Nu putini sunt pacientii care acuza dureri persistente la nivelul unor articulatii, tendoane sau la nivelul zonelor de insertie ligamentara. O parte dintre acestia primesc diagnostice generale, dar in acelasi timp relevante in context clinic, ale caror tratament da deseori roade. Insa, in realitate, substratul patologic poate fi unul mult mai specific, reprezentat de entezita sau entezopatie.
Termenii acestia sunt inruditi, uneori folositi interschimbabil, dar au nuante diferite. Inainte de toate, trebuie sa intelegem ce structuri implica. In cazul entezitei si entezopatiilor, structura ce este afectata poarta numele de enteza, enteza fiind locul unde tendonul, ligamentul sau capsula articulara se prinde de os. Este o zona foarte complexa care, dincolo de a fixa structurile, joaca si roluri importante in amortizarea fortelor mecanice si redistribuirea acestora.
Asadar, are un rol functional in sine. Atunci cand aceasta regiune se inflameaza, vorbim despre entezita, iar atunci cand apar diferite tipuri de afectiuni ale acestei regiuni, inclusiv inflamatorii, mecanice sau degenerative, acestea sunt descrise drept entezopatie. Entezopatiile pot aparea la orice persoana si la orice varsta – de la sportivi si persoane active fizic, pana la pacienti cu boli reumatologice, cum ar fi artrita sporiazica sau spondilita anchilozanta.
Entezita, asa cum s-a mentionat deja, reprezinta inflamatia entezei – locul in care tendonul sau ligamentul se insera pe os. Prin definitie, sufixul „-ita” sugereaza inflamatia, deci entezita este o entezopatie cu componenta inflamatorie. Entezita se manifesta prin durere, tumefiere locala, rigiditate, fiind caracteristica mai ales pentru bolile reumatice din grupul spondiloartropatiilor.
Totusi, nu trebuie sa ignoram faptul ca o entezita poate aparea si la persoanele sanatoase, uzual din cauza suprasolicitarii articulatiilor, microtraumatismelor repetate, mai ales la persoanele ce practica anumite sporturi ce implica sarituri, alergare sau la cei care se antreneaza cu greutati.
Entezopatia este termenul mai larg, sub umbrela careia se gaseste si entezita. Acesta descrie de fapt orice patologie a entezelor, fie ca este vorba despre inflamatie, degenerescenta, calcificare sau ruptura. In reumatologie, entezopatia este considerata un semn cardinal foarte important al spondiloatropatiilor. Termenul a intrat in atentia comunitatii medicale in anii ’60, cand Niepel si colaboratorii sai au publicat lucrari de specialitate in care au descris aspectele anatomice, dar si cele clinice si imagistice ale bolii.
In 1970, John Ball a subliniat, in cadrul unei prelegeri importante, asocierea de cauzalitate intre spondilita anchilozanta, distincta de artrita reumatoida, si entezopatie. Mai tarziu, in anul 1991, Grupul European de Studiu al Spondiloartropatiilor a introdus entezopatie drept criteriu clinic de clasificare al bolilor din spectrul SpA. In esenta, daca entezita defineste inflamatia entezei, atunci entezopatia include toate formele de suferinta la acest nivel, fie ele mecanice, de natura inflamatorie sau generativa.
Entezopatiile se clasifica atat in functie de localizare, cat si in functie de mecanismele cauzale.
Apare la nivelul coloanei vertebrale, de obicei la locul unde ligamentele si capsulele „se prind” de corpii vertebrali. Este des intalnita in spondilita anchilozanta, ducand la osificari si rigiditate severa.
Implica adesea insertiile muschilor fesieri pe bazin. Tendinopatia gluteala, spre exemplu, duce la dureri de sold (in partea laterala) si dificultati de a sta pe o parte.
Cea a rotatorilor umarului sau a bicepsului este frecventa la sportivi si la cei care folosesc foarte des miscari de aruncare. Durerea aparte in special la ridicarea bratului si flexia antebratului pe brat.
Include afectarea entezelor fasciei plantare si tendonului lui Ahile, doua dintre formele frecvent intalnite in practica medicala, in special la alergatori sau la persoanele cu obezitate.
Afecteaza de regula insertia tendonului rotulian sau a ligamentelor colaterale. Se manifesta mai ales prin durere la mers, uscatul scarilor si interfereaza cu activitatile sportive.
Din punct de vedere etiologie, putem vorbi de doua grupuri principale de entezopatie:
Sunt cauzate de stresul mecanic sustinut, fiind frecvente la sportivi sau la cei care lucreaza in anumite conditii ce pun presiune asupra articulatiei. Acestea includ epicondilita laterala sau cea mediala, spre exemplu, entezopatia ahileana sau a umarului.
La nivel molecular, microtraumatismele repetate determina invazia zonei cu celule care sustin starea inflamatorie. Substante precum IL-17, factorul de necroza tumorala alfa, prostaglandina E2 participa activ la intretinerea inflamatiei din entezita.
Apare in cadrul bolilor reuamtologice istemice si afecteaza simultan mai multe enteze.
Cauzele care duc la entezita si entezopatie sunt diverse. In primul rand, este vorba despre faptul ca entezele sunt suprasolicitate constant, ceea ce in timp duce la microtraumatisme – este vorba despre antrenamente sportive, practicarea anumitor sporturi, statul prelungit in picioare si alte activitati de acest gen. Anomaliile de statica, precum piciorul plat sau diformitatile genunchilor cresc riscurile de entezita si entezopatie. Obezitatea creste presiunea exercitata asupra entezelor si altor structuri articulare.
Varsta inaintata, ca urmare a procesului natural de degenerescenta, creste riscul de entezita sau alte tipuri de entezopatii, in special cronice. Pe de alta parte, entezitele inflamatorii apar foarte des in contextul bolilor autoimune din grupul spondiloartropatiilor: spondilita anchilozanta si artrita psoriazica, artrita reactiva sau artritele asociate cu boli inflamatorii intestinale (precum boala Crohn, colita ulcerativa).
Mai putem observa entezita si alte tipuri de entezopatie la pacientii cu diferite afectiuni: diabet, guta, infectii bacteriene (Mycobacterium tuberculosis, Salmonella, Chlamydia). Sarcoidoza si lupusul eritematos sistemic pot duce, in timp, la entezita. Predispozitia genetica este certificata prin incidenta crescuta a biomarkerului HLA-B27, mai ales la pacienti cu boli spondiloartritice.
Pacientul cu entezita prezinta durere locala, la nivelul structurii afectate, sensibilitate la palpare si rigiditate in miscare, mai ales dimineata. Pacientii descriu adesea o durere surda, persistenta, accentuata la activitate si ameliorata partial de repaus. Rigiditatea se resimte in special matinal, dureaza mai mult de 30 de minute si cedeaza progresiv cu miscarea (mai ales in entezopatia cu componenta inflamatorie).
La nivelul entezelor superficiale, poate fi observata tumefiere sau chiar inrosirea zonei, atunci cand vorbim despre entezita. In entezopatia profunda, cum ar fi cea pelvina, simptomatologia tinde sa fie mult mai vaga, iar durerea poate iradia si spre alte zone, complicand diagnosticul.
Fara tratament, entezita poate evolua spre rupturi tendinoase sau ligamentare, mai ales daca nu sunt eliminati factorii de risc. Inflamatia persistenta asociata bolii inflamatorie cronice va ridica riscul de calcificari si osificari anormale, reducand mobilitatea, cu risc de deformari articulare.
Entezita mecanica, de suprasolicitare, are in general o evolutie favorabila si se rezolva in doar cateva saptamani, prin repaus si tratament conservator. Entezita asociata bolilor sistemice, insa, necesita tratament pe termen lung si poate evolua imprevizibil.
Diagnosticul se pune pe seama constatarilor radiografice, care pot evidentia entezofite, osificari sau calcificari anormale. Ecografia evidentiaza ingrosarea, edemul si vascularizatia anormala la nivelul entezei. RMN-ul evidentiaza inflamatia profunda si edemul osos, fiind foarte valoros in special in bolile reumatologice. Analizele de sange, inclusiv markerii inflamatori si testarea HLA-B27 ofera informatii pretioase pentru stabilirea diagnosticului diferential.
Tratamentul depinde de cauza. In entezita si entezopatia mecanica, repausul relativ, aplicarea de gheata si administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, pentru cateva zile, sunt suficiente in majoritatea cazurilor. Exista discutii legate de faptul ca administrarea de AINS ar putea intarzia procesul natural de vindecare, dar nu s-a ajuns la vreun consens.
Kinetoterapia este fundamentala, indiferent de zona afectata. Fizioterapia ajuta la managerierea mai eficienta a simptomelor. Glucocorticoizii injectabili se folosesc selectiv, insa exista riscul de slabire suplimentara a tendonului. Alte optiuni includ plasturii cu nitrati care stimuleaza atat sinteza de colagen, cat si formarea de vase noi de sange. Infiltratiile cu plasma imbogatita cu trombocite (PRP) – care aduce factori de crestere in zona si accelereaza vindecarea – prezinta o popularitate tot mai mare.
Pentru entezopatiile calcificante, tehnica barbotajului sub ghidaj ecografic sau fluoroscopic va permite fragmentarea si evacuarea depozitelor calcaroase. In entezopatia inflamatorie difuza, tratamentul se adreseaza bolii de baza – medicamente antireumatice modificatoare ale bolii, de exemplu metotrexat, sulfalazina sau terapie biologica (inhibitori de TNF-alfa).
Preventia presupune, in esenta, evitarea suprasolicitarii si adaptarea treptata a efortului depus, cu pauze intre antrenamente, alternarea lor. Incaltamintea trebuie sa fie conforma activitatii intreprinse, sa absoarba socurile mecanice si sa permita amortizarea. Bineinteles, se recomanda mentinerea unei greutati optime in raport cu inaltimea. Inainte si dupa antrenamente sau activitati sportive se recomanda stretching-ul. Orice durere care apare la nivelul unei articulatii si care nu se amelioreaza ar trebui sa ridice necesitatea unui consult reumatologic.
DESCOPERA PRODUSE
CONTACT
CELE MAI NOI ARTICOLE
www.catena.ro - copyright 2025,
Toate drepturile rezervate
CATENA PHARMA SRL
Nr. Registrul Comerţului: J03/2710/2023
CUI: RO 3008793
Adresă sediu social: judetul Argeş, municipiul Piteşti, strada Banat nr.2
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook