Cum recunoasteti intoxicatia cu seleniu? Lista completa a simptomelor

Seleniul (Se) este un oligoelement esential, indispensabil pentru buna functionare a mai multor procese fiziologice, cum ar fi metabolismul hormonilor tiroidieni, functia imunitara, activitatea anumitor enzime si apararea antioxidanta a organismului. Cu toate acestea, expunerea excesiva la seleniu poate duce la intoxicatie cu seleniu, cunoscuta sub denumirea de selenoza, cu posibila afectare multisistemica si simptome extrem de variate. Intoxicatia cu seleniu, desi este deosebit de rara, poate aparea prin ingestie accidentala, supradozaj terapeutic, consumul inadecvat si pe termen lung de suplimente sau expunere profesionala cronica la compusi derivati din seleniu.

Intoxicatie cu seleniu – cauze si factori de risc

Exista mai multe cauze care pot duce la intoxicatie cu seleniu si aparitia unor simptome tipice, insa, asa cum s-a mentionat, in practica clinica selenoza este rar intalnita. Principalele cauze ce pot duce la intoxicatie cu seleniu – acuta sau cronica – sunt urmatoarele:

• Ingestia accidentala sau voluntara a unor doze mari de seleniu

Este vorba despre intoxicatia cu seleniu aparuta in urma suplimentarii cu seleniu in concentratii foarte ridicate de seleniu organic (selenometionina, spre exemplu). In unele situatii, ar putea fi vorba despre supradozajul asociat cumularii aportului de seleniu din suplimente diferite.

• Consumul de alimente contaminate

Desi continutul de seleniu este atent dozat prin practici de agricultura si zootehnie, plantele sau cerealele cultivate pe soluri bogate in seleniu (zone endemice de selenoza) pot fi o cauza pentru intoxicatie cu seleniu, odata consumate. De asemenea, produsele de origine animala provenite din astfel de regiuni pot reprezenta o sursa importanta de seleniu, iar consumul regulat ar putea duce, in timp, la simptome asociate intoxicatiei cu seleniu.

• Expunerea ocupationala

Inhalarea vaporilor sau prafului de compusi anorganici de seleniu, in special in cadrul industriei de prelucrare a sticlei, electronice sau metalurgice, poate duce la intoxicatie cu seleniu, intrucat efectele se acumuleaza in timp.

• Tratament terapeutic inadecvat

Intoxicatia cu seleniu poate fi posibila si in urma administrarii excesive a unor preparate care contin seleniu, in contextul tratarii unor afectiuni precum boala Kashin-Beck sau ca terapie adjuvanta a cancerului. Cu toate acestea, cazurile de intoxicatie cu seleniu secundare tratamentului sunt, in general, destul de rare.

Limita superioara de siguranta (doza maxima de seleniu) este de 400 μg/zi, iar doza letala acuta se estimeaza a fi de 5 mg/kg corp pentru formele anorganice (selenit de sodiu). Selenoza apare in contextul intoxicatiei cronice cu seleniu, ca urmare a unui aport de seleniu de aproximativ 5 g/zi. Valorile pot varia sensibil de la o persoana la alta, in functie de starea generala de sanatate si de alte variabile individuale.

Intoxicatie cu seleniu – simptome si manifestari

Manifestarile clinice asociate intoxicatiei cu seleniu sunt dependente de concentratia serica, de durata expunerii si tipul de seleniu ingerat. Prin urmare, pacientul poate prezenta simptome cu variabilitate extinsa – de la forme discrete, usor de trecut cu vederea, pana la afectarea extinsa, severa, a mai multor sisteme de organe. Seleniul in exces interfereaza cu functiile esentiale ale enzimelor antioxidante (glutation-peroxidaza, spre exemplu), inlocuind sulful din structura lor, ceea ce duce la disfunctii structurale si functionale ale acestora. Drept urmare, apar multe tipuri de alterari metabolice si functionale, care pot fi cu usurinta puse pe seama altor patologii.

Simptome in intoxicatia acuta cu seleniu

In contextul intoxicatiei acute cu seleniu, spre exemplu prin consumul de apa contaminata, pot aparea simptome de natura:

• gastrointestinala: greata intensa, varsaturi, durere abdominala difuza, crampe severe, diaree profuza cu potential de deshidratare severa;
• respiratorii: disconfort respirator, iritatie bronsica, miros specific de usturoi in respiratie (asa-zisa halitoza cu iz sulfurat), dispnee si tuse iritativa, mai ales in cazul in care s-au inhalat vapori de seleniu;
• neurologice: cefalee intensa, ameteli si vertij, stare de confuzie, „ceata mentala”, stare de somnolenta, in cazuri severe putandu-se ajunge la convulsii sau coma;
• cardiovasculare (in asociere cu cele gastrointestinale): tahicardie, hipotensiune arteriala (pe fondul deshidratarii si depletiei de volum).

Simptome in intoxicatia cronica cu seleniu

In contextul intoxicatiei cronice, pe termen lung, apar simptome relativ mai subtile, care pot fi cu usurinta puse pe seama unei eventuale afectiuni sau pot fi trecute cu vederea:

• tegumentare si faneriene: alopecie difuza, fragilitate si caderea anormala a parului, unghii fragile, friabile, cu dungi longitudinale sau transversale albicioase (onicodistrofie), eruptii cutanate maculopapulare sau dermatita exfoliativa, prurit cutanat intens;
• mucoase: gingivita si sangerari gingivale anormale, durere orofaringiana, ulceratii bucale;
• neurologice: polineuropatie senzitiva si motorie simetrica, cu parestezii, hipoestezie distala, slabiciune musculara nejustificata, ataxie de mers;
• psihiatrice: schimbari de dispozitie, iritabilitate, anxietate, depresie, slabirea capacitatii de memorare sau concentrare;
• hematologice si hepatice: cresterea transaminazelor hepatice (TGO, TGP), anemie (cel mai frecvent tip fiind anemia normocroma normocitara, cu simptome asociate);
• endocrinologice: disfunctie tiroidiana prin interferenta cu sinteza hormonilor tiroidieni.

Aceste simptome apar deoarece seleniul se leaga de gruparea sulfhidril din structura proteinelor structurale si enzimatice, ceea ce altereaza functia acestora. Creste nivelul de stres oxidativ si, prin urmare, acesta ajunge sa depaseasca capacitatea antioxidanta a organismului. Fiind afectat si metabolismul celular, se ajunge la disfunctii multisistemice extinse.

Intoxicatie cu seleniu – sfaturi pentru preventie

Desi intoxicatia cu seleniu este rara, expunerea pe termen lung la acest compus – profesionala, prin suplimentare zilnica – poate duce la starea patologica numita selenoza. Asadar, in vederea limitarii acestui risc, se recomanda urmatoarele:

• respectarea stricta a dozei zilnice recomandate;
• evaluarea periodica a nivelurilor serice de seleniu, in contextul administrarii prelungite;
• in domeniile cu grad de risc, se recomanda utilizarea echipamentelor adecvate de munca;
• monitorizarea concentratiilor de seleniu ambiental la locul de munca;
• incurajarea consumului de seleniu din surse naturale (nuci braziliene, peste, orez brun, oua, cereale integrale) si suplimentarea doar in contextul unui aport alimentar deficitar.

Desi seleniul este esential pentru sanatate, excesul sau poate conduce la sindroame toxice foarte greu de recunoscut daca nu exista un grad ridicat de suspiciune clinica. Pentru a evita situatiile de aceasta natura, se recomanda evitarea dozajului excesiv si, prin urmare, asigurarea aportului doar conform dozei zilnice recomandate (40-55 μg/zi). De asemenea, este de preferat ca sursele sa fie reprezentate de alimente, optandu-se pentru suplimente doar in cazul unui aport alimentar deficitar (persoanele vegane sau vegetariene, spre exemplu).

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK216723/

https://ods.od.nih.gov/factsheets/Selenium-HealthProfessional/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3225252/