Genioplastie: ce presupune, cand se recomanda si alte informatii importante

Genioplastia este un tip de interventie chirurgicala estetica si/sau functionala al carei scop este remodelarea anatomica a mentonului (barbiei). In arhitectura fetei, importanta mentonului trece dincolo de aspectele pur estetice – acesta influenteaza simetria profilului facial si pozitionarea mandibulei, asigura ocluzia dentara si chiar dinamica functionala a respiratiei si fonatiei. Drept urmare, procedura de genioplastie nu este una neaparat cosmetica, ci adesea este o componenta integranta a planului de tratament ortognatic sau reconstructiv. Din punct de vedere estetic, este utilizata pentru corectarea disproportiilor, asimetriilor faciale, cum ar fi micro- sau macrogenia.

Ce presupune procedura de genioplastie?

Procedura de genioplastie presupune modificarea chirurgicala a contorului osos al barbiei, care se mai numeste si menton, pentru a imbunatati aspect estetic si/sau functional al acesteia. Date fiind obiectivele variate, interventia poate fi de mai multe tipuri, in functie de directia si scopul corectiei chirurgicale:

• avansare mentoniera: indicata in microgenie (barbie retrasa, mica), pentru a o aduce intr-o pozitie anterioara;
• reductie mentoniera: indicata in cazuri de macrogenie (barbie proeminenta), reducandu-se proiectia barbiei spre anterior;
• alungire si scurtare verticala: in functie de asimetriile verticale ale treimii inferioare a fetei;
• recentrari laterale: in cazurile de deviatie laterala a barbiei;
• augmentare cu implanturi aloplastice: cand se doreste cresterea in volum, fara osteotomie.

Procedura aceasta presupune o osteotomie (indepartarea osului) mentoniera controlata, urmata de repozitionarea segmentului osos si fixarea acestuia cu placi si suruburi din titan. In cazul in care se utilizeaza implanturi, acestea sunt pozitionate subperiostal si fixate corespunzator, astfel incat sa se evite migrarea ulterioara a acestora.

Cand se recomanda procedura de genioplastie?

Indicatiile procedurii de genioplastie au in vedere atat considerente de natura estetica, cat si de natura functionala. Cele mai frecvente cazuri, de altfel, includ urmatoarele:

• microgenia congenitala: barbie hipoplazica (mica) care afecteaza simetria faciala, profilul;
• macrogenia: barbie excesiv proeminenta, cu asimetrie in treimea inferioara a fetei;
• asimetria mentoniera: secundara malpozitiei mandibulare sau traumei;
• discrepantele ocluzale minore sau majore: in completarea tratamentului ortodontic;
• reabilitari ortognatice: in completarea osteotomiilor maxilare si mandibulare;
• sindromul de apnee obstructiva: genioplastia de avansare ajuta la ameliorarea afectiunii, ca urmare a cresterii permeabilitatii cailor aeriene superioare;
• traumatisme faciale: in contextul reconstructiv dupa o trauma puternica la nivelul fetei;
• indicatii psihologice: disproportia mentoniera influenteaza negativ perceptia sinelui, alaturi de increderea pacientului in modul in care arata.

Evaluarea preoperatorie, pe de alta parte, ar trebui sa fie riguroasa si multidisciplinara: trebuie sa includa un consult ortodontic, maxilo-facial, chiar psihologic. Cu toate acestea, orice pacient care isi doreste o modificare a formei fetei, poate opta pentru o astfel de procedura.

Contraindicatii ale procedurii de genioplastie

Nu exista contraindicatii absolute ale procedurii de genioplastie. Este considerata relativ sigura. Cu toate acestea, sunt necesare precautii in cazul in care pacientul:

• este diagnosticat cu tulburari de coagulare sau afectiuni hematologice;
• are infectii active la nivelul cavitatii orale sau structurilor osoase;
• are afectiuni sistemice decompensate (diabet, boli autoimune severe, cardiopatii);
• are varsta mai mica de 18 ani (osul mandibular nu este complet dezvoltat, in mod obisnuit, pana la sfarsitul adolescentei);
• fumeaza (fumatul creste riscul de necroza tisulara si intarzie vindecarea postoperatorie);
• pacientul este diagnosticat cu instabilitate psihiatrica sau tulburari dismorfice corporale (in contextul indicatiilor estetice ale procedurii de genioplastie).

Contraindicatiile pentru augmentarea barbiei cu implanturi aloplastice includ:

• inaltimea verticala inadecvata a barbiei (inaltime mandibulara scurtata);
• retrognatia asociata cu malocluzia dentara;
• antecedentele pozitive de respingere anterioara a materialului implantat.

O contraindicatie relativa poate include asimetria transversala a barbiei, care poate fi abordata, pe de alta parte, cu un implant atent modelat si personalizat, si pliul mento-labial profund, asta pentru ca augmentarea barbiei poate accentua foarte mult acest sant.

Pregatirea pacientului pentru genioplastie

Pregatirea pacientului pentru genioplastie include o serie de evaluari clinice si paraclinice, insa si consiliere din partea specialistului. De obicei, este necesar ca pacientul sa faca investigatiile urmatoare:

• analiza faciala tridimensionala (fotografii, profilometrie, evaluare cefalometrica);
• CBCT sau CT mandibular (pentru evaluarea exacta a volumului osos, identificarea pozitiei nervului mentonier, planificarea osteotomiei);
• evaluare ortodontica (identificarea eventualelor malpozitii dentare);
• examinarea generala preoperatorie (analize de sange, EKG, evaluare anestezica);
• fotografii comparative pre- si postoperatorii (pentru documentare si evaluarea rezultatului).

Bineinteles, pacientul va fi informat privitor la cum va decurge interventia de genioplastie, care este tehnica utilizata. Ii vor fi prezentate riscurile, beneficiile, asteptarile si ce va presupune, in etapa urmatoare, perioada de recuperare. Daca pacientul fumeaza, este important sa renunte la fumat cu cel putin 2-3 saptamani inainte de interventie si, daca urmeaza vreun tratament, poate fi necesara intreruperea acestuia sau ajustarea dozei.

Genioplastie – proceduri si abordari

Exista doua abordari chirurgicale principale cand vine vorba de genioplastie, cu toate ca aceste tehnici au fost imbunatatite si cunosc variatii in functie de cazul dat: abordul submental (abord extern) si abordul intraoral (abord intern). Alegerea depinde, in esenta, de obiectivele finale ale interventiei de genioplastie, dar si de experienta chirurgului, chiar de particularitatile anatomice ale pacientului.

Abordul submental transcutanat in genioplastie

Aceasta tehnica de genioplastie presupune realizarea unei incizii la nivelul pielii submentoniere (sub barbie), prin care se acceseaza direct simfiza mandibulara. Odata expus osul mentonier si izolata zona operatorie, se realizeaza osteotomia (indepartarea osului) conform planificarii, iar apoi segmentul osos indepartat este mobilizat, repozitionat si fixat cu material osteosintetic. O astfel de procedura are avantajul de a asigura o vizibilitate excelenta asupra zonei de interventie si asigura control direct asupra osteotomiei. De asemenea, are un risc redus de lezare a nervului mentonier. Dezavantajul este prezenta unei cicatrici externe, desi aceasta este adesea discreta.

Abordul intraoral in genioplastie

Este tehnica de genioplastie preferata in prezent, deoarece permite accesul printr-o incizie care se realizeaza la nivelul mucoasei vestibulare inferioare (de obicei in regiunea premolara), astfel incat sa nu lase cicatrici externe. Se realizeaza o disectie subperiostala pana la nivelul simfizei mandibulare, se efectueaza osteotomia planificata si se aplica fixarea rigida cu placi (dupa caz putand fi folosite si alte tipuri de materiale biocompatibile). Pe de alta parte, aceasta tehnica de genioplastie necesita atentie sporita a chirurgului la pozitia nervului mentonier. Se are in vedere si controlul sangerarii.  Insa, rezultatele estetice sunt superioare (absenta cicatricilor vizibile).

Recuperarea pacientului dupa procedura de genioplastie

Recuperarea postoperatorie dupa procedura de genioplastie este, in general, favorabila. Media perioadei de vindecare este de 2-4 saptamani pentru tesuturile moi si de 6-12 saptamani in ceea ce priveste integrarea osoasa completa. Imediat postoperator, pacientul poate prezenta:

• edem facial moderat (pana la sever), mai ales in primele 72 de ore dupa genioplastie;

• hematoame submentoniere sau periorale;
• disconfort sau durere moderate, dar gestionabile cu analgezice;
• pareza temporara a buzei inferioare, din cauza posibilei iritatii a nervului mentonier;
• senzatia de amorteala sau de furnicaturi in zona mentoniera.

Medicul specialist va oferi toate sfaturile necesare privitoare la perioada postoperatorie. Totusi, cateva reguli generale includ repausul relativ, aplicarea de comprese reci, abordarea unei diete semilichide in primele zile, evitarea efortului fizic intens, igiena orala adecvata si, uneori, chiar tratament profilactic cu antibiotice. Activitatile normale pot fi reluate dupa 7-10 zile, iar efortul fizic intens dupa cel putin 3-4 saptamani de la procedura de genioplastie.

Genioplastie – complicatii si riscuri asociate

In general, procedura de genioplastie, fie ca este efectuata prin abord transoral sau subcutanat, este considerata o procedura relativ simpla, cu un profil de risc redus si o rata de satisfactie de obicei ridicata (aproximativ 97,8% dintre pacienti sunt multumiti de rezultat). Cu toate acestea, fiind vorba despre o interventie chirurgicala, nici procedura de genioplastie nu este lipsita chiar complet de riscuri. Posibile complicatii dupa genioplastie, desi relativ rare, sunt urmatoarele:

• infectii postoperatorii;
• hipoestezie mentoniera prelungita, chiar permanenta, daca este lezat nervul mentonier;
• necroza segmentului osos sau a tesuturilor moi (mai ales in cazul fumatorilor, de aceea este recomandata renuntarea la fumat pre- si postoperator, macar pentru cateva luni);
• mobilitate secundara a fragmentului osos (in contextul fixarii inadecvate);
• cicatrizare vicioasa (dupa procedura de genioplastie prin abord transcutanat);
• migrarea implanturilor (in cazurile de augmentare cu materiale sintetice);
• reactii de respingere sau infectii cronice (in cazul implanturilor aloplastice).

In cazul implantului, de exemplu, se poate ajunge chiar la o resorbtie a barbiei, indusa de catre implant. Cu toate acestea, complicatiile sunt destul de rare, iar vindecarea este de obicei totala, relativ rapida si lipsita de evenimente neplacute.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK554506/

https://journals.lww.com/njcp/fulltext/2024/06000/genioplasty___a_review.1.aspx

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11917404/

https://www.sciencedirect.com/topics/nursing-and-health-professions/genioplasty