Insuficienta tricuspidiana: cauze, simptome, tratament si gestionarea afectiunii

Inima este motorul care tine in functiune organismul, pompand sange oxigenat care ajunge la fiecare celula din corp si, totodata, primind sangele incarcat cu dioxid de carbon pe care il pompeaza catre plamani, unde are loc schimbul de gaze. Pentru a-si indeplini aceste functii, este impartita in patru compartimente – doua atrii si doua ventricule – care se contracta si se dilata ritmic. Sangele ajunge in inima in atrii, care se contracta si il pompeaza in ventricule, iar de aici este din nou pompat in artere. Asadar, exista o cale de comunicare intre atrii si ventricule, ce este controlata de doua valve cardiace care se deschid pentru a permite trecerea sangelui din atrii in ventricule si se inchid pentru a-l impiedica sa patrunda inapoi in atrii, in timpul contractiei ventriculare.

Valva care separa atriul drept de ventriculul drept se numeste valva tricuspida, iar insuficienta tricuspidiana este o afectiune care apare cand aceasta valva nu se mai inchide corespunzator.

Ce este insuficienta tricuspidiana

Insuficienta tricuspidiana se mai numeste si regurgitare tricuspidiana, fiind o boala cardiaca ce afecteaza una din cele patru valve ale inimii, mai exact valva tricuspida. Aceasta separa atriul drept de ventriculul drept si se deschide in timpul sistolei atriale, pentru a permite trecerea sangelui cu dioxid de carbon in ventricul, dupa care se inchide pentru a impiedica regurgitarea acestuia inapoi in atriu, atunci cand ventriculul drept se contracta pentru a pompa sangele in artera pulmonara. In insuficienta tricuspidiana, valva tricuspida nu se mai inchide suficient si astfel o parte din sangele ajuns in ventricul se reintoarce in atriu, producandu-se regurgitarea tricuspidiana, care da numele alternativ al acestei boli.

In comparatie cu alte afectiuni cardiace, insuficienta tricuspidiana are o incidenta mai redusa, ceea ce inseamna ca apare mai rar, insa aceasta nu inseamna ca este si mai putin lipsita de riscuri.

Ce cauzeaza insuficienta tricuspidiana

In functie de cauze, exista doua categorii de insuficienta tricuspidiana: cea primara sau organica si cea secundara sau functionala.

1. Insuficienta tricuspidiana primara

Acest tip de insuficienta tricuspidiana are la baza o modificare structurala a valvei tricuspide, care poate fi rezultatul unei malformatii congenitale sau poate aparea pe parcursul vietii, ca urmare a unor afectiuni, precum sindromul carcinoid, boala reumatismala, afectiunile autoimune si endocardita infectioasa, ori a unor traumatisme. De asemenea, radioterapia la nivelul toracelui sau implantarea unui stimulator cardiac pot fi alte cauze pentru insuficienta tricuspidiana primara. In astfel de situatii, poate fi afectata valva in sine sau muschii papilari ori cordajele tendinoase, care contribuie la functionarea normala a acesteia. 

2. Insuficienta tricuspidiana secundara

Acesta este si cel mai frecvent tip de insuficienta tricuspidiana, fiind cauzata de alte probleme care afecteaza functionarea valvei, a carei structura este normala. Hipertensiunea pulmonara, cardiomiopatia dilatativa, cardiaca ischemica fibrilatia atriala si insuficienta cardiaca se numara printre principalele cauze care pot duce la insuficienta tricuspidiana secundara.

Ce simptome genereaza insuficienta tricuspidiana

Un alt criteriu avut in vedere atunci cand se evalueaza insuficienta tricuspidiana este severitatea bolii, care influenteaza si manifestarile specifice.

Simptomele comune sunt starea de oboseala si slabiciune, respiratia ingreunata si pulsatiile aparute la nivelul venei jugulare. In formele mai severe, insuficienta tricuspidiana duce la aparitia edemelor periferice, marirea in volum a ficatului, insotita de acumularea de lichid in cavitatea abdominala, precum si la reducerea cantitatii de urina eliminata de obicei. Iata care sunt principalele tipuri de insuficienta tricuspidiana, in functie de severitate, si care sunt simptomele specifice fiecarui tip.

• Insuficienta tricuspidiana usoara – cantitatea de sange regurgitata nu ocupa mai mult de 20% din volumul atriului drept, iar aceasta forma usoara este in general asimptomatica.
• Insuficienta tricuspidiana moderata – volumul de sange regurgitat ocupa intre 20% si 33% din atriul drept. Respiratia devine ingreunata la efort intens, iar pacientii manifesta o stare usoara de oboseala, chiar si in lipsa activitatilor care necesita efort.
• Insuficienta tricuspidiana moderat-severa – de aceasta data, cantitatea de sange regurgitat poate umple pana la jumatate volumul atriului drept, cauzand respiratie dificila chiar si la efort moderat, dar si aparitia de edeme periferice si palpitatii.
• Insuficienta tricuspidiana severa – in aceasta forma, volumul de sange regurgitat umple mai mult de jumatate din capacitatea atriului, caz in care pacientii au respiratie ingreunata chiar si in repaus, se confrunta cu o stare persistenta de oboseala si slabiciune, au edeme multiple, ficatul marit si lichid acumulat in cavitatea abdominala. Ventriculul drept se largeste si pompeaza tot mai greu sangele, iar astfel apare si insuficienta cardiaca dreapta, care determina problemele respiratorii si formarea de lichid la plamani.

Diagnosticarea insuficientei tricuspidiene

Diagnosticul de insuficienta tricuspidiana se stabileste de un medic cardiolog care, dupa anamneza si examenul clinic, ce constituie etape inerente ale oricarui protocol de diagnostic, recomanda efectuarea unor investigatii specifice. Prima dintre ele este electrocardiograma, care poate indica semnele specifice formelor mai severe. In cazul pacientilor cu forme usoare, electrocardiograma poate iesi normal, astfel ca se apeleaza si la investigatii imagistice, precum radiografia toracica, ecografia cardiaca sau examenul RMN. Aceste investigatii permit vizualizarea in detaliu a inimii, cardiologul putand constata astfel daca aceasta si-a marit volumul si daca functioneaza normal.

Cum se trateaza  insuficienta tricuspidiana

In formele usoare, insuficienta tricuspidiana necesita, cel mai adesea, doar monitorizare, in timp ce formele moderate si severe impun tratament, care poate fi medicamentos sau chirurgical, dupa caz.

Tratamentul medicamentos are scopul da a reduce volumul de sange care refuleaza in atriu si totodata de a duce la ameliorarea simptomelor si evitarea complicatiilor. Astfel, se administreaza in primul rand diuretice, pentru eliminarea excesului de lichide si reducerea presiunii din sistemul circulator, iar tratamentul mai poate include beta-blocante pentru controlul ritmului cardiac si anticoagulante, in cazul in care pacientul prezinta fibrilatie atriala. In paralel, se administreaza si tratament adecvat afectiunilor subiacente, care au dus la aparitia insuficientei tricuspidiene.

Tratamentul poate fi si unul interventional, avand ca scop fie repararea valvei tricuspide, fie inlocuirea acesteia daca nu mai poate fi reparata. In majoritatea cazurilor, aceste interventii se realizeaza prin tehnici minim invazive, care presupun mai putine riscuri decat operatia pe cord deschis si totodata permit o recuperare mai rapida.

Gestionarea pe termen lung a insuficientei tricuspidiene 

Spuneam ca formele usoare de insuficienta tricuspidiana nu necesita de obicei tratament, insa pacientii trebuie sa fie monitorizati si sa isi adapteze stilul de viata pentru a preveni agravarea bolii. Aceleasi recomandari sunt valabile si in cazul pacientilor aflati sub tratament, precum si al celor care au suferit o interventie pentru repararea sau inlocuirea valvei tricuspide.

In primul rand, este recomandat ca pacientii sa mearga cu regularitate la medicul cardiolog pentru controale periodice, care includ si investigatii specifice, precum electrocardiograma si ecografia cardiaca. De asemenea, se recomanda prezentarea la medic fara intarziere atunci cand apar simptome noi sau cand cele cunoscute se agraveaza, precum si la aparitia altor probleme de sanatate, care la prima vedere par a nu avea legatura cu cele cardiace.

In ceea ce priveste stilul de viata, un accent important trebuie pus pe alimentatia echilibrata si mentinerea unui indice de masa corporala normal. In privinta alimentatiei, trebuie evitat consumul excesiv de sare, care favorizeaza retentia de apa si cresterea tensiunii arteriale, precum si excesul de grasimi saturate din produsele de origine animala si grasimi trans specifice prajelilor. Aceste grasimi sunt responsabile pentru formarea colesterolului rau (LDL), numit astfel pentru ca este daunator pentru sanatatea inimii si intregului sistem circulator. La fel de nociv este fumatul, dar si simpla expunere la fumul de tigara, care trebuie evitat cat mai mult.

De asemenea, renuntarea la consumul de alcool, energizante si bauturi carbogazoase care contin mult zahar este un alt demers necesar pentru a proteja inima.

Nu trebuie sa renuntati la miscare si chiar este recomandat sa ramaneti cat mai activi, insa fara a face efort intens. Rezumati-va la activitati fizice usoare sau moderate, in functie de conditia fizica, fara a va forta si a suprasolicita inima. Dupa cum am aratat, la efort intens sau moderat, apar dificultatile de respiratie. Cand deja simtiti ca respirati mai greu, nu trebuie sa va mai fortati si sa va mentineti in limita de confort.

Daca nu este tratata sau nu este gestionata corespunzator, insuficienta tricuspidiana se agraveaza in timp, putand duce si la afectarea ficatului sau rinichilor, pana la insuficienta functionala, care poate aparea si la nivelul inimii.