
Hernia inghinala apare atunci cand o portiune din continutul abdominal (de obicei intestin sau grasime) aluneca printr-un punct slab al peretelui abdominal, in zona inghinala. Este forma cea mai frecventa de hernie abdominala si poate duce la aparitia unei umflaturi vizibile, disconfort sau durere. Desi poate fi relativ bine tolerata la inceput, hernia inghinala nu se vindeca spontan si poate duce la complicatii daca nu este tratata corespunzator.
Ce este hernia inghinala si cum apare?
Hernia inghinala reprezinta protruzia (iesirea) unor organe din abdomen prin canalul inghinal, un tub anatomic situat in partea inferioara a abdomenului, prin care trec cordonul spermatic (la barbati) si ligamentul rotund (la femei). Atunci cand muschii sau structurile care sustin peretele abdominal slabesc, continutul abdominal poate aluneca prin acest canal, formandu-se hernia.
Exista si o forma mai rara, dar complexa, numita hernie uretero-inghinala, care implica ureterul (canalul ce transporta urina de la rinichi la vezica). Aceasta apare in doua forme:
-
hernia paraperitoneala (80% din cazuri): este o hernie de tip „glisant”, cand ureterul devine parte a sacului herniar, si se poate dezvolta deoarece peritoneul posterior (o membrana care acopera interiorul abdomenului) adera anormal la ureter si il trage odata cu hernia;
-
hernie extraperitoneala: nu implica peritoneul si apare din cauza unei anomalii congenitale (mugurele ureteral nu se separa corect de canalul Wolf in timpul dezvoltarii ceea ce va duce la alunecarea ureterului in canalul inghinal).
Ambele tipuri tind sa fie hernii inghinale indirecte, iesind prin canalul inghinal lateral de vasele epigastrice inferioare.
Tipuri de hernie inghinala
Hernia inghinala se clasifica in functie de pozitia fata de vasele epigastrice si de modul in care ies din abdomen. Astfel, avem:
Hernie inghinala indirecta
-
este cea mai frecventa forma;
-
apare lateral de vasele epigastrice inferioare, traverseaza inelul inghinal profund;
-
la barbati, trece anterior de cordonul spermatic;
-
la femei, urmeaza traiectul ligamentului rotund;
-
hernia inghinala indirecta este cel mai frecvent tip la copii si adultii tineri.
Hernia inghinala indirecta
-
apare medial de vasele epigastrice inferioare;
-
protruzia se face prin triunghiul Hesselbach, zona anatomica unde peretele abdominal este in mod natural mai slab;
-
este mai frecventa la barbatii varstnici si mai rara la femei, deoarece ligamentul larg asigura protectie suplimentara.
Mai putem distinge si hernia inghinala incarcerata si cea strangulata, insa acestea, mai degraba, sunt posibile complicatii ale herniei, si nu tipuri clinice.
Care sunt cauzele care duc la hernie inghinala?
Herniile inghinale pot fi congenitale (prezente inca de la nastere, insa vizibile ulterior) sau pot fi dobandite.
Hernie inghinala congenitala (indirecta)
-
este legata de persistenta canalului peritoneal numit „processus vaginalis”, un canal care se formeaza inainte ca testiculul sa coboare in scrot;
-
daca acest canal nu se inchide complet, va ramane o „poarta de intrare” pentru hernie;
-
factorii de risc pentru hernia inghinala indirecta congenitala sunt: prematuritatea, greutatea mica la nastere, persistenta „processus vaginalis”, criptorhidia (testiculele necoborate), dar si hipospadiasul, epispadiasul, anomaliile peretelui abdominal (omfalocel si gastroschizis), ambiguitatea genitala, istoricul familial de hernie inghinala.
Exista teorii relativ recente care sustin ca toate herniile inghinale indirecte ale adultului provin dintr-un „processus vaginalis” care fie nu s-a inchis complet, fie a cedat sub presiunea crescuta pe termen lung.
Hernie inghinala dobandita (directa)
-
apare ca urmare a unui defect dobandit al peretelui abdominal, de obicei localizat la nivelul triunghiului Hesselbach;
-
factorii favorizanti includ: varsta avansata (ca urmare a slabirii musculaturii), antrenamente fizice intense (in special ridicarea de greutati, dezechilibrele intre musculatura abdominala si cea a spatelui), tuse cronica (bronhopneumopatie obstructiva cronica, fumat), constipatie cronica, obezitate sau, dimpotriva, scadere marcata si rapida in greutate, sarcina (cresterea presiunii intraabdominale), interventii chirurgicale abdominale anterioare si boli de colagen (sindromul Ehlers-Danlos);
-
barbatii au un risc de pana la 8 ori mai mare decat femeile de a dezvolta hernie inghinala.
Care sunt simptomele herniei inghinale?
Hernia inghinala se prezinta, tipic, cu o umflatura in zona inghinala. Aceasta este mai vizibila, in general, cand pacientul sta in picioare. Umflatura se poate retrage atunci cand acesta adopta pozitia orizontala. Se mai poate observa:
-
durerea sau disconfortul in zona inghinala;
-
accentuarea simptomelor la ridicarea de greutati, tuse, stat prelungit in picioare, efort fizic;
-
durerea este deseori descrisa drept o senzatie de tractiune, arsura, presiune.
Pana la o treime dintre pacientii cu hernie inghinala pot fi asimptomatici. Herniile mari se pot prezenta cu senzatia de presiune abdominala. Un subset de pacienti au asa-zise „hernii oculte”, care nu sunt detectabile la inspectia fizica, ci doar la ecografie sau RMN, in special daca acesti pacienti prezinta durere fara umflatura inghinala tipica.
Simptome sugestive pentru hernia uretero-inghinala sunt:
Semnele de alarma, care pot indica incarcerare sau strangulare – sunt durerea severa, cu debutul brusc, umflatura tare, dureroasa, care nu se retrage, greata si varsaturile, imposibilitatea de a se elimina gazele sau scaunul. Astfel de simptome indica urgente chirurgicale.

Cum se trateaza hernia inghinala?
Hernia inghinala nu se vindeca fara operatie, deoarece defectul peretelui abdominal nu se poate repara spontan. Tratamentul definitiv este chirurgia. Obiectivele sunt recuperarea continutului herniar in abdomen, intarirea zonei slabite si prevenirea recurentei.
Reparatie deschisa (operatie clasica de hernie inghinala)
-
procedura presupune o incizie in zona inghinala;
-
hernia este redusa si defectul este reparat fie prin sutura directa, fie prin plasarea unei plase sintetice pentru intarire;
-
avantajele sunt accesul direct la hernie, durata relativ scurta a interventiei, si se recomanda mai ales in herniile mari sau complicate;
-
dezavantajele sunt recuperarea mai lenta si durerea postoperatorie mai intensa.
Reparatie laparoscopica
-
prin tehnica TEP: corectia se realizeaza fara a intra in cavitatea peritoneala;
-
prin tehnica TAPP: se intra in abdomen pentru plasarea plasei in spatiu preperitoneal;
-
avantajele sunt durerea postoperatorie redusa, recuperarea rapida, necesitatea minima de a face incizii, fiind ideala pentru hernia inghinala bilaterala sau pentru cea recurenta;
-
dezavantajele includ complexitatea tehnicii si necesitatea anesterzierii generale.
Tehnici fara plasa (Shouldice, Bassini)
-
se opteaza pentru acestea atunci cand disponibilitatea materialelor protetice este limitata;
-
se folosesc mai ales la pacientii tineri cu hernie inghinala sau in cazurile in care, din anumite motive, plasele de intarire sunt contraindicate;
-
rata de recurenta este mai mare comparativ cu tehnicile care implica folosirea plaselor.
Se poate trata hernia inghinala fara operatie?
Hernia nu dispare de la sine, dar uneori poate fi doar monitorizata, in special in cazurile in care:
-
este de dimensiuni mici si minimum simptomatica;
-
pacientul are contraindicatii la operatia de hernie inghinala.
Managementul non-chirurgicale include purtarea unor centuri herniare (temporar si in situatiile speciale), evitarea efortului fizic. Se recomanda scaderea in greutate daca este cazul si tratarea tusei cronice sau constipatiei (dieta bogata in fibre vegetale).
Prognosticul si complicatiile herniei inghinale
Dupa operatia de hernie inghinala, prognosticul este in general excelent. Reparatia cu plasa are cea mai mica sansa de recurenta. Recuperarea dupa operatia de hernie inghinala dureaza in jur de 1-2 saptamani, cand pot fi reluate activitatile normale, si chiar mai putin daca s-a intervenit laparoscopic. Pentru vindecare optima, se recomanda evitarea ridicarii de greutati timp de 6-8 saptamani.
Totusi, fara tratament, hernia inghinala poate evolua spre complicatii precum:
-
incarcerarea herniei (continutul herniar nu mai poate fi introdus cu mana libera);
-
strangularea (compromiterea fluxului sanguin spre continutul sacului herniar, reprezentand o urgenta medicala);
-
ocluzie intestinala.
Comparativ cu alte tipuri de hernii abdominale, hernia inghinala are un risc ceva mai scazut de a evolua spre complicatii. Bineinteles, pot aparea complicatii si dupa interventiile chirurgicale, cum ar fi sangerare, infectie, lezarea altor structuri din zona asupra careia se intervine.
Sfaturi pentru preventie
-
mentinerea unei greutati corporale sanatoase;
-
evitarea efortului fizic excesiv, pauze intre antrenamente;
-
evitarea antrenarii excesive a musculaturii abdominale si intinderii excesive a acesteia;
-
evitarea ridicarii incorecte a greutatilor, mai ales de catre culturisti si halterofili;
-
tratarea constipatiei cronice, hidratarea adecvata si o dieta bogata in fibre vegetale;
-
obisnuinta de a nu incorda excesiv muschii abdominali pentru a elimina scaunul;
-
renuntarea la fumat, mai ales in contextul tusei cronice asociate;
-
exercitii pentru intarirea musculaturii abdominale si antrenarea regulata atat a musculaturii abdominale, cat si a spatelui;
-
controlul medical de specialitate in contextul unor simptome relevante pentru diagnosticul acesta, mai ales de catre persoanele cu factori de risc prezenti (istoricul familial, interventie chirurgicala anterioara la nivelul abdomenului).
Bibliografie:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK537241/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459309/
https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2020/1015/p487.html
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK423/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2223000/
https://radiopaedia.org/articles/inguinal-hernia