Epididimita - cauze, simptome, diagnostic si tratament

Epididimita este inflamatia epididimului – o structura tubulara mica, situata in spatele fiecarui testicul, care are rolul de a transporta si depozita spermatozoizii. Boala se manifesta in special prin durere testiculara, sensibilitate si uneori tumefierea (umflare) scrotului. Este o cauza foarte frecventa a durerii testiculare la barbatii tineri, dar poate aparea la orice varsta. Are la baza mai ales infectii bacteriene si, pentru a preveni complicatiile, necesita tratament medical rapid.

Ce este epididimul?

Epididimul este o structura tubulara lunga si subtire, de 6-7 centimetri, localizata in partea din spate a fiecarui testicul. Daca ar fi desfasurat complet, epididimul ar avea o lungime de 6 metri, fiind impartit in trei segmente: cap, corp si coada.

Functiile epididimului sunt:

• depozitarea spermatozoizilor maturi produsi in testicul;
• maturarea spermatozoizilor, proces prin care acestia devin capabili de fertilizare;
• transportul lichidului seminal catre canalul deferent (prin care acesta ajunge in uretra).

Ce este epididimita?

Epididimita reprezinta inflamatia epididimului, care poate fi unilaterala sau bilaterala. Deseori, inflamatia are la baza o infectie bacteriana. Poate aparea izolat sau, in unele cazuri, in asociere cu inflamatia testiculului. Inflamatia simultana a celor doua se numeste orhiepididimita.

Tipuri de epididimita

• acuta: debut brusc, durere intensa, scrot rosu, cald, tumefiat, simptomele persista mai putin de 6 saptamani, este cauzata infectii bacteriene (Chlamydia trachomatis, Escherichia coli, Neisseria gonorrhoeae, in principal);
• cronica: simptomele persista mai mult de 6 saptamani cu durere surda, disconfort testicular constant, este cauzata de infectii netratate, boli cronice, traumatisme, tuberculoza.

Diferenta dintre epididimita si orhita

Desi cele doua afectiuni pot coexista, ele afecteaza structuri diferite, iar diferentele sunt:

Care sunt cauzele si factorii de risc pentru epididimita?

Cauze infectioase

• bacterii cu transmitere sexuala: Chlamydia trachomatis, Neisseria gonorrhoeae, infectii de acest fel fiind mai frecvente la adultii cu varsta intre 20-40 de ani activi sexual;
• bacterii din tractul urinar (infectii urinare asociate): Escherichia coli, Klebsiella, Proteus si Pseudomonas, la barbatii cu varsta peste 40 de ani;
• infectii post-procedurale: dupa cateterism urinar, citoscopie, chirurgie urologica;
• tuberculoza epididimara: mai rar, dar cu importanta ridicata in zonele endemice.

Cauze traumatice

• lovituri directe la nivelul testiculelor;
• practicarea anumitor sporturi care implica alergatul, saritul, ciclismul.

Factorii de risc

• contact sexual neprotejat;
• intretinerea unui raport sexual cu vezica plina (risc de flux urinar retrograd);
• infectii urinare frecvente;
• malformatii ale tractului urinar;
• adenomul de prostata;
• purtarea unui cateter urinar pe termen lung;
• imunosupresie (HIV, tratament cu corticosteroizi);
• reactie secundara a anumitor medicamente (de exemplu, amiodarona).

Epididimita, simptome si manifestari clinice

Simptomele pot varia in functie de diferiti factori, inclusiv alte boli asociate:

• durere testiculara (apare progresiv, se accentueaza in 1-2 zile);
• umflarea si sensibilitatea scrotului;
• roseata, senzatie de caldura locala;
• durere la mers sau la stat in picioare;
• febra;
• dureri lombare sau abdominale inferioare.

Durerea poate iradia spre zona inghinala sau lombara si, de obicei, se amelioreaza atunci cand pacientul isi ridica usor testiculul (semn Prehn pozitiv).

Diagnosticul de epididimita

• examen clinic si palpare: scrot umflat, dureros, epididim ingrosat, semn Prehn pozitiv;
• analize de sange: cresterea leucocitelor si a proteinei C reactive;
• analiza urinei: identifica bacterii, leucocite, nitriti (indica o infectie urinara asociata);
• urocultura si exsudat uretral: depisteaza agentul bacterian responsabil pentru epididimita;
• teste pentru infectii cu transmitere sexuala: Chlamydia, Neisseria, Mycoplasma;
• ecografie testiculara Doppler: evidentiaza fluxul sanguin crescut spre epididim, acesta fiind un semn de inflamatie, ajuta la diferentierea de torsiunea testiculara (urgenta chirurgicala).

Cand se recomanda consultul medical?

De fiecare data cand apare durere testiculara este necesar consultul medical, mai ales in situatia in care aceasta nu se amelioreaza. Totusi, consultul este impus mai ales de urmatoarele situatii:

este nevoie de evaluare medicala, dar mai ales in situatiile urmatoare:

• durerea testiculara apare brusc sau este intensa;
• scrotul este rosu, cald, umflat;
• exista febra, frisoane, stare generala alterata;
• se observa secretii uretrale sau urinare dureroasa;
• durerea persista mai mult de 48 de ore fara ameliorare;
• testiculul pare fixat, greu sau marit semnificativ;
• pacientul are antecedente de boli cu transmitere sexuala, infectii urinare sau a urmat recent o procedura urologica.

Atentie: torsiunea testiculara (rasucirea cordonului spermatic) poate mima epididimita, dar este mult mai grava si necesita interventie chirurgicala de urgenta pentru a salva testiculul.

Tratament epididimita

Tratamentul urmareste eliminarea infectiei, reducerea inflamatiei si prevenirea complicatiilor.

Tratament medicamentos

• antibiotice administrate conform cauzei: pentru infectia cu Chlamydia sau Neisseria se va da ceftriaxona 500 mg intramuscular, o doza unica + doxiciclina 100 mg de 2 ori pe zi, 10-14 zile;
• antibiotice administrate conform cauzei: pentru infectii urinare sau bacterii gram-negative, se va da ciprofloxacina 500 mg de 2 ori/zi, timp de 10-14 zile;
• in cazuri severe, se recomanda tratament intravenos in spital;
• antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): ibuprofen, diclofenac pentru durere si inflamatie;
• analgezice;
• repaus fizic;
• comprese locale reci, pentru a reduce edemul;
• daca exista o infectie cu transmitere sexuala, se recomanda tratarea ambilor parteneri.

Tratament chirurgical (rar necesar)

• drenajul abcesului epididimar (complicatie posibila), daca s-au format colectii purulente;
• epididimectomie (indepartarea epididimului), doar in epididimita cronica refractara.

Epididimita – complicatii si prognostic

Epididimita netratata – sau tratata necorespunzator – poate evolua spre:

• abces epididimar (acumulare de porul in epididim);
• abces scrotal sau orhiepididimita (ca urmare a extinderii infectii);
• epididimita cronica, cu durere persistenta;
• atrofie testiculara;
• sterilitate (infertilitate), ca urmare a fibrozei si, astfel, obstructiei canalelor;
• sepsis (raspandirea infectiei in sange).

Cu tratament antibiotic adecvat, majoritatea pacientilor se vindeca in intregime in decurs de 2-4 saptamani. Epididimita netratata poate lasa sechele permanente asupra fertilitatii. Un pacient cu epididimita secundara unei boli cu transmitere sexuala are un risc de 2-5 ori mai crescut de a contracta si de a transmite HIV.

Sfaturi pentru preventie

• practicarea contactului sexual protejat (folosirea prezervativului);
• tratarea prompta a infectiilor urinare;
• evitarea automedicatiei, in special cu antibiotice;
• golirea completa a vezicii urinare inainte si dupa contactul sexual;
• igiena intima riguroasa, cu produse speciale;
• limitarea activitatilor sportive care pot traumatiza scrotul (alergat, saritul corzii, ciclism);
• evitarea purtarii lenjeriei intime stramte, constrictive.

Intrebari frecvente

Cand este necesara operatia de epididimita?

In mod obisnuit, epididimita nu se trateaza chirurgical. Tratament este medicamentos, pe baza de antibiotice. Totusi, torsiunea testiculara – care se poate confunda usor cu epididimita – ridica necesitatea interventiei chirurgicale imediate. Daca se formeaza un abces, si acesta va trebui sa fie drenat chirurgical.

Epididimita trece de la sine?

Epididimita poate trece de la sine, de exemplu, in cazul in care apare ca urmare a unei lovituri usoare, a unui traumatism. In acest caz, simptomele se amelioreaza spontan. Insa, daca vorbim despre o infectie bacteriana, este necesar tratament medical antibiotic, pentru a evita posibilele complicatii.

Ce antibiotic se ia pentru epididimita?

Depinde de cauza:

• Chlamydia sau Neisseria: ceftriaxona + doxiciclina;
• Escherichia coli: ciprofloxacina sau levofloxacina.

Bineinteles, tratamentul trebuie prescris de medic, conform rezultatelor antibiogramei.

Epididimita poate afecta fertilitatea?

Da. Daca este netratata sau bilaterala, inflamatia poate duce la blocarea canalelor spermatice si la incapacitatea efectiva de a elimina lichidul seminal.

Se poate transmite sexual?

Da, in cazurile cauzate de Chlamydia sau Neisseria. Este importanta testarea si tratarea ambilor parteneri, in astfel de cazuri.

Cat dureaza vindecarea?

Simptomele se amelioreaza in 3-5 zile, dar tratamentul antibiotic trebuie urmat complet pentru evitarea rezistentei la antibiotice (10-14 zile). Recuperarea completa poate necesita in jur de 2-4 saptamani.

Concluzii

• epididimita defineste inflamatia epididimului, de obicei cauzata de o infectie bacteriana;
• se manifesta prin durere testiculara, umflare scrotului si sensibilitate la atingere, miscare;
• diagnosticul corect se stabileste prin examen clinic si ecografie, in special;
• tratamentul este medicamentos, bazat pe antibiotice conform antibiogramei;
• daca se confirma infectia cu transmitere sexuala, este necesara tratarea ambilor parteneri;
• simptomele pot fi ameliorate prin antiinflamatoare, repaus la pat, comprese cu gheata si, de asemenea, prin ridicarea usoara a testiculului dureros;
• consultatia medicala este obligatorie pentru a exclude torsiunea testiculara, acesta din urma fiind o urgenta chirurgicala;
• cu tratament adecvat, evolutia este foarte buna si riscul de complicatii semnificativ redus;
• preventia include sexul protejat, limitarea activitatilor sportive care pot jena mecanic zona testiculara (alergat, saritul corzii, ciclismul indelungat), tratarea rapida a infectiilor urinare, golirea vezicii urinare inainte si dupa contactul sexual.

Bibliografie:

1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK430814/
2. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC1553215/
3. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8294204/
4. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3921787/
5. https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2016/1101/p723.html