Ce este important sa stiti despre fascioloza hepatica?

Fascioloza hepatica este o infectie parazitara care afecteaza in principal sistemul hepatobiliar. Este cauzata de Fasciola hepatica sau Fasciola gigantica, niste specii de paraziti intestinali cunoscuti si ca viermele de galbeaza. Cand acest parazit invadeaza ficatul, poate cauza obstructionarea cailor biliare. Persoanele care contracteaza fascioloza hepatica se confrunta cu febra, transpiratie excesiva, pierdere in greutate, dureri abdominale, anemie si, uneori, cu aparitia unei eruptii trecatoare. Pe langa coprocultura, in stabilirea diagnosticului pot fi utile si analizele de sange: la persoanele care sufera de fascioloza hepatica se observa o crestere a nivelului de eozinofile (un tip de globule albe din sange), constatare frecventa in cazul infectiilor cu viermi intestinali. Medicamentul de electie pentru fascioloza hepatica este, in general, triclabendazolul, un antihelmintic.

In continuare, iata cum puteti contracta parazitii care cauzeaza fascioloza hepatica, precum si modul in care se manifesta cele doua stadii ale bolii, care este doza terapeutica recomandata si ce complicatii pot aparea daca infectia nu este depistata si tratata in timp util.

Ce este fascioloza hepatica

Fascioloza hepatica apartine grupului de infectii trematodice transmise prin alimente infestate si este considerata o zoonoza, adica o infectie care se poate transmite de la animale la oameni. Este cauzata de doua specii de trematode, niste viermi paraziti plati care, in functie de specie, infecteaza diverse parti ale corpului (de exemplu, vasele de sange, tractul gastrointestinal, plamanii, ficatul).

Cele doua specii de trematode care provoaca fascioloza hepatica (Fasciola hepatica si Fasciola gigantica) sunt viermi in forma de frunza, suficient de mari pentru a fi vizibili cu ochiul liber (F. hepatica adulta ajunge la dimensiunea de 20-30 mm x 13 mm, iar F. gigantica adulta poate avea 25-75 mm x 12 mm). Ambele afecteaza in principal ficatul.

Desi F. hepatica si F. gigantica sunt specii distincte, in unele zone din Asia si Africa, unde ambele specii sunt endemice, au fost depistate si niste „forme intermediare”, despre care se crede ca sunt hibrizi ai celor doua specii.

Fascioloza hepatica – cauze si factori de risc

Puteti contracta fascioloza hepatica in cazul in care:

• consumati peste crud sau insuficient gatit, dar si pestele usor sarat, afumat sau murat poate constitui un risc de fascioloza hepatica;
• consumati nasturel crud sau alte plante acvatice care ar putea fi contaminate;
• beti sau inghititi accidental apa contaminata cu paraziti;
• consumati legume care au fost irigate sau spalate cu apa contaminata.

Asadar, nu puteti dezvolta fascioloza in urma contactului direct cu o alta persoana.

Trematodele Fasciola hepatica (cunoscuta si drept trematoda hepatica comuna sau trematoda hepatica a oilor) si Fasciola gigantica sunt trematode care cresc in ficatul diferitelor animale, in special la bovine si ovine. In general, fascioloza hepatica este mai raspandita in randul animalelor decat al oamenilor. Prin urmare, aveti un risc mai mare de a contracta fascioloza daca, de exemplu, la locul de munca interactionati cu bovine sau ovine.

Ciclul de viata al trematodelor care provoaca fascioloza hepatica este complex. Acesta implica o gazda finala (in care traieste viermele adult), o gazda intermediara (unde se dezvolta larvele viermelui) si un purtator (plantele acvatice).

Procesul incepe cand animalele infectate (bovine, ovine, bivolite, magari si porci, dar si cai, capre, dromaderi, camile, lame sau alte erbivore) defecheaza in sursele de apa dulce. Intrucat viermii paraziti plati traiesc in canalele biliare ale acestor animale, ouale acestor trematode sunt evacuate in fecale si eclozeaza, transformandu-se in larve, care apoi se adapostesc intr-o anumita specie de melc de apa (aceasta fiind gazda intermediara).

Odata ajunse in melcul respectiv, larvele se reproduc si, in cele din urma, elibereaza mai multe larve in apa. Aceste larve inoata pana la plantele acvatice sau semiacvatice din apa respectiva, unde se ataseaza de frunze si tulpini si formeaza niste chisturi mici, numite metacercare. Cand plantele impreuna cu chisturile respective sunt ingerate, acestea devin purtatoare ale infectiei. Nasturelul si menta de apa infestate sunt plante prin care se transmite frecvent fascioloza hepatica, dar larvele inchistate pot ajunge si pe legumele folosite in salate. Daca metacercariile libere care plutesc pe apa (posibil desprinse de pe plantele purtatoare) sunt ingerate accidental, si acestea pot declansa fascioloza hepatica.

Transmiterea infectiei in mediul inconjurator este de obicei perpetuata de animale. Oamenii nu contribuie de obicei la ciclul de viata al parazitului, acestia contractand infectia doar ocazional, cand nu respecta masurile de igiena, consuma legume nefierte, contaminate cu larve, sau ingereaza apa infectata cu larve. In plus, viermii Fasciola nu sunt bine adaptati la organismul oamenilor, in unele cazuri chiar nereusind sa se dezvolte in viermi adulti maturi si sa produca oua.

Cand trematozele reusesc insa sa supravietuiasca odata ajunse in corpului oamenilor, chisturile eclozeaza in intestinul gazdei, migreaza prin cavitatea abdominala, perforeaza ficatul si se aseaza in canalele biliare, unde provoaca obstructia fluxului de bila si inflamatie in tesutul hepatic invecinat.

In cazurile de fascioloza acuta, trematodele imature migreaza prin peretele intestinal, cavitatea peritoneala, capsula hepatica si parenchimul ficatului, inainte de a intra in canalele biliare, unde in aproximativ 3 pana la 4 luni ajung la varsta adulta. Adultii depun oua, care trec prin canalele biliare in duoden si apoi sunt eliminate prin scaun, si astfel se reia ciclul pe care l-am prezentat mai sus si se raspandeste fascioloza hepatica.

Fascioloza hepatica – prevalenta

Pana de curand, cazurile de fascioloza hepatica la oameni apareau doar ocazional, dar acum sunt raportate din ce in ce mai frecvent in Europa, America si Oceania (unde se transmite doar F. hepatica), precum si in Africa si Asia (unde va spuneam ca cele doua specii de paraziti coexista), deci oricine locuieste sau calatoreste in aceste zone este expus riscului de a contracta fascioloza hepatica.

Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca cel putin 2,4 milioane de persoane din peste 75 de tari dezvolta la un moment dat fascioloza hepatica, alte cateva milioane de locuitori fiind expusi riscului de imbolnavire. Fascioloza hepatica este deci o afectiune raspandita in intreaga lume. Specialistii banuiesc ca in locurile unde sunt raportate cazuri de fascioloza la animale, cel mai probabil exista si cazuri de infectii la oameni.

In general, infectia are o prevalenta scazuta in randul populatiei. Ocazional, pot aparea insa focare sporadice de fascioloza hepatica, acestea fiind de obicei asociate cu schimbarile bruste ale conditiilor climatice, care stimuleaza fie ciclul de viata al parazitului, fie pe cel al melcilor-gazda, fie pe al ambelor specii.

Fascioloza hepatica – semne si simptome

Dupa ingerarea larvelor, incepe o perioada de incubatie in care pacientul este asimptomatic. Perioada de incubatie dureaza de la cateva zile pana la cateva luni. Aceasta etapa este urmata de o faza clinica acuta si de una cronica.

1. Faza acuta

Etapa acuta dureaza 2-4 luni si se declanseaza cand viermii imaturi penetreaza peretele intestinal si peritoneul, membrana protectoare care inconjoara organele interne. Dupa aceea, acestia perforeaza suprafata ficatului si isi croiesc drum prin tesuturile acestuia pana ajung la canalele biliare. Aceasta invazie ucide celulele ficatului si provoaca sangerari interne intense. In general, fascioloza hepatica in faza acuta se manifesta prin simptome cum ar fi febra, greata, umflarea ficatului, eruptii cutanate si dureri abdominale intense.

2. Faza cronica

Aceasta incepe din momentul in care viermii ajung la canalele biliare, unde se maturizeaza si incep sa produca oua. Aceste oua sunt eliberate in bila si ajung apoi in intestin, de unde sunt evacuate prin materiile fecale, completand astfel ciclul de transmitere a bolii.

In etapa cronica, pacientii cu fascioloza hepatica se confrunta cu dureri abdominale intermitente, colica biliara, greata, intoleranta la alimentele grase, durere in cadranul superior drept, durere epigastrica (zona centrala superioara a abdomenului), icter (ingalbenirea pielii si a albului ochilor din cauza acumularii de bila), anemie si prurit (mancarime). Pacientii pot dezvolta si pancreatita (inflamarea pancreasului), calculi biliari (litiaza biliara) si infectii bacteriene grave. Persoanele care au infectii cronice prezinta fibroza hepatica, din cauza inflamatiei pe termen lung.

Fascioloza severa poate provoca colangita sclerozanta si ciroza biliara. Pot aparea inclusiv leziuni ectopice la nivelul peretelui intestinal, al plamanilor sau al altor organe.

Fascioloza hepatica – diagnostic

Pentru a diagnostica fascioloza hepatica, medicul recomanda de obicei prelevarea unei probe de scaun. Poate fi insa necesara testarea mai multor probe la intervale regulate. De asemenea, se pot avea in vedere si urmatoarele optiuni de diagnostic suplimentare:

• analize de sange – se recomanda analize de sange pentru a verifica prezenta anticorpilor care lupta impotriva parazitului (serologie), pentru a evalua functia hepatica sau pentru a depista un posibil nivel crescut al eozinofilelor (globule albe din sange), toate acestea putand trada prezenta unei infectii parazitare;
• imagistica medicala – semnele unei infectii cu trematode hepatice (cum ar fi chisturi ale parazitilor intestinali) se pot observa la ecografie, tomografie computerizata (CT) sau RMN (imagistica prin rezonanta magnetica);
• biopsie hepatica – in acest caz se poate preleva o proba de tesut din ficat, care apoi examinata in laborator pentru a verifica daca pacientul prezinta o infectie parazitara.

Fascioloza hepatica – tratament

Pentru fascioloza hepatica, singurul medicament recomandat de Organizatia Mondiala a Sanatatii este triclabendazol, un antihelmintic, adica medicament conceput special pentru combaterea parazitilor intestinali. Acesta actioneaza atat impotriva parazitilor imaturi, cat si in cazul celor adulti. Prin urmare, poate fi utilizat atat pentru pacientii cu fascioloza hepatica in faza acuta, cat si pentru cei ajunsi deja in etapa cronica a bolii. Majoritatea pacientilor isi revin, iar reactiile adverse ale tratamentului sunt de obicei temporare si usoare.

Schema terapeutica recomandata este de 10 mg/kg de greutate corporala, administrata ca doza unica atat in ​​practica clinica, cat si in interventiile preventive. Daca tratamentul pentru fascioloza hepatica nu ofera rezultatele sperate, doza de triclabendazol poate fi crescuta la 20 mg/kg de greutate corporala, in doua doze divizate, administrate la interval de 12-24 de ore.

Fascioloza hepatica – complicatii

Daca nu este depistata si tratata la timp, fascioloza hepatica poate duce la:

• malnutritie;
• ficat marit (hepatomegalie);
• cicatrici la nivelul tesutului hepatic (fibroza);
• inflamatia vezicii biliare (colecistita);
• inflamatia cailor biliare (colangita);
• cancerul cailor biliare (colangiocarcinom).

Fascioloza hepatica poate fi periculoasa, deoarece trematodele se pot raspandi si in alte parti ale corpului, cum ar fi in:

• pancreas;
• plamani;
• piele;
• tractul urinar;
• ochi;
• creier.

Surse:

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/liver-fluke

https://www.who.int/news-room/questions-and-answers/item/q-a-on-fascioliasis

https://www.cdc.gov/dpdx/fascioliasis/index.html

https://www.msdmanuals.com/professional/infectious-diseases/trematodes-flukes/fascioliasis

https://www.dshs.texas.gov/foodborne-illness/fascioliasis