Antrax – ce este, cum se transmite, simptome, riscuri asociate

Ultima actualizare: 10 octombrie 2024

Antraxul este o boala infectioasa de tip zoonotic (transmisa de la animale infectate la om), care apare ca urmare a infectiei cu bacteria Bacillus anthracis.

In general, mamiferele paricopitate, cum ar fi bovinele, caprinele si ovinele, sunt cele care dezvolta antrax. Transmiterea se face prin contactul cu sporii bacteriei (forme de rezistenta), care deseori provin de la cadavrele animalelor anterior infectate.

Sporii pot rezista in mediu timp indelungat si pot fi transmisi pe calea aerului. Chiar daca astazi cazurile de antrax sunt relativ rare, boala ramane o problema de sanatate publica in anumite regiuni ale lumii, unde se practica agricultura intensa si animalele nu sunt vaccinate.

De asemenea, antraxul este cunoscut ca agent de potential bioterorism, din cauza capacitatii sale de a produce forme severe de boala la om, prin inhalare sau contactul cu pielea. Sporii bacterieni se gasesc in mediul inconjurator, iar erbivorele precum oile, bovinele si caprele se in general infecteaza dupa ce consuma spori de pe solul contaminat. Sporii bacterieni sunt foarte rezistenti si pot supravietui pe sol chiar si ani de zile. Antraxul este rar intalnit in tarile dezvoltate, ca urmare a programelor de vaccinare a animalelor si, implicit, a oamenilor. Exista trei tipuri specifice de antrax: cutanat (94% din cazuri), respirator (5% din cazuri) si gastrointestinal (1% din cazuri).

Cuprins

1. Ce este antraxul?

2. Antrax – cauze si factori de risc

3. Cum se transmite antraxul?

4. Simptome antrax

5. Tratament antrax

6. Antrax – complicatii si riscuri asociate

Ce este antraxul?

Antraxul este o zoonoza, adica o boala care afecteaza animalele si poate fi transmisa si la om. Bacteria responsabila, Bacillus anthracis, formeaza spori (forme de rezistenta) care persista in mediul exterior chiar ti timp de cativa ani. Infectia cu antrax poate afecta pielea, plamanii sau, in cazuri mult mai rare, tractul digestiv, in functie de modul prin care sporii patrund in organism. Dupa cum s-a mentionat, exista trei tipuri clinice distincte de antrax:

antrax cutanat: forma cea mai comuna, in care sporii patrund in organism prin leziuni care apar la nivelul pielii. Desi grava, este forma cu cea mai mica rata de mortalitate, in special daca se intervine prompt cu tratament antibiotic;
antrax pulmonar: antraxul la om poate implica si plamanii, in urma inhalarii sporilor. Este forma cu potentialul cel mai sever, cu o rata ridicata de mortalitate daca tratamentul nu este instituit rapid;
antraxul gastrointestinal: apare in urma consumului de carne contaminata cu spori, care nu este suficient preparata termic, provocand simptome cantonate la nivel gastrointestinal.

Antraxul cutanat mai este numit „buba neagra”, ca urmare a aspectului tipic al leziunii cutanate care apare in urma infectiei cu Bacillus anthracis (locul prin care bacilul a patruns in piele).

Antrax – cauze si factori de risc

Agentul etiologic al antraxului este Bacillus anthracis, un bacil Gram-pozitiv care formeaza spori in momentul in care este expus la conditii de mediu nefavorabile. Acesti spori sunt deosebit de rezistenti, putand supravietui in sol pentru perioade foarte indelungate. Sporii reprezinta, de fapt, principala sursa de infectie pentru animale si om. In unele cazuri, in urma procesului de descompunere, animalele contaminate, dar care au murit, pot emite sporii ingerati, acestia fiind ulterior vehiculati pe calea aerului.

Exista mai multi factori care cresc riscul ca o persoana sa dezvolte antrax, cum ar fi:

contactul cu animalele infectate: animalele erbivore cum sunt ovinele, caprinele, bovinele si caii pot dezvolta antrax. Oamenii care intra in contact direct cu aceste animale, cu produsele (piei, lana) sau carnea lor, sunt expuse riscului de infectie cu antrax. Agricultorii, lucratorii din abatoare, cei care manipuleaza piei si lana sau veterinarii au un risc crescut de infectie;
zone endemice: infectia cu antrax este mai frecventa in regiunile agricole unde animalele nu sunt vaccinate impotriva bolii. Tari din Africa, Asia si Europa de Est continua sa raporteze focare de antrax, mai ales in zonele rurale;
cazurile de antrax sunt mai numeroase in regiunile umede din proximitatea mlastinilor sau in zonele usor inundabile, deoarece sporii bacterieni care provin din cadavrele animalelor pot fi usor transportati pe calea aerului. O incidenta crescuta se observa primavara si dupa precipitatii abundente;
un alt factor de risc il reprezinta expunerea deliberata la spori de antrax in cadrul atacurilor de bioterorism, precum s-a intamplat in anul 2001 in Statele Unite, cand au fost distribuite scrisori contaminate, voluntar, cu spori de antrax.

Cum se transmite antraxul?

Transmiterea antraxului la om se face prin contact direct cu sporii bacterieni din mediul natural, de la animalele infectate sau din produse de origine animala contaminate.

1. Antraxul cutanat

Cel mai comun mod de transmitere este contactul direct al pielii cu sporii de Bacillus anthracis. Acestia patrund in organism prin taieturi, zgarieturi sau alte microleziuni ale pielii. Persoanele care manipuleaza produse animale – lana, piei, anexe cornoase, oase si carne – au un risc relativ crescut de a dezvolta antrax cutanat.

2. Antraxul pulmonar

Este cauzat de inhalarea sporilor. Acest lucru se poate intampla cand persoana inhaleaza praf contaminat cu spori de antrax, cum ar fi in timpul procesarii lanii sau pieilor infectate. Ca urmare a modului de transmitere, mai este numita si „boala scarmanatorului de lana”, deoarece a afectat in mod traditional in special lucratorii din industria textila.

3. Antraxul gastrointestinal

Aceasta forma de antrax apare in urma ingerarea carnii contaminate, necorespunzator preparata termic. Animalele cu antrax, pe de alta parte, pot elibera spori in mediu si in timpul procesului de putrefactie.

In cazuri rare, s-a observat faptul ca insectele care au intepat animale infectate au avut potential de a transmite boala omului, prin muscatura ulterioara. Totusi, aceasta este o cale foarte limitata de raspandire a infectiei. Foarte important de mentionat este ca antraxul nu este contagios, adica nu se transmite de la o persoana la alta. Persoanele infectate – de obicei cu antrax cutanat – nu sunt considerate contagioase, pentru ca raspandirea bolii presupune contactul direct cu sursele de spori bacterieni (sol, animale infectate).

Simptome antrax

Simptomele antraxului variaza in functie de modul expunerii si, implicit, de forma bolii. In general, simptomele apar la 1-7 zile dupa expunere, in unele cazuri putand dura cateva saptamani pentru ca acestea sa-si faca simtita prezenta.

1. Antrax cutanat

Este cea mai comuna si mai putin grava forma de antrax, cu prognostic favorabil odata ce se initiaza tratamentul. Simptomele includ:

leziuni cutanate care debuteaza sub forma unei papule nedureroase, care evolueaza intr-un ulcer necrotic, cunoscut sub denumirea de „buba neagra” sau „escara antraxului”;
umflatura si inflamatie in jurul zonei afectate, febra si stare generalizata de rau.

2. Antrax pulmonar

Este cea mai grava forma de antrax, cu risc ridicat de complicatii si mortalitate. Simptomele ce apar la inceput pot fi usor confundate cu cele ale unei raceli sau gripe:

febra, frisoane;
tuse uscata, dificultati respiratorii, uneori chiar si insuficienta respiratorie;
lichidul de secretie raspandit prin tuse sau stranut (picaturile Flugge) are potential infectios ridicat;
se poate ajunge rapid la septicemie, de obicei la 3-6 zile dupa infectie, in lipsa initierii tratamentului.

3. Antrax gastrointestinal

Simptomele apar dupa ingestia carnii contaminate, insuficient preparate termic, si constau in:

dureri abdominale severe, in partea inferioara, insotite de greturi si varsaturi;
diaree hemoragica (cu sange), foarte severa;
febra ridicata.

In unele cazuri, se poate ajunge la septicemie, cu insuficienta cardiaca, renala, si un grad ridicat de mortalitate (aproximativ 50%).

Tratament antrax

Tratamentul antraxului trebuie initiat cat mai repede posibil, deoarece intarzierea ridica un risc crescut de complicatii grave si chiar deces, in special in formele pulmonare si gastrointestinale. Tratamentul include:

antibiotice: ciprofloxacina (orala sau intravenoasa), doxiciclina (eficienta in tratarea formei cutanate si pulmonare), penicilina (in caz de antrax cutanat sau in situatiile in care alte tipuri de antibiotice sunt contraindicate). Terapia antibiotica este esentiala pentru supravietuire, in special in cazurile de antrax pulmonar;
terapie de sustinere: in special la persoanele cu antrax pulmonar, poate fi necesara chiar si ingrijirea in unitatile de terapie intensiva, cu suport respirator si cardiovascular. Hidratarea intravenoasa, oxigenoterapia si alte masuri de sustinere mecanica sunt deseori necesare.

Odata initiat tratamentul precoce, prognosticul este de obicei favorabil. Cu toate acestea, uneori chiar si cu tratament adecvat, se poate ajunge la deces.

Antrax – complicatii si riscuri asociate

Complicatiile antraxului au potential sever si, in absenta tratamentului prompt, pot fi letale:

soc septic, complicatie majora a antraxului pulmonar si gastrointestinal, putand duce chiar la insuficienta multipla de organe si deces;
meningita antracica, cand infectia ajunge la sistemul nervos central (meningita este aproape intotdeauna letala);
insuficienta respiratorie;
hemoragie digestiva fulminanta si mediastinita hemoragica.

Dintre toate formele, antraxul cutanat are cel mai bun prognostic, avand o rata a mortalitatii redusa, mai mica de 20%. Forma pulmonara are o rata de mortalitate de peste 50%, iar cea gastrointestinala, daca se intervine cu tratament, are o rata a mortalitatii sub 40%.

Surse:

Autor: Andrei Cioata

Andrei Cioata, absolvent al Facultatii de Biologie „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, cu specializarea Biochimie, si al unui master in Laborator Medical. Isi hraneste pasiunea pentru stiinta cu o curiozitate constanta in a intelege mecanismele biologice care stau la baza functionarii organismului si sustinerii sanatatii.

De-a lungul pregatirii sale, a urmat cursurile Facultatii de Medicina si Farmacie „Grigore T. Popa” din Iasi, specializarea Medicina Generala, dar a ales sa se retraga si sa opteze pentru cercetare si intelegerea stiintifica a fenomenelor biologice. In paralel cu activitatea sa stiintifica, este si autorul a trei carti de fictiune – intrucat imaginatia si stiinta au facut intotdeauna „casa buna”.

Dedicat in totalitate cercetarii, popularizarii si educatiei stiintifice, imbina armonios pasiunea pentru stiinta cu dorinta de a educa si de a-si impartasi cunostintele cu o audienta larga.