Sistemul imunitar este format dintr-o retea extrem de complexa de celule, de mediatori chimici si organe, retea aflata intr-un echilibru foarte fin intre reactia de aparare si controlul inflamatiei excesive. Observam relativ des faptul ca vulnerabilitatea crescuta la infectii si recuperarea lenta dupa boala acuta, precum si inflamatia cronica de grad scazut se asociaza cu deficitul anumitor vitamine, in special, dar si diferite carente minerale.
Vitaminele pentru imunitate nu „stimuleaza” imunitatea in sensul popular al termenului, ci mai degraba o moduleaza: permit celulelor implicate in raspunsul imun sa functioneze corect si, de asemenea, sa comunice eficiente intre ele si sa raspunda proportional (nu supradimensionat) la agresiunile externe si interne. Necesarul de vitamine pentru mentinerea competentei imunitare devine, astfel, relevant nu doar din punct de vedere preventiv, ci si terapeutic.
In continuare, vor fi prezentate vitaminele care cresc si moduleaza imunitatea.
Vitamina C este una dintre cele mai bine studiate vitamine in context imunologic. Ea participa la functionarea normala a neutrofilelor, favorizand migrarea acestora spre agentul infectios, iar ulterior fagocitoza (practic „consumul”) acestuia si distrugerea prin mecanisme oxidative care sunt atent controlate.
De asemenea, vitamina C sustine integritatea barierei cutanate si stimuleaza apoptoza (moartea celulara programata) neutrofilelor „consumate”, ceea ce limiteaza inflamatia reziduala. Acidul ascorbic la nivel molecular reduce stresul oxidativ si inhiba activarea excesiva a factorului NF-κB, un factor nuclear regulator-cheie al citokinelor proinflamatorii.
Rolul vitaminei D in imunitate este tot mai intens documentat. Aceasta vitamina este, de fapt, un hormon steroid cu rol imunomodulator major. Receptorii pentru vitamina D sunt exprimati pe macrofage, celule dendritice si limfocite T si B. Activarea acestor receptori duce la cresterea sintezei peptidelor antimicrobiene precum catelicidina si defensinele, care practic sunt esentiale in imunitatea innascuta.
In acelasi timp, vitamina D tempereaza raspunsul inflamator adaptativ. Inhiba diferentierea asa-ziselor limfocite Th1 si Th17, implicate deseori in reactiile alergice si reactiile autoimune. Mai este observat si faptul ca deficitul de vitamina D se asociaza cu infectii recurente, boli de natura autoimuna si inflamatie cronica, ceea ce sustine implicarea acesteia in imunitate.
Vitamina A exista sub trei forme principale: retinol, retinal si acid retinoic. Acidul retinoic pare sa aiba cea mai puternica activitate biologica in imunitate. El joaca un rol foarte important mai ales in diferentierea celulelor dendritice si indreptarea raspunsului imun spre agentii patogeni, nu spre propriile structuri ale corpului (mecanism care sta la baza bolilor autoimune).
De asemenea, toate formele vitaminei A regleaza secretia de interleukine, secretia de TNF-α si de oxid nitric, ceea ce sustine raspunsul imun adecvat. Manifesta si efect antiinflamator esential in contextul inflamatiei induse de prezenta agentilor patogeni.
Vitamina E este un antioxidant liposolubil foarte potent, esential pentru protectia membranelor celulare impotriva peroxidarii lipidice. In contextul sistemului imunitar, aceasta vitamina ajuta la mentinerea integritatii limfocitelor si stimuleaza proliferarea celulelor T. Vitamina E reduce, de asemenea, productia de prostaglandine proinflamatorii si moduleaza functia asa-ziselor NK (celule natural killers). Deficitul acestei vitamine se asociaza cu scaderea raspunsului imunitar mediat celular si cu inflamatie persistenta.
Trecem la vitaminele din complexul B, pentru ca si acestea au un rol foarte bine documentat in imunitate. Tiamina este indispensabila pentru metabolismul energetic celular, inclusiv in celula imunitara. Ea exercita efecte antioxidante si antiinflamatorii prin inhibarea activarii NF-κB si, de asemenea, prin reducerea productiei de citokine proinflamatorii (interleukine, TNF-α).
Deficitul de B1 se asociaza cu inflamatie neuronala, infiltrare limfocitara si cu supraexprimarea markerilor proinflamatori. Forme derivate precum benfotiamina au demonstrat chiar capacitati de ameliorare a inflamatiei microgliilor de la nivel cerebral, a stresului oxidativ si a apoptozei, ceea ce sugereaza chiar un rol potential al deficitului in patologia neurodegenerativa si, in egala masura, in inflamatia sistemica.
Riboflavina este un cofactor esential pentru enzimele implicate in reactiile redox si producerea de energie. In imunitate, metabolitii bacterieni ai vitaminei B2 activeaza celulele MAIT, celule implicate in apararea imunitara la nivelul mucoasei intestinale. Deficitul de riboflavina prezinta efecte negative asupra functiei macrofagelor, reduce fagocitoza si face ca anumite mecanisme implicate in distrugerea patogenilor sa fie deficitara, ceea ce subliniaza, inca o data, implicarea acesteia in imunitate.
Vitamina B3 (niacina, nicotinamida) are, si ea, un rol imunomodulator bine documentat. Acesta pare a fi capabila sa activeze imunitatea innascuta intr-o maniera rapida si eficienta. Mai mult, reduce inflamatia prin inhibarea caii NF-κB si scaderea secretiei de IL-6, IL-1 si TNF-α (dupa cum bine stim, acestea sustin inflamatia in organism).
La nivel vascular si pulmonar, s-a observat ca niacina limiteaza inflamatia macrofagica, reduce stresul oxidativ si apoptoza celulara. Aceste mecanisme sunt foarte importante atat in contextul unei infectii active, cat si in contextul patologiei cardiovasculare inflamatorii.
Vitamina B5 este precursorul coenzimei A, esentiala pentru sinteza acizilor grasi si hormonilor steroizi. Practic, ea sustine direct functia glandelor suprarenale si, indirect, vitamina B5 sustine raspunsul antiinflamator mediat de cortizol. Deficitul de B5 afecteaza sinteza anticorpilor, ceea ce inseamna un raspuns imunitar mult mai slab, si capacitatea de recuperare dupa boala acuta.
Vitamina B6 este implicata in metabolismul aminoacizilor si in sinteza neurotransmitatorilor si a citokinelor. Ea influenteaza maturarea limfocitelor si productia de interleukina-2, avand prin urmare si roluri in imunitate. Deficitul acestei vitamine este intalnit mai ales la persoanele care tind sa se confrunte frecvent cu infectii si, mai mult, sunt diagnosticate cu boli inflamatorii.
Vitamina B7 are roluri in imunitate, dar acestea sunt ceva mai complexe, pentru ca participa in mod direct la reglarea expresiei genelor implicate in imunitate. Deficitul de biotina favorizeaza inflamatia prin cresterea productiei de citokine proinflamatorii si afecteaza functia limfocitelor.
Vitamina B9 are si ea roluri in imunitate, pentru ca este esentiala pentru sinteza ADN-ului, insa si pentru proliferarea celulara. Aceste doua procese sunt critice pentru inmultirea celulelor care au rol in imunitate, in special a clonelor limfocitare, in raspunsul imun imediat. De asemenea, deficitul de B9 se asociaza cu starea de imunosupresie si cu anemie megaloblastica, iar impactul deficitului acestei vitamine asupra apararii antiinfectioase este unul extins.
Impactul acestei vitamine asupra imunitatii nu trebuie subestimat, chiar daca B12 este cunoscuta in special pentru rolurile sale in hematopoieza (formarea celulelor sanguine) sau in mentinerea integritatii sistemului nervos. Deficitul de cobalamina se coreleaza clinic cu inflamatie cronica, cu scaderea numarului de limfocite (poate cele mai importante celule implicate in imunitate) si cu dereglarea raspunsului imun celular (care creste riscul de boli autoimune).
Bibliografie:
DESCOPERA PRODUSE
CONTACT
CELE MAI NOI ARTICOLE
www.catena.ro - copyright 2026,
Toate drepturile rezervate
CATENA PHARMA SRL
Nr. Registrul Comerţului: J03/2710/2023
CUI: RO 3008793
Adresă sediu social: judetul Argeş, municipiul Piteşti, strada Banat nr.2
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook