Spalatura gastrica: indicatii si contraindicatii, riscuri asociate

Cunoscuta si sub denumirea de „lavaj gastric”, spalatura gastrica este o procedura medicala folosita de obicei in regim de urgenta pentru a preveni intoxicatii severe cauzate de ingestia involuntara sau voluntara a unor substante toxice. Desi pentru pacient poate fi inconfortabila, spalatura gastrica joaca un rol esential in reducerea riscului de intoxicatii severe si chiar in salvarea vietii, ajutand la eliminarea substantelor toxice ingerate inaintea ca acestea sa ajunga in sange si apoi la alte organe.

Spalatura gastrica se administreaza cu ajutorul unor echipamente speciale si doar de catre personal medical instruit in folosirea acestora si in acordarea de asistenta pe durata procedurii si ulterior acesteia.

In acest articol va vom explica in detaliu in ce consta spalatura gastrica, cand este recomandata o astfel de procedura si cand este de evitat, precum si care sunt riscurile asociate.

Ce este spalatura gastrica

Spalatura gastrica este o procedura medicala ce are ca scop golirea completa a continutului stomacal prin introducerea si extragerea repetata a unui lichid cu ajutorul unei sonde care este introdusa in stomac prin cavitatea bucala sau prin nas. In general, se foloseste apa la temperatura camerei sau o solutie salina care se introduce in stomac prin intermediul sondei respective apoi este aspirata impreuna cu continutul gastric. Pentru o spalatura gastrica completa, procedura se repeta de mai multe ori, introducand de fiecare data o cantitate noua de lichid care, apoi, se aspira pana cand continutul extras devine limpede.

Cand este necesara o spalatura gastrica

Apare firesc intrebarea de ce ar fi necesara o astfel de procedura a carei simpla descriere suna destul de neplacut, nemaivorbind de experienta pacientilor care necesita o astfel de interventie. Beneficiile sale depasesc insa cu mult disconfortul pentru ca spalatura gastrica poate fi decisiva in salvarea vietii unor pacienti care au ingerat doze mari de substante toxice. Intoxicatiile cu ciuperci sau alte alimente contaminate si supradozele de medicamente sunt doua din cele frecvente situatii cand spalatura gastrica joaca un astfel de rol important in salvarea pacientilor.  

Scopul este golirea stomacului de continutul toxic inainte ca toxinele sa treaca mai departe in intestinul subtire, iar de aici sa fie absorbite in sange si sa ajunga la ficat si alte organe. Prin spalatura gastrica, toxinele sunt aspirate din stomac si eliminate in afara organismului, iar, astfel, se previn intoxicatii severe care pot avea chiar si potential letal.

Pentru a fi cat mai eficienta, este important ca spalatura gastrica sa fie administrata la cat mai scurt timp dupa ingestia substantelor toxice, de preferat in primele 60 de minute, cand acestea inca se afla in stomac si nu au inceput sa treaca in intestinul subtire. Chiar si administrata mai tarziu, spalatura gastrica reduce riscurile unei intoxicatii majore eliminand o parte din toxine, care inca nu au fost absorbite. Totusi e important de retinut ca eficacitatea sa scade pe masura ce se scurge mai mult timp intre momentul ingestiei toxinelor si cel al administrarii lavajului gastric.

Spalatura gastrica mai poate fi folosita pentru golirea stomacului inaintea unor interventii chirurgicale, dar si pentru extragerea de continut stomacal in vederea unor analize de laborator.

Cum se face o spalatura gastrica

Procedura necesita o evaluare detaliata a pacientului, cu monitorizarea functiilor vitale si a starii de constienta. Daca pacientul este constient, pentru spalatura gastrica se foloseste o sonda nazogastrica ce cauzeaza un disconfort mai redus, dar este mai subtire si, astfel, permite evacuarea unui volum mai mic de lichid. Sonda orogastrica se foloseste, de obicei, cand nu este posibila utilizarea caii nazale, caz in care tubul se introduce prin cavitatea bucala. Se alege dispozitivul adecvat in functie de varsta pacientului si se masoara lungimea tubului pentru ca acesta sa ajunga pana in stomac.

Tubul se lubrifiaza pentru a aluneca mai usor, apoi se insereaza incet prin nas sau cavitatea bucala dupa ce pacientul a fost pozitiona corect. Sonda este impinsa usor pana in stomac, dupa care se trece efectiv la spalatura gastrica. Cu ajutorul unei seringi sau al unei palnii se introduc in stomac prin intermediul sondei  200 – 300 de mililitri de apa la temperatura camerei sau solutie salina, in cazul copiilor cantitatea de solutie fiind calculata dupa formula 10 mililitri/kilogram de greutate corporala.

Solutia introdusa in stomac se lasa aproximativ un minut sa se amestece cu continutul gastric, apoi se aspira cu o seringa sau se lasa sa se scurga gravitational coborand capatul exterior al sondei sub nivelul stomacului. Continutul evacuat se colecteaza in recipiente gradate si se repeta procedura. Spalatura gastrica include in general intre 5 si 15 astfel de cicluri, pana cand lichidul aspirat devine limpede.  

La final, capatul exterior al tubului se comprima cu o pensa iar sonda se extrage usor.

Situatii in care nu e recomandata spalatura gastrica

Nu chiar orice fel de intoxicatie poate fi tratata prin spalatura gastrica, pentru ca, in cazul unor anumite substante, aceasta procedura poate face mai mult rau. Astfel, spalatura gastrica este contraindicat in cazul ingestiei de substante corozive, precum acizii puternici, pentru ca acestea pot cauza perforatii la nivelul stomacului. Nici ingestia de hidrocarburi volatile, precum benzina sau acetona, nu trebuie contracarata prin spalatura gastrica, deoarece exista un risc sporit de pneumonie chimica, daca aceste substante ajung in plamani prin aspiratie in timpul procedurii.

Nici pacientilor cu ulcer sau cancer gastric nu trebuie sa li se faca spalatura gastrica intrucat sonda introdusa in stomac poate agrava leziunile deja existente. Aceeasi recomandare este valabila si in cazul pacientilor cu varice esofagiene si celor cu hepatite cronice.

Nu in ultimul rand, este contraindicata administrarea lavajului gastric pacientilor in stare de inconstienta fara ca acestia sa fie intubati pentru a le proteja caile respiratorii, precum si celor agitati, fara a fi sedati in prealabil.

Riscuri asociate cu spalatura gastrica

In ultima vreme, spalatura gastrica a devenit o procedura tot mai putin folosita din cauza riscurilor asociate si a faptului ca intre timp au aparut si alte metode mai sigure pentru a reduce riscurile intoxicatiilor in urma ingestiei de substante toxice.

Astfel, in timpul introducerii tubului in stomac acesta poate cauza leziuni la nivelul esofagului sau mucoasei gastrice iar in cazurile grave se pot produce chiar perforatii.

De asemenea, in timpul extragerii continutului gastric exista un risc crescut ca o parte din acesta sa fie aspirat in plamani, cauzand pneumonie de aspiratie, edem pulmonar si chiar insuficienta respiratorie acuta. Din acest motiv, capatul exterior al sondei trebuie sa fie comprimat cu o pensa in momentul in care se extrage tubul la finalul procedurii.

Spalatura gastrica poate declansa un reflex de aparare al organismului in momentul insertiei sondei, provocand bronhospasm sau laringospasm cu obstructie respiratorie brusca. In acelasi timp poate fi declansat si reflexul vomitiv urmat de varsaturi in timpul procedurii, care cresc si mai mult riscul de aspiratie pulmonara.

In cazul copiilor si varstnicilor, spalatura gastrica presupune si un risc crescut de aparitie a dezechilibrelor electrolitice daca nu este monitorizat atent volumul de lichid introdus in stomac si volumul aspirat.

Multa vreme, spalatura gastrica a fost o metoda frecvent folosita mai ales la camerele de urgenta ca prima masura de tratament a intoxicatiilor cauzate de ingestia unor substante toxice. Desi inconfortabila pentru pacient si asociata cu multe riscuri, eliminarea toxinelor inainte ca acestea sa ajunga in sange a fost dintotdeauna considerata mai presus de orice risc, dat fiind faptul ca o astfel de procedura era esentiala pentru salvarea vietii.

Odata cu progresele facute in domeniul medicinei au fost gasite alternative eficiente si mai lipsite de riscuri, care inlocuiesc treptat spalatura gastrica. Astfel, in prezent se apeleaza mai frecvent la administrarea de medicamente specifice care actioneaza ca antidot pentru substantelor toxice sau administrare de carbune activat, care absoarbe toxinele si impiedica absorbtia acestora in sange.