se aseaza culcat pe spate cu picioarele ridicate pentru a imbunatati circulatia la nivel crebral, fiindu-i monitorizate permanent functiile vitale. Se trece apoi la resuscitarea volemica, ce presupune administrarea de fluide pe cale intravenoasa, sub forma de solutii perfuzabile.

Daca este vorba de un soc hipovolemic hemoragic, urmatoarea prioritate este identificarea sursei sangerarii si oprirea hemoragiei. In cazul hemoragiilor externe oprirea se face prin compresie directa, in timp ce hemoragiile interne necesita investigatii pentru localizare, urmate de o interventie chirurgicala ce se poate face, in multe cazuri, prin metode minim invazive. De asemenea, pacientului i se administreaza si medicamente hemostatice care ajuta la oprirea sangerarii.

In functie de stadiul socului hipovolemic, poate fi necesara administrarea de transfuzii sanguine daca pierderile de sange sunt foarte mari, iar pentru corectarea dezechilibrelor metabolice se pot administra dupa caz electroliti, glucoza, solutie de bicarbonat de sodiu pentru cresterea pH-ului si corectarea acidozei metabolice. De asemenea, daca este necesar, pacientilor li se administreaza si oxigen.

Daca tensiunea arteriala nu revine la normal dupa resuscitarea volemica, se pot administra medicamente vasopresoare care ingusteaza vasele si cresc presiunea fluxului sanguin.

Ce complicatii poate genera socul hipovolemic

Socul hipovolemic reprezinta el insusi sa o complicatie aparuta in urma hemoragiilor masive sau a deshidratarii severe, iar la randul sau poate complica si mai mult problemele de sanatate, ducand chiar la deces daca nu se intervine rapid si eficient.

In lipsa aportului de oxigen din sange, organele incep sa cedeze, primele afectate fiind inima, rinichii si ficatul. Se poate ajunge astfel la insuficienta multipla de organe, cu sanse mici de supravietuire. Daca inima cedeaza inaintea celorlalte organe se produce stopul cardiac, mai ales in conditiile in care volemia nu este corectata rapid. Lipsa de oxigen duce si la hipoxie severa urmata de moartea celulelor din tesuturi si organe iar o alta complicatie este sindromul de coagulare intravasculara diseminata.