Tensiunea oculara reprezinta presiunea exercitata de lichidele din interiorul ochiului asupra structurilor oculare. In mod normal, aceasta presiune este atent reglata pentru a mentine forma globului ocular si a asigura buna functionare a ochiului. Atunci cand valorile cresc peste limitele considerate normale, vorbim despre hipertensiunea oculara, o afectiune importanta deoarece creste riscul de glaucom si afectare ireversibila a nervului optic.
De cele mai multe ori tensiunea oculara mare nu produce simptome evidente, motiv pentru care multe persoane afla intamplator despre aceasta problema in timpul unui consult oftalmologic de rutina.
Ce este tensiunea oculara?
Tensiunea oculara, numita si presiune intraoculara (PIO), reprezinta presiunea exercitata de umoarea apoasa asupra peretilor ochiului. Umoarea apoasa este un lichid transparent produs continuu in interiorul ochiului, in special de corpul ciliar. Acest lichid are roluri esentiale:
- hraneste structurile oculare;
- mentine forma globului ocular;
- transporta substante nutritive;
- contribuie la eliminarea produselor metabolice.
Pentru ca ochiul sa functioneze corect, trebuie sa existe un echilibru perfect intre producerea si drenajul umorii apoase. Lichidul circula prin camerele oculare si se elimina prin sistemul de drenaj format in principal din:
- trabeculul corneoscleral;
- canalul Schlemm.
Atunci cand drenajul devine insuficient sau cand lichidul este produs in exces, presiunea intraoculara creste. Tensiunea oculara nu trebuie confundata cu tensiunea arteriala. Desi anumite boli cardiovasculare pot influenta sanatatea oculara, presiunea intraoculara este un parametru separat.
Care sunt valorile normale ale tensiunii oculare?
Valorile normale ale tensiunii intraoculare sunt considerate, in general, intre 10 si 21 mmHg (milimetri coloana de mercur). Aceste valori pot varia usor de la o persoana la alta si chiar pe parcursul zilei. In mod fiziologic, tensiunea oculara poate fi putin mai mare dimineata si mai scazuta seara.
Interpretarea valorilor trebuie facuta intotdeauna de medicul oftalmolog, deoarece exista persoane care dezvolta glaucom chiar si cu valori aparent normale, dar si persoane care au presiuni usor crescute fara afectare oculara.
Cand putem vorbi despre tensiune oculara mare?
Hipertensiunea oculara este definita printr-o presiune intraoculara mai mare de 21 mmHg, insa in urmatoarele conditii:
- in absenta afectarii nervului optic
- fara modificari ale campului vizual;
Practic, ochiul are o presiune crescuta, dar nu exista inca semne de glaucom. Aceasta situatie este foarte importanta deoarece hipertensiunea oculara reprezinta unul dintre cei mai mari factori de risc pentru dezvoltarea glaucomului cu unghi deschis, cea mai frecventa forma de glaucom.
Cu cat presiunea oculara este mai mare si persista mai mult timp, cu atat creste riscul deteriorarii progresive a nervului optic.
Care sunt cauzele si factorii de risc pentru tensiunea oculara mare?
Tensiunea oculara mare apare in principal atunci cand exista un dezechilibru intre producerea si eliminarea umorii apoase. In majoritatea cazurilor, problema nu este excesul de lichid, ci drenajul insuficient.
Tulburarile sistemului de drenaj
Cea mai frecventa cauza este afectarea sistemului de evacuare al umorii apoase. Trabeculul si canalul Schlemm pot deveni mai putin eficiente din cauza:
- acumularii de material extracelular;
- depozitelor pigmentare;
- modificarilor structurale asociate imbatranirii.
Lichidul nu se mai elimina corespunzator, iar presiunea creste progresiv.
Producerea excesiva de umoare apoasa
In unele situatii, corpul ciliar produce o cantitate prea mare de lichid pentru capacitatea de drenaj a ochiului. Acest mecanism este mai rar, dar poate contribui la cresterea presiunii intraoculare.
Corticosteroizii
Utilizarea corticosteroizilor reprezinta o cauza importanta de hipertensiune oculara. Presiunea poate creste dupa administrarea:
- picaturilor oftalmice cu corticosteroizi;
- corticosteroizilor sistemici;
- inhalatorilor cu steroizi;
- cremelor dermatologice puternice aplicate in jurul ochilor.
Traumatismele si inflamatiile oculare
Loviturile la nivelul ochiului sau inflamatiile precum uveita pot afecta unghiul de drenaj si pot produce hipertensiune oculara. Uneori, cresterea presiunii apare la distanta de momentul traumatismului.
Factorii genetici
Istoricul familial de glaucom sau hipertensiune oculara creste semnificativ riscul. Persoanele care au rude apropiate cu glaucom trebuie monitorizate regulat.
Alte boli asociate
Mai multe afectiuni sunt asociate cu valori crescute ale tensiunii oculare:
- diabetul zaharat;
- hipertensiunea arteriala;
- obezitatea;
- sindromul metabolic.
Varsta
Riscul creste odata cu inaintarea in varsta. Anumite populatii prezinta predispozitie mai mare pentru glaucom si hipertensiune oculara.
Grosimea corneei
Persoanele cu cornee groasa pot avea valori artificial crescute la masurarea tensiunii oculare. Din acest motiv, medicii folosesc uneori pahimetria pentru interpretarea corecta a rezultatelor.
Care sunt simptomele asociate cu tensiunea oculara mare?
Tensiunea oculara crescuta este, de cele mai multe ori, complet asimptomatica. Majoritatea pacientilor nu simt nimic si nu observa modificari ale vederii. Acesta este unul dintre cele mai periculoase aspecte ale bolii: afectarea nervului optic poate incepe lent, fara semne evidente.
Totusi, in anumite situatii, persoanele cu tensiune oculara mare se pot confrunta cu:
- senzatie de presiune oculara;
- disconfort sau durere oculara;
- durere la miscarea ochilor;
- vedere incetosata;
- halouri colorate in jurul luminilor;
- cefalee.
Aceste simptome apar mai ales atunci cand presiunea creste rapid sau cand tensiunea oculara mare este foarte aproape de a da in glaucom.
Cum se stabileste diagnosticul de hipertensiune oculara?
Diagnosticul este stabilit de medicul oftalmolog in urma unui consult complet care include:
Tonometria
Principala investigatie este tonometria, metoda prin care se masoara presiunea intraoculara. Exista mai multe tipuri de tonometrie, insa cea mai utilizata este tonometria Goldmann.
Procedura este rapida si nedureroasa. Dupa aplicarea unor picaturi anestezice si a unui colorant special, medicul masoara presiunea oculara cu ajutorul unui aparat care atinge foarte delicat suprafata ochiului. Exista si tonometre non-contact („cu jet de aer”), folosite frecvent in screening.
Examinarea nervului optic
Medicul evalueaza nervul optic pentru a observa eventuale semne de glaucom.
Testarea campului vizual
Aceasta investigatie verifica daca exista pierderi ale vederii periferice.
Pahimetria
Pahimetria masoara grosimea corneei si ajuta la interpretarea corecta a valorilor tensiunii oculare.
Gonioscopia
Aceasta examinare permite evaluarea unghiului de drenaj ocular.
Care sunt optiunile de tratament pentru tensiunea oculara mare?
Tratamentul are ca obiectiv reducerea presiunii intraoculare si prevenirea aparitiei glaucomului.
Monitorizarea atenta
Daca tensiunea oculara este doar usor crescuta si riscul de glaucom este mic, medicul poate recomanda doar supraveghere periodica. Pacientul va efectua controale regulate pentru monitorizarea valorii presiunii oculare.
Picaturi pentru tensiunea oculara
Tratamentul medicamentos reprezinta principala optiune terapeutica. Picaturile pot:
- reduce productia de umoare apoasa;
- creste drenajul lichidului.
Principalele clase folosite pentru tensiunea oculara mare sunt:
- analogii de prostaglandine;
- beta-blocantele;
- agonistii alfa-2 adrenergici;
- inhibitorii de anhidraza carbonica.
Tratamentul trebuie urmat exact conform recomandarilor medicale.
Terapia laser
Trabeculoplastia laser selectiva (SLT) reprezinta o alternativa moderna si minim invaziva. Laserul imbunatateste drenajul lichidului ocular si reduce presiunea intraoculara. In unele cazuri, poate reduce necesarul de picaturi oftalmice.
Importanta controlului presiunii intraoculare!
Studiile au demonstrat ca tratamentul precoce al hipertensiunii oculare poate reduce semnificativ riscul de dezvoltare a glaucomului cu pana la 60%. Gestionarea constanta a presiunii intraoculare este esentiala pentru protejarea nervului optic.
Cand se recomanda consultul medical?
Consultul oftalmologic este recomandat:
- la aparitia durerii oculare;
- in cazul vederii incetosate;
- daca apar halouri in jurul luminilor;
- la persoanele cu istoric familial de glaucom;
- dupa traumatisme oculare;
- la pacientii care utilizeaza corticosteroizi;
- in cazul diabetului sau hipertensiunii arteriale;
- dupa varsta de 40 de ani, chiar si in lipsa simptomelor;
- daca apar dureri de cap si senzatia de „apasare” la nivelul ochilor.
Care sunt complicatiile si riscurile asociate cu tensiunea oculara mare?
Presiunea intraoculara crescuta reprezinta unul dintre cei mai importanti factori de risc pentru progresia glaucomului. Studiile arata ca pentru fiecare crestere cu 1 mmHg a presiunii intraoculare, riscul de dezvoltare a glaucomului creste cu aproximativ 12%.
Presiunea crescuta afecteaza nervul optic si poate duce progresiv la:
- neuropatie optica glaucomatoasa;
- pierderea campului vizual;
- scaderea ireversibila a vederii;
- orbire in cazurile severe.
Desi hipertensiunea oculara este principalul factor de risc pentru glaucomul cu unghi deschis, exista si glaucom cu tensiune normala, ceea ce inseamna ca unele persoane dezvolta afectare a nervului optic chiar si cu valori aparent normale. Fluctuatiile mari ale tensiunii oculare sunt asociate cu progresia mai rapida a glaucomului, motiv pentru care controlul periodic al presiunii este extrem de important.
Sfaturi pentru preveni tensiunea oculara mare
Pentru a reduce riscul de a dezvolta hipertensiune oculara, se recomanda sa:
- efectuati controale oftalmologice regulate;
- va masurati periodic tensiunea oculara dupa varsta de 40 de ani;
- respectati tratamentul recomandat de medic;
- evitati utilizarea necontrolata a corticosteroizilor;
- gestionati cat mai eficient diabetul si hipertensiunea arteriala;
- va mentineti o greutate corporala sanatoasa;
- purtati protectie oculara in timpul activitatilor cu risc de traumatisme, precum si ochelari de soare cu protectie adecvata pe timpul verii;
- informati medicul daca aveti rude cu glaucom;
- evitati fumatul;
- va mentineti un stil de viata cat mai activ si echilibrat din punct de vedere alimentar.
Bibliografie:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK532237/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12359964/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4079553/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/12049574/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK100065/