Sari la continut

Flictene (basici): ce sunt, cauze, simptome, tratament si ingrijire

Flictene (basici): ce sunt, cauze, simptome, tratament si ingrijire
Farmacia Catena

basici

Flictenele, cunoscute popular sub denumirea de basici, reprezinta mici „pungi” pline cu lichid ce apar la nivelul pielii ca raspuns la diferite agresiuni locale sau afectiuni medicale. Cele mai multe sunt cauzate de frecare, arsuri sau traumatisme minore si se vindeca fara complicatii.

Totusi, atunci cand apar in numar mare, sunt recurente, foarte dureroase sau se asociaza cu alte simptome, ele pot semnala o infectie sau o boala dermatologica ce necesita evaluare medicala.

Ce sunt flictenele (basicile) si cum apar?

Flictena este o leziune cutanata caracterizata prin acumularea unui lichid clar, uneori galbui sau usor sanguinolent, intre straturile pielii. Acest lichid are rol protector si contribuie la vindecarea tesutului afectat.

Basicile apar atunci cand legaturile dintre diferitele straturi ale pielii sunt afectate de un traumatism, de caldura, de substante chimice, de o infectie sau de un proces inflamator. In urma acestui proces, spatiul creat se umple cu lichid provenit din vasele de sange.

In majoritatea situatiilor, flictenele sunt superficiale si se vindeca spontan. In alte cazuri, ele pot reprezenta manifestarea unor boli autoimune, infectioase sau genetice care necesita tratament specific.

Flictena hemoragica

Flictenele hemoragice contin sange in loc de lichid clar si apar atunci cand traumatismul afecteaza vasele de sange din profunzimea pielii. Sunt intalnite mai ales dupa traumatisme intense, arsuri sau frecare severa. Desi aspectul lor este mai alarmant, nu indica intotdeauna o leziune grava, insa necesita monitorizare atenta.

Flictena cu continut serocitrin

Flictenele cu continut serocitrin sunt cele mai frecvente si contin un lichid limpede sau usor galbui, rezultat din acumularea plasmei intre straturile pielii. Acestea apar in special in urma frecarii, arsurilor (de gradul II) sau iritatiilor si au rol protector, favorizand vindecarea tesuturilor afectate.

Flictena alba versus flictena rosie

Diferenta dintre cele albe si cele rosii indica de obicei severitatea leziunii. Flictena alba (sau galbuie) contine lichid serocitrin (limpede sau transparent). Apare de obicei in arsurile de gradul II superficiale. Pielea de sub ea este foarte dureroasa si rosie.

Flictena rosie, pe de alta parte, contine lichid cu sange (sanguinolent). Apare de obicei in arsuri mai profunde (gradul II profund sau spre gradul III), pentru ca afecteaza atat epiderma, cat si dermul.

Care sunt cauzele si factorii de risc pentru flictene?

Flictenele pot avea numeroase cauze, de la simple traumatisme mecanice pana la afectiuni dermatologice complexe. Identificarea factorului declansator este esentiala pentru alegerea tratamentului adecvat.

Frecarea constanta

Cea mai frecventa cauza este frecarea continua dintre piele si un obiect. Incaltamintea noua sau nepotrivita, activitatea sportiva intensa, folosirea uneltelor fara manusi sau mersul pe distante lungi favorizeaza aparitia basicilor, in special la nivelul calcaielor, degetelor de la picioare si palmelor.

Arsurile termice si solare

Contactul cu lichide fierbinti, obiecte incinse, abur sau expunerea excesiva la soare poate determina aparitia flictenelor. In cazul arsurilor solare, acestea apar de regula la cateva ore dupa expunere si indica afectarea pielii mai in profunzime.

Contactul cu substante chimice

Acizii, bazele, solventii sau unele produse de curatenie pot produce arsuri chimice si basici, chiar si dupa un contact de scurta durata.

Infectiile

Numeroase infectii virale si bacteriene determina aparitia flictenelor. Printre cele mai cunoscute se numara herpesul simplex, zona zoster, varicela, impetigo bulos si dactilita buloasa distala.

Reactiile alergice

Dermatita alergica de contact, intepaturile de insecte sau unele medicamente pot declansa aparitia unor basici insotite de prurit intens si inflamatie.

Bolile autoimune

Afectiuni precum pemfigusul vulgar sau pemfigoidul bulos determina formarea unor flictene recurente prin atacul sistemului imunitar asupra structurilor normale ale pielii.

Afectiunile genetice

Unele boli ereditare, precum epidermoliza buloasa, asociaza fragilitatea accentuata a pielii, astfel incat chiar si traumatismele minore pot produce basici.

Alti factori favorizanti

Riscul aparitiei flictenelor este mai mare si in cazul:

  • transpiratiei excesive;
  • diabetului zaharat;
  • neuropatiilor periferice;
  • circulatiei periferice deficitare;
  • utilizarii indelungate a anumitor medicamente.

basicile

Care sunt simptomele asociate flictenelor (basici)?

Aspectul unei flictene este, in general, usor de recunoscut. Aceasta apare sub forma unei vezicule rotunde sau ovale, tensionate, umplute cu lichid clar. Uneori lichidul poate deveni tulbure sau poate contine sange, in functie de cauza leziunii.

Cele mai frecvente localizari sunt:

  • calcaiele;
  • degetele de la picioare;
  • palmele;
  • degetele mainilor;
  • coatele;
  • zonele expuse frecarii sau arsurilor.

Pe langa aparitia basicii propriu-zise, pot exista si alte simptome:

  • durere sau senzatie de arsura;
  • sensibilitate la atingere;
  • prurit;
  • roseata in jurul leziunii;
  • senzatie de tensiune locala.

In cazul infectiilor sau bolilor autoimune, flictenele pot fi numeroase, apar pe diferite regiuni ale corpului si se pot insoti de febra, stare generala alterata sau afectarea mucoaselor. Fata de alte leziuni cutanate, flictenele se diferentiaza prin prezenta lichidului in interior si prin aparitia lor rapida dupa expunerea la factorul declansator.

Care sunt optiunile de tratament pentru flictene (basici)?

Tratamentul difera in functie de cauza care a determinat aparitia lor. In cazul basicilor produse prin frecare sau traumatisme minore, masurile locale sunt, de cele mai multe ori, suficiente.

Tratamentul flictenelor produse prin frecare

Pentru basicile intacte recomandarea principala este pastrarea „acoperisului” flictenei deoarece acesta functioneaza ca un pansament biologic natural si reduce riscul de infectie. Zona trebuie spalata delicat cu apa si sapun, apoi protejata cu un pansament steril sau cu un plasture hidrocoloidal, care reduce durerea si favorizeaza vindecarea.

Daca basica se sparge spontan, pielea desprinsa nu trebuie indepartata. Zona se curata usor, se poate aplica vaselina sau, la recomandarea medicului, un unguent cu antibiotic, dupa care se acopera cu un pansament care nu adera la plaga.

Tratamentul infectiilor

Atunci cand basicile sunt cauzate de infectii bacteriene sau virale, tratamentul urmareste eliminarea agentului responsabil. In functie de situatie, medicul poate recomanda antibiotice locale sau sistemice, antivirale ori alte terapii specifice.

Tratamentul bolilor autoimune

In afectiuni precum pemfigoidul bulos sau pemfigusul vulgar, tratamentul este complex si include corticosteroizi topici sau sistemici, precum si medicamente imunosupresoare sau terapii biologice, in functie de severitatea bolii.

Tratamentul arsurilor

Flictenele rezultate in urma arsurilor de gradul II sau a expunerii la substante chimice necesita evaluare medicala. Tratamentul poate include curatarea profesionala a plagii si pansamente speciale pentru vindecarea ranilor si prevenirea infectiilor.

Ingrijirea pielii cu flictene (basici)

Ingrijirea corecta a pielii contribuie la vindecare si reduce riscul aparitiei complicatiilor. Zona afectata trebuie mentinuta curata si uscata, iar pansamentele trebuie schimbate conform recomandarilor medicului sau ori de cate ori se murdaresc.

Plasturii hidrocoloidali sunt deosebit de utili in cazul basicilor produse prin frecare, deoarece reduc presiunea si durerea si creeaza un mediu optim pentru regenerarea pielii. Pentru leziunile deschise pot fi utilizate, la indicatia specialistului:

  • vaselina medicinala;
  • unguente cu antibiotic;
  • pansamente sterile neaderente;
  • pansamente hidrocoloidale sau din silicon.

Daca basica se sparge accidental, zona trebuie curatata delicat, nu cu alcool medicinal (spirt) sau alte substante potential iritante. Este indeajuns sa folositi apa curata.

Ce NU ar trebui sa faceti!

Pentru a evita complicatiile, este recomandat sa evitati urmatoarele gesturi:

  • nu spargeti intentionat basicile mici si intacte;
  • nu indepartati pielea care acopera flictena dupa spargere;
  • nu aplicati alcool, iod sau alte produse iritante direct pe leziune;
  • nu folositi ace sau obiecte nesterile pentru drenaj;
  • nu continuati activitatea care a provocat frecarea fara protectia adecvata a pielii;
  • nu folositi remedii improvizate fara recomandarea medicului.

Cand se recomanda consultul dermatologic?

Consultul dermatologic este indicat atunci cand basicile sunt numeroase, foarte dureroase, apar fara un traumatism evident sau reapar frecvent. De asemenea, este recomandata evaluarea medicala daca:

  • apar semne de infectie (roseata accentuata, puroi, caldura locala);
  • basicile sunt asociate cu febra;
  • afecteaza mucoasele;
  • apar dupa administrarea unui medicament;
  • sunt insotite de alte eruptii cutanate;
  • pacientul are diabet zaharat sau imunodeficienta;
  • leziunile nu se vindeca in decurs de 1–2 saptamani.

Sfaturi pentru preventie

Majoritatea flictenelor pot fi prevenite prin masuri simple de protejare a pielii. Se recomanda urmatoarele:

  • purtati incaltaminte potrivita si bine adaptata piciorului;
  • folositi sosete care absorb transpiratia;
  • aplicati crema hidratanta pentru mentinerea integritatii barierei cutanate;
  • folositi manusi de protectie in timpul activitatilor manuale;
  • evitati expunerea excesiva la soare si utilizati produse cu factor de protectie solara;
  • manipulati cu atentie substantele chimice si purtati echipament de protectie;
  • tratati prompt si adecvat infectiile cutanate;
  • controlati corespunzator afectiunile cronice, precum diabetul zaharat;
  • solicitati consult dermatologic daca basicile apar constant sau fara o cauza evidenta.

 

 

Bibliografie:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6454141/

https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1046/j.1529-8019.2003.01631.x

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9512739/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9123097/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470327/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/10632212/