Test Schirmer: ce este si cum se desfasoara

Test Schirmer: ce este si cum se desfasoara
Farmacia Catena

Testul-Schirmer

Testul Schirmer este o investigatie oftalmologica utilizata pentru a masura cantitatea de lacrimi produsa de ochi, ajutand la diagnosticarea uscaciunii oculare (sindromul de ochi uscat).

Testul Schirmer este una dintre cele mai des folosite si mai vechi metode de evaluare specifica a secretiei lacrimale, fiind parte esentiala a protocolului de diagnostic a afectiunilor asociate cu sindromul ochiului uscat. Este un test simplu, neinvaziv, accesibil, cu importanta clinica foarte mare in practica oftalmologica.

Procedura consta in plasarea unor benzi speciale de hartie de filtru la nivelul pleoapei interne, in fundul de sac conjunctival, cu scopul de a masura cantitatea de lacrimi secretata de ochi intr-un interval standardizat de timp.

Prin simplitatea si eficienta, testul Schirmer ramane un foarte important instrument de diagnostic si evaluare a pacientilor cu diferite simptome oculare, cum ar fi senzatia de arsura, intepaturi, uscaciune sau vedere incetosata intermitenta.


Importanta evaluarii secretiei lacrimale

Secretia lacrimala este absolut vitala pentru sanatatea si integritatea oculara. Filmul lacrimal in esenta asigura lubrifierea suprafetei oculare, eliminarea particulelor straine si, in egala masura, oxigenarea corneei. Atunci cand productia lacrimala este deficitara, se instaleaza sindromul de ochi uscat, o afectiune din ce in ce mai frecventa la nivel global.

Evaluarea secretiei lacrimale prin testul Schirmer este esentiala in prima instanta pentru a putea confirma diagnosticul, iar ulterior pentru identificarea cauzelor de baza, stabilirea severitatii si ghidarea planului terapeutic.

Test Schirmer, context medical

Testul Schirmer este integrat in protocolul de diagnostic al oftalmologului atunci cand exista o suspiciune de tulburari ale secretiei lacrimale. Totusi, nu este utilizat doar in cazul sindromului de ochi uscat asociat cu varsta, ci si in boli sistemice precum sindromul Sjögren, neuropatii, in lupusul eritematos sistemic sau artrita reumatoida, care afecteaza inervatia glandelor lacrimale.

De asemenea, testul Schirmer este util pentru evaluarea postchirurgicala in interventia oculara, in special dupa procedurile refractive sau blefaroplastii, deoarece integritatea si functionalitatea filmului lacrimal pot fi afectate. Se mai foloseste si in cercetarea, pentru evaluarea raspunsului la diferite terapii topice sau sistemice destinate tratamentului sindromului de ochi uscat.

Ce este testul Schirmer?

Testul Schirmer este o metoda standardizata de masurare a productiei lacrimale atat bazale, cat si reflexe. Procedura presupune utilizarea unor benzi de hartie de filtru, calibrate, cu dimensiuni de aproximativ 5x35 mm, care sunt plasate in fornixul conjunctival inferior.

Dupa o perioada prestabilita, de obicei de 5 minute, este masurata lungimea portiunii umezite, aceasta fiind exprimata in milimetri (mm). Rezultatul ofera oftalmologului informatii obiective privitoare la capacitatea ochiului de a produce lacrimi, un parametru important in diagnosticul diferential a sindromului de ochi uscat, dar nu numai.

Cand este recomandat testul Schirmer?

Testul Schirmer este indicat cand pacientul prezinta simptome sugestive pentru ochi uscat, cum ar fi senzatia persistenta de uscaciune oculara, arsura, prurit, senzatie de corp strain in ochi, dar si fotofobie, inrosirea ochilor, vedere incetosata si ochi foarte umezi, care curg. Testul mai este recomandat in cadrul evaluarii pacientilor cu suspiciune de sindrom Sjögren, unde hiposecretia lacrimala este un criteriu important de diagnostic.

De asemenea, testul Schirmer se efectueaza in cazurile de keratoconjunctivita sicca, la pacienti varstnici cu atrofie glandulara sau in situatii de disfunctie ale glandelor meibomiene. In context chirurgical, este important pentru evaluarea preoperatorie si monitorizarea postoperatorie.

Cum se desfasoara testul Schirmer? Descrierea procedurii pas cu pas

Testul Schirmer incepe cu plasarea pacientului intr-o pozitie confortabila, de obicei asezat, intr-o incapere iluminata normal si unde nu circula curenti de aer care pot induce lacrimarea. Dupa igienizarea mainilor, medicul pliaza banda de hartie de filtru la un capat, iar ulterior o introduce delicat in fornixul conjunctival inferior, pe pleoapa interna, de obicei in 1/3 laterala a pleoapei.

Pacientului i se cere sa tina ochii inchisi pe durata testului, pentru a evita evaporarea lacrimilor si pentru a permite o masurare cat mai corecta a cantitatii de lacrimi produse. Banda se tine in ochi timp de 5 minute, iar apoi este indepartata. Lungimea segmentului umezit se poate observa de obicei direct pe banda, care este gradata, sau poate fi masurata cu rigla daca benzile nu sunt gradate. Testul Schirmer se efectueaza, de obicei, la ambii ochi.

Pregatirea pacientului pentru testul Schirmer

Nu este necesara pregatirea prealabila a pacientului. Este important, pe de alta parte, ca aceasta sa nu fi folosit lacrimi artificiale sau alte tipuri de picaturi imediat inainte de test, deoarece pot altera rezultatele. In anumite situatii, medicul poate folosi un anestezic topic pentru a se elimina componenta reflexa a secretiei lacrimale si a evalua strict secretia bazala.

Durata testului Schirmer

Testul Schirmer are o durata standardizata de 5 minute. Acest interval a fost stabilit pentru a se asigura o cantitate suficienta de secretie lacrimala masurabila, rezultatele fiind comparate apoi cu cantitatile standardizate secretate in contextul anumitor afectiuni.

Test-Schirmer

Tipuri de test Schirmer

Exista mai multe variante ale testului, adaptate scopului investigatie:

Testul Schirmer I, fara anestezic

Masoara atat secretia bazala, cat si cea reflexa, fiind folosit cel mai frecvent.

Testul Schirmer I, cu anestezic

Acest tip masoara exclusiv secretia bazala, eliminand secretia reflexa de lacrimi.

Testul Schirmer II

Este mai rar folosit. Presupune stimularea lacrimarii reflexe prin atingerea mucoasei nazale cu un aplicator.

Interpretarea rezultatelor

Rezultatele testului trebuie interpretate in context clinic, corelate cu simptomele pacientului si, bineinteles, cu rezultatele altor investigatii.

Valori considerate normale

O umezire de peste 10-15 a hartiei de filtru, dupa cinci minute de testare, se considera normala, indicand o secretie lacrimala suficienta, fiziologica.

Ce indica valorile scazute sau crescute?

Valori sub 5 mm sugereaza hiposecretie severa si sunt compatibile cu sindromul de ochi uscat, iar in unele cazuri cu boli autoimune (sunt necesare investigatii suplimentare). Rezultatele intre 5-10 mm sunt considerate borderline, la limita, si necesita corelare cu alte teste, cum ar fi timpul de rupere a filmului lacrimal.

Valorile crescute, peste 25-30 mm, indica iritatii oculare, alergii sau diferite alte afectiuni care, in esenta, implica o secretie lacrimala reflexa accentuata si necesita investigatii.

Test Schirmer, posibile riscuri si efecte secundare

Testul Schirmer este in general foarte sigur si tolerat, dar pot aparea si diferite reactii.

Disconfort posibil

Disconfortul este cel mai probabil, deoarece pacientului i se va introduce in ochi un corp strain, practic. Lacrimarea excesiva ulterioara, iritatia conjunctivala pot sa apara, dar se amelioreaza.

Reactii rare

Nu au fost raportate complicatii majore ale acestui test si nici reactii severe asociate, deoarece testul Schirmer este neinvaziv.

Rolul testului Schirmer in stabilirea unui diagnostic

Testul Schirmer are o valoare diagnostica importanta in sindromul de ochi uscat, precum si in diferentierea formelor de hiposecretie bazala de hiposecretia reflexa. In bolile autoimune, mai mult, testul Schirmer are o valoare dubla: atat diagnostica, cat si prognostica, indicand care este gradul de afectare a glandelor lacrimale.

Asociat cu alte investigatii, cum ar fi masurarea osmolaritatii lacrimale sau imagistica glandelor lacrimale, testul ramane un instrument simplu, rapid si eficient, cu valoare clinica deosebita.

Importanta consultului oftalmologic periodic

Consultul oftalmologic periodic este foarte important pentru depistarea rapida a tulburarilor de film lacrimal si, in general, a tulburarilor de vedere. Persoanele cu factori de risc – pacientii cu varsta inaintata, femeile aflate la menopauza, pacientii cu boli autoimune, cei care urmeaza un tratament cu medicamente sistemice cu efecte secundare oculare sau care prezinta semne tipice de afectare oculara – ar trebui sa se prezinte la un consult oftalmologic.

Semnele de alarma includ senzatia persistenta de uscaciune oculara, durerea oculara, scaderea acuitatii vizuale, vedere incetosata, inrosirea ochilor si sensibilitatea crescuta la lumina. Printr-un consult oftalmologic se permite diagnosticarea timpurie a afectiunii si initierea tratamentului in vederea vindecarii si prevenirii complicatiilor, inclusiv a leziunilor corneene cronice.