Mastocitoza: cauze, clasificare, simptome, diagnostic si tratament

Mastocitoza apare cand mastocitele care protejeaza organismul de alergeni si bacterii dezvolta mutatii, transformandu-se in celule anormale care declanseaza reactii alergice persistente. Simptomele mastocitozei pot fi usoare sau severe, acestea putand afecta atat copiii, cat si adultii. Afectiunea poate aparea in egala masura si la barbatii, si la femei. Cand boala debuteaza in copilarie, cel mai frecvent se manifesta inca din primul an de viata.

Majoritatea pacientilor isi gestioneaza simptomele cu medicamente si evitand activitatile si mediile care pot declansa boala. Totusi, toate persoanele cu mastocitoza prezinta un risc crescut de anafilaxie, o reactie alergica severa care poate pune viata in pericol. Despre toate acestea vom discuta in cele ce urmeaza.

Mastocitoza – generalitati

Mastocitoza este o afectiune rara, caracterizata prin acumularea si activarea anormala a mastocitelor in piele, maduva osoasa si organele interne (ficat, splina, tract gastrointestinal si ganglioni limfatici).

Mastocitele sunt leucocite si fac parte din sistemul imunitar. Sunt cunoscute si sub denumirea de globule albe, despre care probabil stiti deja ca circula prin sange si sistemul limfatic. Acestea au rolul de a proteja organismul impotriva bacteriilor si a alergenilor. Mastocitele reactioneaza la acesti intrusi eliberand o substanta numita histamina. Aceasta ajuta celulele sa comunice intre ele si declanseaza reactiile alergice ale organismului. Mastocitele ajuta, de asemenea, la secretia acidului gastric.

Mastocitele sunt prezente in tot corpul, in principal in piele, maduva osoasa, plamani si mucoasa intestinului. In mod normal, acestea inceteaza sa mai reactioneze dupa ce au eliminat germenii si particulele alergene. In cazul persoanelor care sufera de mastocitoza, mastocitele anormale se inmultesc si se acumuleaza in corp, eliberand un exces de histamina. Daca aveti mastocitoza, corpul dumneavoastra reactioneaza exagerat la alergeni si dezvoltati reactii alergice neobisnuit de intense sau de lunga durata.

Studiile variaza, dar se estimeaza ca aceasta boala apare la 1 din 10.000-20.000 de persoane.

Cazurile care se declanseaza la varsta adulta tind sa fie cronice si implica atat pielea, cat si maduva osoasa, in timp ce in copilarie afectiunea este deseori caracterizata prin simptome cutanate fara implicarea organelor interne si poate deseori sa dispara in perioada pubertatii. La pacientii adulti insa, nu numai ca mastocitoza tinde sa fie persistenta, dar in cazuri rare aceasta poate sa se si agraveze.

Mastocitoza – clasificare

In 2022, Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a clasificat trei tipuri principale de mastocitoza:

1. mastocitoza cutanata – afecteaza in principal copiii. La acestia, mastocitele se acumuleaza excesiv la nivelul pielii, dar nu sunt prezente in numar mare in alte parti ale corpului.
2. mastocitoza sistemica (MS) – afecteaza in principal adultii. In acest caz, excesul de mastocite se acumuleaza in tesuturi precum pielea, organele interne si oasele. Mastocitoza sistemica se declanseaza la adultii cu varsta de cel putin 50 de ani.
3. sarcoame cu celule mastocitare.

De asemenea, afectiunea poate fi impartita in forme neavansate (cum ar fi MS indolenta) si forme avansate (cum ar fi MS agresiva sau leucemia mastocitara). In continuare, vom explora impreuna aceste forme ale bolii.

• Mastocitoza cutanata

In cazul mastocitozei cutanate, pielea este singurul tesut afectat. Leziunile urticariei pigmentare (cunoscuta si sub numele de mastocitoza cutanata maculopapulara) se manifesta sub forma de pete mici, maronii, netede sau iesite in relief, care pot fi inconjurate de zone in care pielea se inroseste si care provoaca mancarime (semnul lui Darier). Aceste eruptii tind sa fie mai evidente pe zonele de piele expuse la presiune sau frictiune ale adultilor. Daca eruptiile cutanate apar in copilarie, pielea tinde sa fie singurul organ afectat. La copiii cu varsta sub 4 ani se formeaza si vezicule in urma eruptiilor cutanate.

Pe baza aspectului clinic, a prognosticului si a evolutiei, mastocitoza cutanata poate fi clasificata in continuare in urmatoarele forme: mastocitoza cutanata maculopapulara, mastocitom si mastocitoza cutanata difuza. Forma cutanata maculopapulara si mastocitomul sunt cele mai frecvente forme, comparativ cu mastocitoza cutanata difuza, care este mai rara. Mastocitoza maculopapulara este in general diagnosticata in perioada neonatala. Eruptiile specifice acesteia pot aparea pe scalp, gat, trunchi si extremitati. Un cazul mastocitomului apare o singura pata sau cel mult 3 pete individuale. Mastocitomul apare la bebelusi, dar dispare spontan pe masura ce copiii cresc. Mastocitoza cutanata difuza se declanseaza la copii si este cea mai severa forma de mastocitoza cutanata. Pielea se ingroasa difuz si capata o textura aspra, dar in general nu prezinta eruptii individuale distincte. Pacientii cu forma difuza a bolii se confrunta si cu mancarime, vezicule, scaderea tensiunii arteriale (hipotensiune arteriala), diaree, sangerari gastrointestinale, inrosirea fetei si soc anafilactic.

• Mastocitoza sistemica indolenta

Mastocitoza sistemica este principala forma a bolii observata la adulti, fiind mai rara la copii. Forma sistemica implica acumularea excesiva a mastocitelor si in alte tesuturi decat pielea (cel mai frecvent, in maduva osoasa). MS indolenta este in general asociata cu un nivel scazut de mastocite. Majoritatea pacientilor prezinta eruptii cutanate maculopapulare. La unii pacienti se poate observa o crestere in dimensiuni a ficatului sau splinei, dar si tractul gastrointestinal poate fi afectat. Speranta de viata este totusi comparabila cu cea a populatiei generale, cu risc scazut de progresie (in aproximativ 3-5% din cazuri) catre o forma mai avansata a bolii.

• Mastocitoza sistemica mocnita

Aceasta forma de mastocitoza sistemica implica un nivel ridicat de mastocite, grad ridicat de implicare a maduvei osoase, splenomegalie sau hepatomegalie, cu sau fara anomalii usoare in ce priveste productia altor celule sanguine, dar fara o tulburare hematologica evidenta. Acesti pacienti prezinta un risc mai mare ca boala sa evolueze intr-una dintre formele avansate pe care le vom descrie mai jos.

Urmatoarele categorii sunt cunoscute si sub denumirea de mastocitoza avansata:

• Mastocitoza sistemica cu neoplasm hematologic asociat

MS cu un neoplasm hematologic asociat afecteaza aproximativ o cincime din toti pacientii cu mastocitoza sistemica. Tulburarile mieloproliferative si mielodisplazice sunt cele mai frecvente boli asociate cu aceasta forma.

• Mastocitoza sistemica agresiva

La pacientii cu MS agresiva se observa o afectare sau pierdere a functiei organelor (de obicei ficatul, intestinul, oasele sau maduva osoasa), din cauza infiltratelor de mastocite. Disfunctia organelor poate consta in scaderea nivelului leucocitelor, anemie, scaderea nivelului trombocitelor, disfunctie hepatica, malabsorbtie si fracturi osoase.

• Leucemia mastocitara

Leucemia mastocitara este o malignitate hematologica agresiva, in care nivelul mastocitelor circulante depaseste 10% sau prevalenta mastocitelor imature in aspiratiile de maduva osoasa este mai mare de 20%. Acest subtip al bolii este foarte rar, dar dintre toate varietatile de mastocitoza este asociat cu cel mai slab prognostic.

• Sarcom mastocitar

Un sarcom mastocitar este o tumora solida compusa din mastocite anormale care invadeaza tesutul. Aceasta afectiune este foarte rara si deseori nu implica si pielea. Formele mai agresive de mastocitoza, si anume leucemiile mastocitare si sarcoamele mastocitare, sunt foarte rar intalnite.

Mastocitoza – semne si simptome

Simptomele mastocitozei pot varia de la usoare la severe, in unele cazuri putand chiar sa puna viata in pericol. Aceste simptome sunt cauzate in principal de histamina pe care o elibereaza mastocitele, un proces similar cu ceea ce se intampla in timpul unei reactii alergice, chiar daca nu exista un factor declansator alergic clar. Monitorizarea regulata a pacientilor este importanta, in special pentru cei cu forme mai avansate ale bolii.

Simptomele frecvente asociate cu eliberarea histaminei pot consta in:

• inrosirea pielii de pe fata;
• exces de acid gastric (care duce la arsuri gastrice, dureri de stomac si disconfort abdominal);
• balonare si diaree.

Semnele si simptomele persoanelor cu boala avansata pot include:

• ficat marit (hepatomegalie), splina marita (splenomegalie) si umflarea ganglionilor limfatici (limfadenopatie), ceea ce impune monitorizare medicala regulata;
• functie hepatica afectata si acumulare de lichid in abdomen (ascita) sau cresterea tensiunii arteriale la nivelul ficatului (hipertensiune portala);
• afectiuni ale oaselor, precum osteoporoza si osteoliza (degradarea oaselor); la unii pacienti, oasele se pot ingrosa in anumite zone;
• citopenie (nivel scazut de celule sanguine);
• malabsorbtie (dificultati in ce priveste absorbtia nutrientilor).

Episoadele severe (anafilaxie) se pot manifesta prin urmatoarele semne si simptome:

• Eliberarea masiva a histaminei din mastocite poate provoca anafilaxie (soc anafilactic), fenomen care pune viata in pericol.
• Simptomele anafilaxiei sunt urmatoarele:

• inrosirea fetei;
• tensiune arteriala scazuta (hipotensiune arteriala);
• ritm cardiac rapid (tahicardie);
• pierderea constientei;
• crampe abdominale.

Alte simptome pot include:

• durere;
• greata;
• dureri de cap;
• tulburari de memorie si concentrare;
• stare generala de oboseala si disconfort.

Unii pacienti cu mastocitoza pot prezenta si simptome ale unei alte afectiuni a sangelui, manifestate prin:

• oboseala;
• durere in partea superioara stanga a abdomenului (din cauza splinei marite);
• vanatai sau sangerari usoare;
• pierdere in greutate inexplicabila.

Pacientii cu reactii alergice severe la intepaturile de albina sau cei diagnosticati anterior cu anafilaxie idiopatica (a carei cauza este necunoscuta) ar putea avea de fapt mastocitoza, asa ca este important sa se ia in considerare aceasta posibilitate in momentul stabilirii diagnosticului.

Mastocitoza – cauze si factori de risc

Mastocitoza este o tulburare genetica dobandita, deci nu este mostenita de la parinti. Se declanseaza cand genele KIT sufera mutatii. Genele KIT joaca un rol in dezvoltarea anumitor tipuri de celule, cum ar fi celulele sanguine si mastocitele. In cazul pacientilor cu mastocitoza, genele KIT care au suferit mutatii le ordona mastocitelor sa se inmulteasca necontrolat.

Cea mai frecventa mutatie se numeste D816V si este prezenta la peste 90% dintre adultii cu mastocitoza si la aproximativ 40% dintre copii. In jur de 40% dintre copii prezinta alte variante ale genei KIT, dar nu este inca clar daca acestea influenteaza cumva gradul de severitate a bolii in randul micilor pacienti.

Desi exista o multitudine de potentiali factori de risc care pot declansa mastocitoza, nu toti pacientii care dezvolta boala reactioneaza la fel. Iata cateva activitati sau experiente care pot declansa aceasta afectiune, inclusiv anafilaxie:

• atingerea sau frecarea pielii;
• practicarea exercitiilor si a activitatilor fizice;
• muscaturi sau intepaturi provocate de insecte, in special de furnici, viespi sau albine;
• consumul bauturilor alcoolice;
• consumul anumitor alimente, in special a celor picante;
• administrarea anumitor medicamente, cum ar aspirina, antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), relaxantele musculare, narcoticele, substantele de radiocontrast sau anestezia);
• fluctuatiile bruste de temperatura, cum ar fi saritul in apa foarte rece;
• stresul fizic (caldura sau frigul, iritatiile pielii, exercitiile fizice) sau emotional.

Mastocitoza – diagnostic

Clinicianul se va interesa despre simptome si va examina pielea pacientului. Pentru stabilirea diagnosticului, specialistul poate recomanda urmatoarele investigatii medicale:

• analize de sange – pentru a verifica nivelul triptazei din sange (triptaza este o enzima pe care mastocitele o elibereaza cand reactioneaza la invadatorii organismului);
• scanografie osoasa – pentru depistarea semnelor de afectare osoasa;
• biopsie a maduvei osoase – se poate depista un nivel neobisnuit de mastocite in maduva osoasa;
• testare genetica – pacientii suspecti de mastocitoza sistemica pot efectua teste pentru depistarea genelor KIT mutate.

Mastocitoza –  tratament

Momentan, nu exista un leac pentru mastocitoza, dar tratamentele disponibile au ca scop tinerea sub control a simptomelor si prevenirea reactiilor alergice severe (anafilaxia despre care am discutat anterior).

Pentru gestionarea simptomelor se recomanda urmatoarele tratamente:

• antihistaminice (blocante H1 si H2) – sunt esentiale pentru ameliorarea simptomelor precum mancarimea, disconfortul gastric si inrosirea fetei;
• cromolyn sodic – amelioreaza tulburarile gastrointestinale (durerea abdominala, greata si diareea);
• stabilizatori ai mastocitelor (ketotifen) – acestia reduc activitatea mastocitelor;
• antagonisti ai leucotrienelor – recomandati pentru ameliorarea simptomelor la unii pacienti;
• bifosfonati – pentru osteoporoză;
• inhibitori ai pompei de protoni – utili pentru tratarea disconfortului asociat cu aciditatea gastrica;
• glucocorticoizi – pentru reducerea inflamatiei. Acestia sunt prescrisi in cazuri mai severe, cand alte tratamente nu au oferit rezultatele sperate.

Este foarte important ca pacientii cu mastocitoza sistemica sa aiba intotdeauna la ei epinefrina autoinjectabila, in caz de reactii alergice severe.

Tratamente noi si avansate

In ultimii ani, in special pentru MS avansata, s-a inregistrat o evolutie semnificativa a terapiilor tintite care pot imbunatati rezultatele si supravietuirea pacientilor. Vom prezenta pe scurt cateva medicamente si tratamente importante:

• avapritinib – un medicament eficient care vizeaza genele KIT cu mutatie D816V (o varianta genetica comuna in forma sistemica a bolii). A fost aprobat de catre Administratia pentru Alimente si Medicamente (FDA) din S.U.A. in 2021, atat pentru forma neavansata a afectiunii, cat si pentru cea avansata. Ajuta la controlul simptomelor si poate creste sansele de supravietuire ale pacientilor, in special in cazul celor cu forme agresive ale bolii.
• midostaurin – este un alt inhibitor al genelor KIT care s-a dovedit eficient pentru pacientii cu forme avansate de boala sistemica, inclusiv in cazul mastocitozei sistemice agresive si a leucemiei mastocitare. De asemenea, este aprobat de FDA si este deseori prescris persoanelor cu simptome severe.
• cladribina – in afara indicatiilor sale terapeutice, este utilizata pentru tratarea diferitelor forme ale mastocitozei sistemice; acest medicament ajuta la reducerea nivelului de mastocite anormale si este in general utilizat pentru ca boala sa fie rapid tinuta sub control;
• peginterferon Alfa-2a (± prednison) – acest medicament poate sa reduca activitatea mastocitelor si sa amelioreze simptomele in cazurile avansate, dar dureaza mai mult pana se obtin rezultatele dorite;
• imatinib – in general, se recomanda pacientilor care nu au varianta D816V a genelor KIT. Poate fi foarte eficient in anumite cazuri genetice.

La persoanele cu boala foarte avansata, se pot lua in considerare transplanturile de celule stem, dar acestea sunt de obicei rezervate pacientilor care nu raspund bine la alte tratamente.

Odata cu introducerea acestor medicamente noi, perspectivele pacientilor cu mastocitoza s-au imbunatatit semnificativ. Aceste terapii tintite ofera speranta pentru remisiune mai profunda si mai indelungata, in special in randul persoanelor afectate de formele avansate ale bolii. Este totusi important ca acesti pacienti sa fie monitorizati indeaproape pentru a se depista la timp potentialele efecte secundare si a se ajusta in consecinta tratamentul.

Surse:

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/5908-mastocytosis

https://dermnetnz.org/topics/mastocytosis

https://rarediseases.org/rare-diseases/mastocytosis/#disease-overview-main

https://www.nhs.uk/conditions/mastocytosis/