Tot ce trebuie sa stiti despre efectul nocebo

Intr-un context medical tot mai informat si consolidat in directia promovarii sanatatii, dar intr-o egala masura tot mai supus expunerii la opinii contradictorii pe forumuri, retele sociale si din partea unor surse nevalidate stiintific, pacientul nu se confrunta doar cu o afectiune propriu-zisa, ci a ajuns sa se confrunte si cu o realitate psihologica extrem de influenta: perceptia asupra tratamentului. In ultimii ani studiile clinice si psihoneurologice au inceput sa acorde importanta tot mai mare asupra unui fenomen aparent paradoxal, dar bine documentat: efectul nocebo.

Daca efectul placebo este cunoscut pentru capacitatea sa de a duce la o ameliorare relativa atat a simptomelor, cat si a impactului bolii in sine, in absenta unui agent farmacologic activ, efectul nocebo reprezinta reversul monedei: adica inducerea sau accentuarea unor simptome negative, nu de catre medicament in sine, ci de catre asteptarile pacientului legate de posibile reactii adverse pe care acesta le poate avea. Este, in esenta, o forma de autosabotaj, la a carui baza sta neincrederea, frica sau pur si simplu lipsa de informatii. Cititi in continuare pentru a afla si alte informatii despre efectul nocebo, informatii validate stiintific care nu ar trebui puse la indoiala.

Ce inseamna efectul nocebo?

Termenul „nocebo” provine din latina si inseamna „voi face rau”, definind opusul termenului „placebo” („voi face bine”). Efectul nocebo se refera la aparitia sau exacerbarea unor simptome negative, efecte adverse sau reactii fiziologice nedorite ca urmare a asteptarilor pesimiste, uzual de la bun inceput, ale pacientului, si nu din cauza unui efect farmacologic real al unui tratament.

Efectul nocebo este bine documentat si a fost observat chiar si in studii clinice riguroase in care pacientii din grupurile de control care primeau substante inerte, cum ar fi tablete cu zahar, insa crezand ca sunt tratamente farmacologice, au raportat efecte secundare identice sau similare cu cele descrise pentru medicamentele active propriu-zise.

Mecanismele pe care se consolideaza efectul nocebo sunt complexe si presupun activarea unor circuite cerebrale responsabile de perceptia durerii, anxietatii si reactiei la stres. Asteptarea din start efectului negativ declanseaza secretia unor hormoni precum colecistokinina si cortizolul, care au ros in sensibilizarea sistemului nervos si amplifica perceptia durerii si disconfortului. Practic, este o reactie psihofiziologica in care mintea influenteaza reactiile organismului intr-un mod negativ, fara ca acest proces sa fie neaparat constient sau intentionat.

Efectul placebo versus efectul nocebo

Ceea ce este facsinant si in acelasi timp ingrijorator este ca efectul nocebo nu este doar un fel de iluzie subiectiva sau o reactie psihosomatica lipsita de substrat fiziologic. Exista numeroase studii de imagistica cerebrala, cum ar fi RMN-ul functional, care au aratat ca la pacientii care tind sa anticipeze durerea sau efectele adverse, zonele precum amigdala si cortexul cingulat – implicate in procesarea emotiilor, durerii si constiintei interoceptive – devin hiperactive.

In plus, se elibereaza neurotransmitatori si hormoni de stres care contribuie la amplificarea disconfortului. Astfel, atunci cand o persoana citeste despre posibilele reactii adverse ale unui medicament sau aude despre experientele negative ale altor persoane, poate ajunge sa dezvolte simptome autentice, chiar daca substanta administrata nu are niciun mecanism real prin care sa le provoace.

Efectul nocebo este opusul efectului placebo. De altfel, fenomenul poate fi extins dincolo de sfera tratamentelor medicamentoase. Daca o persoana crede ca are o anumita afectiune si se ingrijoreaza prea mult, poate ajunge chiar sa perceapa simptome similare afectiunii pe care o banuieste, desi afectiunea in sine nu exista. Este un exemplu foarte practic de autosugestie si de psihosomatizare.

Statinele si efectul nocebo

Tratamentul cu statine, medicamente folosite pentru scaderea colesterolului, este foarte des intrerupt sau pus la indoiala de pacienti, din cauza efectelor adverse pe care le poate avea. Este vorba despre mialgii, crampe musculare si oboseala musculara in special, simptome care apar in numeroase cazuri nu neaparat din cauza substantei active, ci ca urmare a asteptarilor negative ale pacientului – asadar, efectul nocebo.

Studiile clinice, inclusiv cele in regim dublu-orb, au aratat ca frecventa acestor simptome este similara in grupul care primeste statine si in cel care primeste o substanta placebo, ceea ce nu face decat sa sugereze influenta negativa pe care efectul nocebo o are.

Mai mult decat atat, unele studii au demonstrat ca pacientii care intrerupt tratamentul cu statine din cauza acestor simptome si temeri au un risc cardiovascular semnificativ mai mare pe termen lung, deoarece renuntarea la tratament compromite efectul protector al medicamentului. Intr-adevar, statinele pot avea reactii adverse, dar raportul risc/beneficiu inclina, fara doar si poate, in directia respectarii tratamentului.

Beta-blocantele si efectul nocebo

Beta-blocantele, administrate pentru a trata hipertensiunea arteriala, insuficienta cardiaca sau tulburarile de ritm, sunt uneori evitate sau intrerupte de catre pacientii care se tem de reactii cum ar fi oboseala, scaderea libidoului sau depresia. Desi aceste reactii exista ca posibile efecte secundare, incidenta lor este adesea exagerata de perceptia publica, iar studiile clinice arata ca un procent semnificativ dintre pacientii care se plang de astfel de simptome se aflau, de fapt, in grupurile placebo.

Perceptia negativa, exagerata de efectul nocebo, influenteaza aderenta la tratament a pacientilor. Informarea excesiv de detaliata, dar lipsita de un context clar, empatic, mai ales in ceea ce priveste riscurile unui anumit tratament, reduce complianta terapeutica si chiar eficienta tratamentului.

Studii despre efectul nocebo

Literatura de specialitate abordeaza din ce in ce mai des efectul nocebo ca fiind nu doar un fel de „artefact clinic”, ci un fenomen negativ cu implicatii majore asupra rezultatelor terapeutice. Un studiu celebru publicat in New England Journal of Medicine a aratat ca, intr-un experiment clinic pe sute de pacienti tratati cu statine sau substante placebo, aproximativ 1/3 dintre pacientii din ambele grupuri au raportat efecte adverse musculare, ceea ce indica o componenta psihologica semnificativa – atat pentru efectul placebo, cat si pentru efectul nocebo.

In alt studiu publicat in Deutsches Ärzteblatt International, cercetatorii au constatat ca, uneori, doar simpla mentionare a posibilelor efecte secundare poate induce la unii pacienti reactii negative reale, potentate de efectul nocebo, demonstrand astfel ce impact semnificativ are, de fapt, acest fenomen.

Surse:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4804316/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3167012/

https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMra1907805

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3401955/