Ce este starea de obnubilare si ce trebuie sa stii despre ea?

Ai avut vreodata impresia ca mintea ta este invaluita intr-o ceata groasa, ca reactionezi mai greu la ce se intampla in jur, ca totul pare incetinit si neclar? Daca da, e posibil sa fi experimentat o stare de obnubilare. Acesta este un fenomen neurologic si psihiatric care afecteaza claritatea constiintei. Desi nu este o boala in sine, obnubilarea poate fi un simptom important al unor tulburari medicale sau psihice.

Ce este starea de obnubilare?

Obnubilarea este o tulburare a starii de constienta caracterizata printr-o scadere temporara a capacitatii de a percepe, procesa si reactiona la informatiile din mediu. Termenul provine din limba latina, „obnubilare” insemnand „a intuneca” sau „a invalui in ceata”. In limba engleza, este echivalentul expresiei „clouding of consciousness”, iar in contexte clinice este uneori folosit si termenul de „altered mental status”.

Persoanele aflate intr-o stare de obnubilare nu sunt complet inconstiente, dar functiile cognitive, precum atentia, memoria de scurta durata, orientarea in timp si spatiu, sunt semnificativ afectate. Obnubilarea se poate instala brusc (ca in intoxicatii sau traumatisme craniene) sau progresiv (in afectiuni degenerative, infectii sau insuficiente metabolice).

Simptome si manifestari

Starea de obnubilare poate varia in intensitate, dar de obicei include:

• Dificultati de concentrare si atentie;
• Raspuns intarziat la stimuli sau intrebari;
• Vorbire lenta, vaga sau incoerenta;
• Dezorientare (in special temporala si spatiala);
• Letargie, oboseala excesiva;
• Tulburari de memorie pe termen scurt;
• Perceptia distorsionata a realitatii.

Unii pacienti descriu aceasta stare ca o „ceata pe creier” sau senzatia ca traiesc „in afara propriei persoane”. Cei din jur pot observa o reducere a expresivitatii, o diminuare a reactiilor emotionale si un aspect „pierdut” al privirii.

Cauze frecvente

Obnubilarea este un simptom, nu o boala in sine, iar cauzele pot fi multiple. Printre cele mai frecvente cauze ce pot conduce la aparitia starii de obnubilare se numara:

• Afectiuni neurologice: traumatisme craniene, tumori cerebrale, accidente vasculare cerebrale, epilepsie.
• Dezechilibre metabolice: hipoglicemie, hiponatremie, hipoxie, insuficienta hepatica sau renala.
• Infectii: meningita, encefalita, sepsis, infectii respiratorii severe.
• Medicamente si substante: sedative, opioide, alcool, droguri recreative, supradoze sau interactiuni medicamentoase.
• Tulburari psihiatrice: episoade psihotice, depresie majora cu simptome psihotice, dementa.
• Oboseala extrema sau lipsa somnului prelungit (inclusiv in tulburarea de stres posttraumatic).

Uneori, obnubilarea apare ca urmare a unei combinatii de factori. De exemplu, la varstnici cu multiple comorbiditati, aceasta problema poate fi foarte frecventa.

Obnubilarea vs. alte tulburari ale constiintei

Este important sa diferentiem obnubilarea de alte modificari ale starii de constienta. De foarte multe ori, aceasta conditie este confundata cu altele, al caror tratament sau abordare poate fi usor diferita. Cele mai frecvente confuzii se fac intre starea de obnubilare si:

• Confuzia implica dificultati de gandire si intelegere, dar pacientul poate fi alert. Obnubilarea presupune o reducere mai generalizata a reactiilor.
• Delirul include obnubilarea, dar se caracterizeaza printr-o stare fluctuanta, agitatie, halucinatii sau comportamente dezorganizate.
• Somnolenta patologica (letargia profunda) poate semana cu obnubilarea, dar raspunsul la stimuli este mai slab.
• Coma reprezinta o pierdere completa a constiintei, pacientul nu poate fi trezit. Aceasta difera clar de obnubilare.

In practica clinica, aceste stari sunt plasate pe un spectru al afectarii constiintei, iar stabilirea diagnosticului corect este esentiala pentru alegerea tratamentului.

Diagnostic si evaluare

Evaluarea starii de obnubilare incepe cu o examinare clinica detaliata. Medicul poate aplica urmatoarele etape pentru a putea pune un diagnostic concret si corect:

• Interviu cu pacientul si apartinatorii – pentru a afla momentul debutului, contextul si evolutia simptomelor;
• Examen neurologic – pentru a verifica reactiile pupilare, reflexele, coordonarea si tonusul muscular;
• Teste de laborator – hemoleucograma, biochimie, gaze sangvine, toxicologie;
• Imagistica – CT sau RMN cerebral pentru a exclude leziuni structurale;
• Evaluare psihiatrica, daca sunt suspectate tulburari de natura psihogena.

Pentru monitorizarea nivelului de constienta, medicii folosesc uneori Scala Glasgow, iar in unele cazuri, se pot aplica teste neurocognitive rapide, cum ar fi testul MMSE (Mini-Mental State Examination).

Tratament si abordare

Tratamentul starii de obnubilare depinde exclusiv de cauza care a declansat-o. Nu exista un tratament specific pentru obnubilare, ci un plan terapeutic axat pe urmatoarele directii:

• Stabilizarea functiilor vitale – oxigenare, echilibru hidro-electrolitic, controlul febrei;
• Eliminarea cauzei – antibiotice pentru infectii, anticonvulsivante pentru crize epileptice, corectarea glicemiei etc.;
• Ingrijire de suport – hidratare, nutritie, mediu linistit si monitorizare continua;
• Interventie psihiatrica, in caz de psihoza, depresie severa sau dementa.

In unele cazuri, recuperarea este rapida, in altele poate dura zile sau saptamani, in functie de gravitatea bolii de fond si de rezerva neurologica a pacientului.

Impactul asupra vietii si riscuri

Desi uneori ignorata sau confundata cu oboseala, obnubilarea poate avea consecinte serioase. Atunci cand nu este identificata la timp si aplicat tratamentul corect, aceasta stare poate implica riscuri:

• Risc de accidente – mai ales in cazul conducatorilor auto sau al celor care lucreaza cu utilaje;
• Izolare sociala – pacientul poate deveni retras, dezorientat si neinteles de cei din jur;
• Intarzierea diagnosticului – daca nu este recunoscuta, obnubilarea poate masca boli grave;
• Recaderi frecvente – in afectiuni cronice, episoadele pot reaparea.

Mai ales in randul varstnicilor, obnubilarea poate fi un semnal de alarma pentru decompensarea unui echilibru medical fragil.

Cand trebuie consultat un medic?

In general, o stare de oboseala si confuzie ar trebui sa ridice semne de intrebare din partea pacientului. Cu cat observati ca episoadele devin mai dese si aveti dificultati in a va desfasura activitatile zilnice, cu atat este mai important sa mergeti la medic cat mai rapid. Orice episod de obnubilare care:

• apare brusc,
• persista mai mult de cateva ore,
• se insoteste de febra, dureri de cap intense, rigiditate de ceafa, convulsii sau alterarea vederii,
• sau survine dupa un traumatism cranian, necesita evaluare medicala imediata.

Daca simptomele sunt subtile dar recurente, este esential un consult neurologic sau psihiatric pentru a exclude boli neurologice degenerative sau afectiuni sistemice cronice.

In concluzie, starea de obnubilare este un semnal important pe care corpul si creierul il transmit atunci cand echilibrul fizic sau psihic este perturbat. Desi poate parea doar o „ceata mentala”, ignorarea acestui simptom poate intarzia diagnostice importante si tratamente salvatoare. Fie ca apare in contextul unei infectii, al unui dezechilibru metabolic sau al unei boli neurologice, obnubilarea trebuie inteleasa, recunoscuta si tratata la timp. Asculta-ti corpul si nu ezita sa ceri ajutor medical atunci cand simti ca mintea ta se indeparteaza de claritate.

Surse:

https://neighborsc.org/beyond-the-clouded-mind/

https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/clouding-of-consciousness

https://taylorandfrancis.com/knowledge/Medicine_and_healthcare/Psychiatry/Clouding_of_consciousness/