Osteita: ce este, cum se manifesta si solutii de tratament

Osteita defineste inflamatia osului, cauzata de factori infectiosi sau neinfectiosi. Inflamatia poate avea la baza diferite cauze: infectii bacteriene si fungice, traumatisme, interventii chirurgicale sau afectiuni dentare.

Fara tratament, osteita poate progresa spre osteomielita, necroza osoasa, chiar sepsis. Drept urmare, recunoasterea rapida si interventia medicala sunt esentiale pentru o evolutie favorabila.

Chiar daca are o incidenta mai mica decat alte afectiuni musculoscheletice, osteita are un impact important asupra calitatii vietii, in special daca diagnosticul este intarziat sau tratamentul nu este administrat corespunzator.

De altfel, incidenta bolii difera in functie de tipul clinic. De exemplu, osteita alveolara (numita si alveolita postextractionala) este relativ frecventa dupa extractii dentare, in timp ce alte forme, cum ar fi cea postraumatica sau infectioasa, sunt mult mai rare, dar cu potential de complicatii.

Ce este osteita?

Osteita reprezinta inflamatia tesutului osos, dar fara extindere la nivelul periostului si maduvei osoase hematogene. Se prezinta cu modificari locale – edem, infiltrat inflamator, distructie osoasa – si prin simptome generale, de exemplu febra, atunci cand inflamatia are la baza o infectie. Procesul inflamator poate fi cronic, evoluand lent, cu simptome mai putin specifice, dar in timp ajungandu-se la modificari masive ale structurii osoase, sau acut, cu simptome mult mai pronuntate.

Diferenta dintre osteita si osteomielita

Este important de facut distinctia intre cele doua afectiuni:

• osteita defineste inflamatia localizata a osului, care poate fi limitata la o zona anume, cum ar fi mandibula (dupa extractie dentara), oasele pelvine, femurul;
• osteomielita defineste infectia extinsa a osului si maduvei osoase, adesea afectand si partea vasculara a osului si cu potential de diseminare sistemica.

Intr-un fel, osteita poate fi privita drept un stadiu incipient sau localizat, in timp ce osteomielita descrie o forma avansata, potential mai grava, a aceleiasi probleme de baza – inflamatia osului.

Osteita: cauze si factori de risc

Inflamatia osoasa poate avea la baza mai multe cauze, insa cele mai frecvente sunt infectiile si traumatismele, urmate de complicatiile dentare.

Infectii bacteriene sau fungice

Conform dr. Ioana Scripca, medic rezident microbiologie medicala, „infectiile sunt principala cauza a osteitei. Microorganismele pot ajunge la os prin:

• diseminare hematogena (prin sange, de la o infectie la distanta);
• extindere directa de la o infectie invecinata (celulita, abces);
• inoculare directa in contextul unei fracturi deschise sau al unei interventii chirurgicale.

Cea mai comuna cauza este infectia cu Staphylococcus aureus, dar se pot observa si infectii cu streptococi β-hemolitici, bacili Gram-negativi (Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa). Pe de alta parte, infectiile fungice sunt mai rare – candidoza osoasa, aspergiloza –, dar mai frecvent intalnite la pacienti imunodeprimati (diabet, HIV/SIDA, pacienti oncologici). Exemple clasice sunt osteita tuberculoasa – cauzata de bacilul Koch – si forma sifilitica, cauzata de Treponema pallidum.

Traumatisme si facturi

Fracturile deschise sau politraumatismul cu afectarea tesuturilor moi faciliteaza patrunderea si inocularea cu bacterii la nivelul osului, ceea ce duce la osteita. Interventiile chirurgicale de tip ortopedic, mai ales cand presupun implanturi sau proteze, cresc riscul infectiei osoase.

Afectiuni dentare

O forma aparte este reprezentata de osteita alveolara, care poate sa apara dupa extractia dentara. Este una dintre cele mai frecvente complicatii stomatologice postoperatorii si se prezinta cu:

• durere intensa, persistenta, ce apare la 2-4 zile dupa extractie;
• halitoza (respiratie urat mirositoare);
• aspect gol al alveolei, cu lipsa cheagului protector de sange.

Cauzele acestei forme de osteita sunt multiple: ingrijirea necorespunzatoare a zonei de unde s-a extras dintele, igiena orala precara, fumatul, traumatismele in timpul extractie sau infectii de natura bacteriana.

Alte conditii favorizante

Pacientii mai predispusi la osteita sunt cei care au:

• boli cronice (diabet zaharat, insuficienta renala cronica);
• imunitate scazuta (pacienti oncologici, HIV, tratament cu corticosteroizi);
• circulatie sanguina deficitara (arteriopatii, neuropatii diabetice);
• osteoporoza sau alte boli metabolice osoase.

Astfel de conditii nu doar ca favorizeaza aparitia infectiei, dar cresc si riscul ca o fractura sa se consolideze si sa se vindece mult mai greu.

Osteita: simptome si manifestari clinice

Pacientul cu osteita prezinta simptome usor diferite in functie de localizare, tip si evolutie (spre exemplu, formele acute sunt mult mai severe decat cele cronice). Simptomele sunt:

• durere persistenta la nivelul osului afectat;
• inflamatie locala, caldura la nivelul pielii, edem;
• sensibilitate la palpare;
• limitarea mobilitatii daca este implicata o articulatie apropiata;
• febra, frisoane, stare generala alterata (mai ales in formele infectioase);
• fistule sau secretii purulente (mai ales in cazurile cronice).

Osteita acuta debuteaza brusc si are simptome mai severe, in timp ce forma cronica se dezvolta lent, cu durere surda, dar progresiva, ducand in timp la deformari osoase sau fracturi patologice.

Diagnosticul de osteita

Stabilirea diagnosticului de osteita necesita corelarea mai multor informatii, cum ar fi cele din anamneza (evaluarea durerii, edemului, mobilitatii) si cele imagistice. Radiografiile vor scoate in evidenta:

• zone de osteoliza (distructie osoasa);
• sechestru osos (fragmente necrozate);
• periostita (ingrosarea periostului).

Modificarile apar de obicei dupa 10-14 zile de la debutul inflamatiei, cand deja este afectata si zona periostului (in multe cazuri). CT-ul sau RMN-ul sunt utile pentru a obtine informatii mai precise, pentru zone mai complexe precum bazinul sau coloana. Analizele de sange vor scoate in evidenta semnele tipice procesului inflamator – cresterea VSH-ului, proteinei C reactive, dar si leucocitoza. Culturile bacteriene – din puroi, sange, biopsie osoasa – se folosesc pentru a se identifica agentul patogen implicat.

Tratament osteita

Tratamentul pentru osteita trebuie initiat cat mai repede pentru a preveni progresia spre diferite complicatii, cum ar fi necroza sau osteomielita.

Tratament medicamentos

„Prima linie terapeutica o reprezinta antibioticele, administrate pe cale orala sau intravenoasa, in functie de severitate. Acestea se aleg in functie de rezultatele antibiogramei. Cel mai frecvent se administreaza peniciline, cefalosporine, clindamicina sau vancomicina (in cazul unei infectii cu stafilococ meticilino-rezistent, MRSA). In caz de osteita fungica, se administreaza, evident, antifungice, precum fluconazolul, voriconazolul. Antiinflamatoarele si analgezicele nu trateaza cauza, dar ajuta la ameliorarea durerii si inflamatiei. Durata tratamentului antibiotic tinde sa fie mai lunga decat in alte infectii – uneori 4-6 saptamani – pentru a asigura penetrarea adecvata a tesutului osos si tintirea sursei infectioase”, ne spune dr. Ioana Scripca.

Proceduri chirurgicale

In anumite cazuri, tratamentul presupune interventie chirurgicala care are drept scop:

• drenajul colectiilor purulente;
• indepartarea tesutului osos necrozat sau a sechestrului osos;
• stabilizarea fracturilor patologice prin osteosinteza.

In osteita alveolara, chiuretajul alveolar, lavajul antiseptic si aplicarea de pansamente imbibate cu medicamente reprezinta un standard de tratament.

Evolutia bolii in absenta tratamentului

Daca nu este tratata corespunzator, osteita poate progresa spre osteomielita cronica si pierdere de substanta osoasa, fracturi patologice, diseminarea infectiei (sepsis). Forma cronica tinde sa duca frecvent la complicatii, cum ar fi anomalii de dezvoltare, inflamatia articulatiilor aflate in vecinatate si, fistule si abcese. De asemenea, au fost observate si cazuri, desi foarte rare, in care fistulele s-au malignizat (dupa ani de zile de persistenta).

Osteita: complicatii posibile

Netratata, osteita poate evolua spre complicatii precum necroza osoasa, care in cazuri deosebit de severe ridica necesitatea amputarii membrului afectat, formarea de abcese sau fistule cronice cu risc de malignizare, septicemie, alterarea functionalitatii segmentului osos (limitarea severa a mobilitatii, invaliditate). Dupa cum deja s-a mentionat, osteita netratata duce la osteomielita, care defineste o inflamatie mult mai extinsa a tesutului osos, interesand si maduva hematogena si periostul.

Sfaturi pentru preventie

Prevenirea osteitei presupune reducerea riscului de infectie si traumatisme, prin:

• igiena orala riguroasa, controale stomatologice regulate, respectarea indicatiilor medicului stomatolog dupa extractia dentara;
• respectarea masurilor de asepsie in interventiile chirurgicale ortopedice;
• tratarea prompta a infectiilor sistemice pentru a preveni diseminarea hematogena;
• controlul bolilor cronice (diabet, insuficienta renala);
• tratarea rapida a oricarei leziuni traumatice profunde la nivelul pielii.

De asemenea, se recomanda adoptarea unui stil de viata sanatos, cu asigurarea unui aport zilnic adecvat de vitamina D si de calciu, pentru mentinerea sanatatii osoase.

Bibliografie:

Neubauer J, Knipe H, Deng F, Osteitis. Reference article, Radiopaedia.org (Accessed on 25 Sep 2025) https://doi.org/10.53347/rID-70839. Link: https://radiopaedia.org/articles/osteitis

Rohe C, Schlam M. Alveolar Osteitis. [Updated 2023 May 29]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK582137/

Dirkx M, Vitale C. Osteitis Pubis. [Updated 2022 Dec 11]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK556168/

Williams PM, Byerly DW. Osteitis Condensans Ilii. [Updated 2023 May 29]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK551569/