
Ileusul paralitic defineste oprirea tranzitului intestinal, dar fara a fi vorba de obstructii de natura mecanica (masa tumorala, aderenta sau hernie), ci, practic, acesta nu mai are activitate motorie suficienta pentru a propulsa continutul. Afectiunea mai este uneori denumita si „pareza intestinala”.
De obicei, ileusul paralitic este o complicatie secundara unei interventii chirurgicale abdominale sau apare in contextul unor boli severe.
Aceasta complicatie clinica poate aparea dupa operatii extinse, in sepsis, la pacienti care se afla pe ventilatie mecanica sau dupa administrarea anumitor medicamente (in special opioide).
Ileusul paralitic nu trebuie confundat cu ocluzia intestinala mecanica, desi ambele se manifesta foarte similar: dureri abdominale, distensie, greata, varsaturi si absenta tranzitului intestinal. In vederea stabilirii diagnosticului diferential, se fac investigatii imagistice.
„Ileusul, cunoscut si ca ileus paralitic sau ileus functional, apare atunci cand se inregistreaza o diminuare sau oprire completa, non-mecanica, a fluxului continutului intestinal. In contrast, in ceea ce priveste ocluzia intestinala mecanica, vorbim despre un obstacol fizic (tumora, hernie, aderenta) care blocheaza efectiv tranzitul intestinal.
Desi tabloul clinic al celor doua afectiuni este similar, tratamentul difera, motiv pentru care se ridica necesitatea stabilirii diagnosticului diferential. Ileusul este o consecinta relativ frecventa a interventiilor chirurgicale abdominale sau retroperitoneale, dar poate aparea si in alte contexte precum socul septic, ventilatia mecanica prelungita si tulburarile electrolitice.
Cronologia reluarii tranzitului dupa operatiile abdominale este bine cunoscuta:
-
intestinul subtire isi reia activitatea in primele 24 de ore;
-
stomacul in 24-48 de ore;
-
colonul in 48-72 de ore.
Daca ileusul persista mai mult de 3 zile, fara a exista semne de obstructie mecanica, se vorbeste despre ileus paralitic”, ne explica dr. Iasmina Wadi, medic rezident medicina de familie.
Ileus paralitic versus ocluzie intestinala mecanica
Desi ambele afectiuni se prezinta cu simptome asemanatoare, exista diferente importante:
-
in caz de ileus paralitic nu exista un punct de tranzitie intre ansa dilatata si cea colabata, iar gazele si lichidul se acumuleaza difuz pe toata lungimea intestinului, zgomotele intestinale sunt absente (sau foarte reduse), ileusul paralitic aparand frecvent dupa chirurgie sau dupa boli sistemice severe;
-
in ocluzia intestinala mecanica exista un obstacol fizic (adenopatii, tumori, aderente, hernii) care blocheaza practic lumenul intestinal, pe imagistica se observa un „punct de tranzitie”, zgomotele intestinale sunt intensificate in fazele initiale („zgomote de lupta”), iar apoi tind sa se reduca, de obicei simptomatologia apare brusc si progresiv.
Diferentierea este vitala, deoarece ileusul paralitic se trateaza suportiv, dar ocluzia mecanica in majoritatea cazurilor necesita interventie chirurgicala de urgenta.
Ileus paralitic: cauze si factori de risc
Mecanismele exacte care duc la aparitia acestui fenomen sunt incomplet intelese in special din cauza complexitatii intestinului si interactiunii dintre mai multi factori. Ileusul este, in cele din urma, rezultatul interactiunii intre sistemul imunitar si neurologic, care consta in doua faze:
-
faza neurogena timpurie;
-
faza inflamatorie.
Interactiunea este guvernata de comunicarea bidirectionala intre sistemul nervos autonom (cu aferente, eferente si sistemul nervos enteric) si sistemul imunitar atat in afara, cat si in interiorul tractului gastrointestinal (mastocite, macrofage). Macrofagele care se afla in tunica musculara externa a peretelui intestinal elibereaza citokine care induc activarea altor celule ce sustin starea inflamatorie (inclusiv IL-6, factorul de necroza tumorala alfa), neuropeptide si oxid nitric.
In general, aceasta interactiune este initiata de manipularea intestinului in timpul unei proceduri chirurgicale. Stresul interventiei chirurgicale si al manipularii intestinului va duce la activarea unui raspuns inflamator local, la eliberarea de hormoni si neurotransmitatori care, ulterior, vor duce la o activitate simpatica inhibitorie sustinuta si la suprimarea aparatului neuromuscular.
Cauza exacta care duce la ileus paralitic nu este pe deplin elucidata, dar au fost identificati mai multi factori de risc pentru acest fenomen. Cei mai importanti sunt:
-
interventiile chirurgicale abdominale sau pelvine complexe, prelungite (de obicei mai mult de 3 ore);
-
chirurgia intestinului gros (rezectii colorectale);
-
chirurgia retroperitoneala (de exemplu, operatii la nivelul coloanei lombare);
-
chirurgia deschisa (risc mai mare pentru ileus paralitic decat interventia laparoscopica);
-
administrarea de opioide pentru durere;
-
infectii abdominale (peritonita, abces, sepsis);
-
carcinomatoza peritoneala;
-
complicatii postoperatorii (sangerari, pneumonie, abcese);
-
tulburari electrolitice (mai ales hipokaliemia, adica potasiu in concentratii scazute, precum si hipercalcemia, hipomagnezemia);
-
intarzierea alimentatiei enterale sau montarea unei sonde nazogastrice;
-
tratamentul cu antihipertensive sau antiemetice;
-
afectiuni neurologice (accident vascular cerebral),
-
boli sistemice severe (septicemie, insuficienta respiratorie).
Conform statisticelor, dupa chirurgia colorectala deschisa 10-20% dintre pacienti dezvolta ileus paralitic, dar riscul este mult mai mic, aproape neglijabil, in cazul unei colecistectomii cu abord laparoscopic.

Ileus paralitic: simptome, tablou clinic
Manifestarile sunt relativ nespecifice, dar in ansamblu orienteaza diagnosticul de ileus paralitic, sau cel putin ridica necesitatea excluderii ocluziei intestinale mecanice.
Simptome digestive
Pacientul cu ileus paralitic prezinta:
-
distensie abdominala (abdomen umflat, tensionat);
-
senzatie de plenitudine sau balonare;
-
lipsa tranzitului pentru gaze si scaun.
De asemenea, este incapabil sa tolereze alimentarea orala.
Durere abdominala difuza
Spre deosebire de ocluzia mecanica, durerea nu este colicativa (nu apare in valuri), ci tinde sa aiba un caracter surd, este difuza, constanta.
Greata si varsaturi
Pacientul cu ileus paralitic manifesta aceste simptome deoarece in intestin se acumuleaza gaze si lichide in exces, care cresc presiunea la acest nivel si stimuleaza reflexul de voma. In cazuri severe, varsaturile pot fi bilioase, cu aspect fecaloid.
Zgomote intestinale absente
La auscultatia abdominala, zgomotele intestinale ale pacientului cu ileus paralitic sunt rare sau chiar complet absente. In contrast, in obstructia intestinala mecanica ele sunt initial accentuate.
Diagnosticul de ileus paralitic
Diagnosticul corect presupune, in prima instanta, excluderea unei obstructii mecanice. Se poate observa pe radiografia simpla ansa intestinala dilatata, dar cu prezenta aerului si in colon, si in rect, fara insa un punct clar de tranzitie.
CT-ul abdomino-pelvin cu substanta de contrast este o investigatie eficienta pentru diferentierea ileusului de ocluzie mecanica si pentru a exclude alte posibile cauze (tumora, abces).
Analizele de sange precum hemoleucograma si ionograma serica ajuta la stabilirea eventualelor cauze – leucocitoza sugereaza infectie, anemia indica sangerare, inflamatia este sustinuta si de cresteri ale VSH-ului, proteinei C reactive. Ionograma serica poate indica hipokaliemie sau are potentialul de releva hipercalcemia, hipomagnezemia, hipofosfatemia.
Ileus paralitic – complicatii posibile
Netratat sau gestionat incorect, ileusul paralitic poate duce la:
-
perforatie intestinala (din cauza distensiei excesive);
-
infectii intraabdominale sau generalizate;
-
tulburari electrolitice severe (alcaloza metabolica, complicatia fiind pusa pe seama faptului ca hipokaliemia poate fi o posibila cauza pentru ileusul paralitic);
-
pneumonia de aspiratie (din cauza varsaturilor recurente si inhalarii continutului gastric).
In general, prognosticul pacientului cu ileus paralitic este unul bun, insa pacientul va necesita, de cele mai multe ori, spitalizare suplimentara, ceea ce creste riscul de infectii nosocomiale. In egala masura, ileusul paralitic prelungit poate duce la necesitatea nutritiei parenterale totale, cu riscuri asociate.
Ileus paralitic: management si tratament
„Tratamentul pentru ileusul paralitic este in primul rand suportiv si necesita timp. Se bazeaza, in general, pe evitarea factorilor declansatori si monitorizarea pacientului. Principiile sunt:
-
repausul digestiv, pacientul nu este alimentat pe cale orala pana la reluarea tranzitului;
-
fluide intravenoase, pentru a preveni deshidratarea si a corecta dezechilibrele electrolitice;
-
decompresie gastrica prin sonda nazogastrica, daca varsaturile sunt abundente sau distensia este semnificativa;
-
analgezice non-opiodice, daca este necesar, pentru a evita accentuarea ileusului;
-
mobilizarea precoce a pacientului dupa operatie.
Studii recente arata ca simpla mestecare a gumei stimuleaza reflexele digestive si accelereaza, in unele cazuri, reluarea peristaltismului in caz de ileus paralitic. Nutritia parenterala totala este avuta in vedere daca pacientul nu poate relua alimentatia orala dupa 7 zile. Evident, se va avea in vedere tratarea cauzei de baza, daca ileusul paralitic nu apare in contextul unei interventii de natura chirurgicala – tratarea hipokaliemiei sau altor dezechilibre electrolitice, tratarea infectiei sau sepsisului”, ne spune dr. Iasmina Wadi.
Masuri de preventie
Cea mai eficienta abordare in astfel de situatii ramane adoptarea unor masuri cat mai eficiente de preventie:
-
daca este posibil, se recomanda utilizarea tehnicilor de interventie minimum invazive (fiind vorba, in esenta, de chirurgia laparoscopica);
-
adoptarea protocoalelor moderne de recuperare accelerata dupa interventiile chirurgicale in conformitatea ERAS (Enhanced Recovery After Surgery);
-
limitarea administrarii de opioide, administrarea acestora atunci cand este absolut necesar;
-
mobilizarea postoperatorie precoce a pacientului;
-
monitorizarea atenta a electrolitilor si corectarea rapida a eventualelor dezechilibre.
Cu toate acestea, in cazul interventiilor chirurgicale majore riscul de pareza intestinala ramane, in continuare, destul de ridicat.
Bibliografie:
Radswiki T, Niknejad M, Chieng R, et al. Adynamic ileus. Reference article, Radiopaedia.org (Accessed on 25 Sep 2025) https://doi.org/10.53347/rID-12204
Weledji EP. Perspectives on paralytic ileus. Acute Med Surg. 2020 Oct 4;7(1):e573. doi: 10.1002/ams2.573. PMID: 33024568; PMCID: PMC7533151. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7533151/
Vilz TO, Stoffels B, Strassburg C, Schild HH, Kalff JC. Ileus in Adults. Dtsch Arztebl Int. 2017 Jul 24;114(29-30):508-518. doi: 10.3238/arztebl.2017.0508. PMID: 28818187; PMCID: PMC5569564. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5569564/
Solanki S, Chakinala RC, Haq KF, Singh J, Khan MA, Solanki D, Vyas MJ, Kichloo A, Mansuri U, Shah H, Patel A, Haq KS, Iqbal U, Nabors C, Khan HMA, Aronow WS. Paralytic ileus in the United States: A cross-sectional study from the national inpatient sample. SAGE Open Med. 2020 Oct 6;8:2050312120962636. doi: 10.1177/2050312120962636. PMID: 33088567; PMCID: PMC7545785. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7545785/
Buchanan L, Tuma F. Postoperative Ileus. [Updated 2023 Jul 31]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK560780/
Beach EC, De Jesus O. Ileus. [Updated 2023 Aug 23]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK558937/