Camptodactilie: ce este, cauze si cum afecteaza mobilitatea degetelor

Camptodactilia (din grecescul kamptos = aplecat, indoit si daktylos = degete) defineste, de fapt, o deformare relativ rara a mainii, care se caracterizeaza prin flexia permanenta, ireductibila sau partial reductibila a unei articulatii interfalangiene proximala. „De cele mai multe ori observam afectarea degetului mic, dar pot fi si altele implicate”, spune dr. Iasmina Wadi, medic rezident medicina de familie. „Desi la o prima vedere camptodactilia poate parea o problema cosmetica, in realitate are implicatii functionale, mai ales cand flexia depaseste 30-40°”, adauga aceasta.

Patologia poate avea caracter progresiv sau se poate asocia cu diverse sindroame genetice. Mai mult, deformarea poate afecta abilitatile fine precum scrisul, folosirea instrumentelor muzicale, manipularea obiectelor de mici dimensiuni. „Sindromul Freeman-Sheldon asociaza, in deseobit de multe cazuri, simptomul, desi vorbim despre un sindrom rar”, completeaza dr. Wadi. Daca doriti sa aflati mai multe despre aceasta afectiune, tipurile clinice, cauzele, alternativele actuale de tratament si impactul asupra mobilitatii generale a mainii, va invitam sa cititi in continuare.

Ce este camptodactilia?

Prin camptodactilie intelegem flexia fixa sau progresiva a articulatiei interfalangiene proximale care nu poate fi corectata voluntar de catre pacient (acesta nu isi poate intinde degetul mic). De subliniat este faptul ca afectiunea nu are o cauza unica – poate aparea ca malformatie izolata si ca parte a unor sindroame genetice, prezente inca de la nastere, sau poate fi dobandita, desi mai rar, pe parcursul vietii.

Elementele caracteristice bolii sunt incidenta scazuta (1-2% din populatia generala pediatrica, la nivel global, este diagnosticata cu camptodactilie), afectarea frecventa a degetului mic (uzual unilaterala, dar poate fi si bilaterala) si severitatea variabila. „Unii copii cu aceasta malformatie au un grad redus de flexie, dar se poate ajunge la contracturi fixe chiar de peste 90°, caz in care deja vorbim despre o afectare functionala severa a mainii”, completeaza dr. Iasmina Wadi.

Tipuri de camptodactilie

Clinic, se pot distinge mai multe tipuri de camptodactilie. Diferentierea lor este importanta mai ales pentru orientarea tratamentului si incadrarea prognosticului. „Pe de alta parte, vorbim mai mult despre diferentiere academica, pedagogica, existand mai multe ghiduri”, adauga dr. Wadi. Cateva dintre cel mai des folosite sunt:

Clasificarea propusa de Siegert si colaboratorii sai

• camptodactilie simpla: afecteaza doar articulatia interfalangiana proximala;
• camptodactilie complexa: asociata si cu alte deformari (sindactilie, clinodactilie).

Clasificarea propusa de Glicenstein si colaboratorii sai

• camptodactilie primitiva: apare in primii ani de viata, afecteaza ambele sexe si progreseaza odata cu inaintarea in varsta; poate aparea si in preajma adolescentei (predominant la fete);
• camptodactilie secundara: asociata cu sindroame si malformatii congenitale si, de regula, pare ca implica mai multe degete (sindrom Marfan, sindrom Freeman-Sheldon, sindromul oculodentodigital, artrogripoza).

Clasificarea propusa de Brenson si colaboratorii sai

• camptodactilie de tip I (infantil): cea mai frecventa forma, afecteaza in general degetul mic al sugarului, de obicei fiind o preocupare estetica, nu functionala;
• camptodactilie de tip II (adolescentina): apare intre 7-11 ani, mai frecvent la fete, cu debut subtil si evolutie progresiva;
• camptodactilie de tip III (sindromica): prezenta de la nastere, afecteaza mai multe degete si de obicei este bilaterala, severa, cu contracturi fixe.

„Bineinteles, impactul functional cel mai mare il are forma sindromica care nu doar ca asociaza si alte simptome specifice sindromului, ci se prezinta si cu un grad mai mare de flexie, deci de afectare functionala, a degetelor”, adauga dr. Iasmina Wadi.

Ce se intampla in camptodactilie?

Mecanismele nu sunt complet cunoscute, dar studiile existente sugereaza mai multe mecanisme implicate in aparitia acestor malformatii:

• anomalii musculotendinoase: fiind vorba despre insertii anormale mai ales ale muschiului flexor superficial al degetului mic, hipertrofii, contracturi fibroase;
• anomalii osoase sau articulare: modificari ale formei falangei mijlocii, capsulei articulare;
• anomalii ale tegumentului si tesutului subcutanat: benzi fibroase, retractii cutanate.

„Rezultatul final este imposibilitatea extensiei complete a articulatiei interfalangiene proximale si, astfel, aspectul caracteristic, curbat, al degetului mic”, adauga dr. Iasmina Wadi.

Camptodactilie: cauze si factori de risc

Dupa cum deja s-a mentionat, cauzele nu sunt cu certitudine cunoscute, insa s-au vehiculat mai multe teorii, unele dintre cele fiind sustinute de observatii clinice.

Cauze congenitale

• anomalii musculotendinoase: insertii aberante ale muschilor, dezvoltarea incompleta;
• erori de dezvoltare osoasa sau articulara;
• afectiuni genetice izolate sau asociate cu sindroame (Marfan, Freeman-Sheldon);
• predispozitia familiala spre camptodactilie (documentata in unele cazuri).

Cauze dobandite

• traumatisme (fracturi, leziuni tendinoase);
• procesele inflamatorii (artrite juvenile, tenosinovite, artrogripoza);
• paralizii sau dezechilibre musculare secundare unor afectiuni neurologice;
• cicatrici retractile dupa arsuri sau anumite interventii chirurgicale.

„Factorii de risc sunt obscuri, dar putem observa o oarecare predilectie mai crescuta in randul persoanelor de sex feminin, mai ales in forma adolescentina a bolii. Daca un membru al familiei este diagnosticat, este mult mai probabil ca urmasii sa dezvolte malformatia”, adauga dr. Wadi.

Camptodactilie: simptome comune

Pacientul cu camptodactilie are simptome tipice, dar severitatea malformatiei tinde sa varieze, gradul de flexie fiind cel care, in esenta, defineste severitatea. Simptomele tipice includ:

• flexia permanenta a unuia sau mai multor degete (cel mai adesea fiind vorba doar de degetul mic);
• limitarea extensiei active si pasive a degetului;
• asimetrie intre maini, cand afectarea este unilaterala;
• impact cosmetic evident, mai ales la copii si adolescent.

„Durerea este absenta sau foarte discreta, de obicei resimtita usor in timpul efortului sau atunci cand deformarea este foarte mare”, adauga dr. Iasmina Wadi. „Deficitul functional poate fi sau nu prezent, de obicei fiind variabil: de la usor, cum ar fi dificultatea la scris, pana la sever, cum ar fi imposibilitatea fizica de a apuca sau prinde obiecte cu mana afectata”, mai spune aceasta.

Diagnosticul de camptodactilie

Diagnosticul este clinic, bazat pe inspectia si palparea mainii. Evaluarile suplimentare ajuta, de cele mai multe ori, la orientarea tratamentului. Protocolul de diagnostic includ:

• examen clinic: masurarea unghiului de flexie, evaluarea pasivitatii corectiei;
• radiografia mainii;
• ecografie musculoscheletala;
• RMN-ul (doar in cazurile complexe, cu unghi mare de deformare).

„Diagnosticul diferential se face cu clinodactilia, care reprezinta inclinarea laterala a degetului, nu flexia acestuia. Contractura Dupuytren este o afectiune fibroasa, dobandita, in mod obisnuit tipica adultului, iar artritele deformante care pot semana cu camptodactilia trebuie si ele excluse din lista de posibile diagnostice”, completeaza dr. Iasmina Wadi.

Tratament camptodactilie

Tratamentul pentru camptodactilie depinde, in primul rand, de severitatea malformatiei. „Cand stabilim severitatea, masuram unghiul de flexie”, ne spune dr. Iasmina Wadi, „insa tratamentul necesita sa avem in vedere si alte variabile, cum ar fi varsta pacientului, tipul de camptodactilie, respectiv gradul de afectare functionare”. Obiectivul terapeutic este restabilirea unei mobilitati acceptabile a degetului si prevenirea progresiei deformarii.

Tratament non-chirurgical

Este recomandat mai ales in formele usoare sau moderate de camptodactilie (<30° flexie) si la copii. Alternativele includ:

• kinetoterapie si stretching pasiv, controlat si atent dozat;
• orteze dinamice sau statice, purtate pe timpul noptii (extensia progresiva a articulatiei);
• monitorizare periodica, la 6-12 luni, pentru evaluarea progresiei;
• educarea familiei pentru ingrijirea la domiciliu si necesitatea respectarii exercitiilor, pentru a se asigura complianta la tratament a copilului cu camptodactilie;

„Rezultatele sunt mai bune cand tratamentul este initiat rapid, ideal fiind inainte ca deformarea sa se consolideze”, ne sfatuieste dr. Iasmina Wadi.

Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical este indicat doar in anumite conditii, cum ar fi atunci cand:

• contractura depaseste 30-40° si este progresiva;
• deformarea duce la limitari functionale semnificative;
• tratamentul conservator pentru camptodactilie nu are rezultatele dorite dupa 6-12 luni.

„Chirurgia mainii este un domeniu extrem de complex, aceasta specialitate dispunand de multe proceduri specifice pentru cazurile de camptodactilie”, ne spune dr. Iasmina Wadi. Procedurile clasice in caz de camptodactilie includ:

• eliberarea sau alungirea tendonului flexor superficial;
• excizia benzilor fibroase sau a tesutului retractil;
• transferuri tendinoase pentru reechilibrarea fortelor de extensie;
• osteotomii corective sau artrodeza (in forme severe, sindromice).

„Prognosticul postoperator este de obicei unul bun, dar poate varia – rezultatele sunt mai bune in formele simple, dar mai rezervate in formele sindromice sau cele asociate cu alte malformatii ale mainii”, completeaza dr. Wadi.

Cum afecteaza campodactilia viata de zi cu zi

Impactul diagnosticului de camptodactilie depinde de severitatea malformatiei si, de asemenea, de numarul de degete afectate. In primul rand, copilul poate avea probleme in a-si folosi mana afectata – dificultati de scris, tastat, in a prinde obiecte, canta la instrumente sau a priza anumite pozitii cu mana. „Nu vorbim neaparat despre o afectare semnificativa, mai ales daca se observa un grad redus de deformare – in acest tip de camptodactilie, este mai mult o problema estetica, cosmetica, decat una functionala”, ne spune dr. Iasmina Wadi.

„Deformarea vizibila poate duce la complexe fizice si probleme cu stima de sine, indeosebi in perioada adolescentei, cand se consolideaza imaginea corporala”, adauga dr. Wadi. Pacientii se pot vedea nevoiti sa isi modifice stilul de prindere a anumitor obiecte si pot ajunge, in cazurile de camptodactilie severa, sa evite anumite activitati.

Bibliografie:

Weerakkody Y, Glick Y, Sultan M, et al. Camptodactyly. Reference article, Radiopaedia.org (Accessed on 30 Aug 2025) https://doi.org/10.53347/rID-13487. Link: https://radiopaedia.org/articles/camptodactyly

G Dautel. Camptodactylies. Link: https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1297320303000441

Matošević M, Lamot L, Antičević D. Camptodactyly and clinodactyly - new understanding of known deformities. Acta Clin Croat. 2022 Feb;60(3):525-531. doi: 10.20471/acc.2021.60.03.24. PMID: 35282479; PMCID: PMC8907952. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8907952/

Kloc, J.; Dzula, B.; Varga, I.; Klein, M.; Steno, B. Camptodactyly: From Embryological Basis to Surgical Treatment. Medicina 2023, 59, 966. https://doi.org/10.3390/medicina59050966. Link: https://www.mdpi.com/1648-9144/59/5/966

Nishanth S, Ushagowry S. A Diagnosis of Camptodactyly With Benign Joint Hypermobility Syndrome in a Patient Presenting With Fixed Flexion Deformity of the Fingers and Striae. Cureus. 2022 Jun 21;14(6):e26148. doi: 10.7759/cureus.26148. PMID: 35891877; PMCID: PMC9302035. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9302035/