Mastoidita - cauze, simptome, diagnostic si tratament

Ultima actualizare: 29 iunie 2026

Mastoidită

Mastoidita este o infectie si inflamatie a osului mastoid, structura localizata in spatele urechii. De cele mai multe ori, apare ca o complicatie a otitei medii acute si afecteaza mai ales copiii mici. Desi astazi tratamentul cu antibiotice a redus mult numarul cazurilor severe, mastoidita ramane o afectiune serioasa care poate provoca complicatii grave daca nu este diagnosticata si tratata rapid.

Cuprins

1. Ce este mastoidita si cum apare?

2. Care sunt cauzele si factorii de risc pentru mastoidita?

3. Care sunt simptomele pacientului cu mastoidita?

4. Cum se stabileste diagnosticul de mastoidita?

5. Care sunt optiunile de tratament pentru mastoidita?

6. Cand se recomanda consultul medical?

7. Care sunt complicatiile si riscurile asociate cu mastoidita?

8. Sfaturi pentru preventie

Ce este mastoidita si cum apare?

Mastoidita reprezinta inflamatia celulelor pneumatice mastoidiene, mici cavitati aflate in interiorul osului temporal, in spatele urechii. Aceste cavitati sunt captusite de epiteliu si comunica direct cu urechea medie. Practic, osul mastoid face parte din sistemul anatomic al urechii medii.

Din acest motiv, o infectie aparuta la nivelul urechii se poate extinde relativ usor spre osul mastoid. Copiii sunt mai predispusi la infectii ale urechii medii, motiv pentru care si mastoidita apare mai frecvent la aceasta categorie de varsta. Majoritatea cazurilor de mastoidita acuta apar ca o complicatie a otitei medii acute.

Mai rar, infectia poate afecta direct celulele mastoidiene fara o otita evidenta, situatie numita mastoidita incipienta. Exista si forme subacute, care apar in cadrul unor infectii persistente ale urechii medii.

Inainte de aparitia antibioticelor, mastoidita era o cauza importanta de mortalitate. Astazi, cazurile severe sunt mai rare, insa boala poate deveni foarte periculoasa daca tratamentul este intarziat. Infectia se poate extinde dincolo de osul mastoid si poate duce la complicatii grave precum: meningita, abcese intracraniene, tromboza de sinus venos, sepsis.

Ce este mastoidita coalescenta?

Mastoidita coalescenta reprezinta forma de mastoidita acuta in care infectia si inflamatia nu mai afecteaza doar mucoasa si celulele aeriene mastoidiene, ci se extind si la nivelul osului mastoid. In aceasta situatie, septurile osoase fine care separa in mod normal celulele aeriene mastoidiene incep sa fie distruse si resorbite sub actiunea procesului infectios.

Aceasta modificare este evidentiata cel mai bine prin examinarea CT a osului temporal, folosind sectiuni fine si algoritm de reconstructie cu filtru de inalta rezolutie. Compararea cu mastoida de pe partea opusa poate ajuta la identificarea modificarilor precoce, desi trebuie luata in considerare si posibilitatea unei asimetrii anatomice normale intre cele doua parti.

Care sunt cauzele si factorii de risc pentru mastoidita?

In cele mai multe cazuri, mastoidita apare prin extinderea unei infectii din urechea medie catre celulele mastoidiene. Cel mai frecvent agent patogen implicat este Streptococcus pneumoniae. Alte bacterii intalnite frecvent includ:

Streptococcus pyogenes;
streptococi beta-hemolitici de grup A;
Staphylococcus aureus;
Haemophilus influenzae.

Haemophilus influenzae este considerat un agent mai agresiv si este asociat mai frecvent cu complicatii severe, inclusiv meningita. In unele situatii mai rare pot fi implicati si alti agenti patogeni:

Aspergillus: onfectiile fungice cu Aspergillus apar mai ales la persoanele varstnice sau imunocompromise si pot fi agresive, uneori asociate cu afectarea nervului facial;
tuberculoza: otomastoidita tuberculoasa este tot mai frecventa in contextul cresterii numarului de pacienti imunodeprimati.

Cum se raspandeste infectia?

In mastoidita acuta, bacteriile patrund in celulele mastoidiene si produc inflamatie si acumulare de secretii purulente. In formele mai severe, infectia poate distruge septurile osoase dintre celulele mastoidiene, fenomen numit mastoidita coalescenta. Practic, apare o forma de osteomielita a osului mastoid. Infectia se poate raspandi:

spre periost;
spre urechea interna;
spre nervii cranieni;
intracranian, catre creier si meningele cerebral.

Factorii de risc pentru mastoidita

Exista mai multe situatii care cresc riscul de dezvoltare a dezvolta mastoidita:

Varsta mica

Copiii sub 2 ani sunt cei mai afectati de mastoidita deoarece:

fac mai frecvent otite;
trompa lui Eustachio este mai scurta si mai orizontala;
drenajul secretiilor este mai dificil.

Otitele recurente

Persoanele cu episoade repetate de otita medie au risc crescut deoarece infectiile persistente favorizeaza extinderea bacteriilor spre mastoida.

Imunodepresia

Pacientii cu sistem imunitar slabit dezvolta mai usor infectii severe.

Pneumatizarea incompleta a mastoidei

Unele persoane au celulele mastoidiene incomplet dezvoltate, ceea ce va influenta drenajul si susceptibilitatea la infectii.

Care sunt simptomele pacientului cu mastoidita?

Mastoidita apare cel mai frecvent la copiii mici si debuteaza adesea dupa o otita medie. La copii, simptomele pot include:

febra;
iritabilitate;
agitatie;
letargie;
tendinta ca acestia sa traga de ureche;
durere auriculara;
plans persistent.

La adulti, tabloul clinic este de obicei dominat de:

durere intensa de ureche;
febra;
cefalee;
stare generala alterata.

Semnele caracteristice ale mastoiditei

Un semn foarte sugestiv este inflamatia regiunii din spatele urechii. La examinare pot aparea:

roseata retroauriculara;
sensibilitate si durere;
caldura locala;
edem;
fluctuenta;
protruzia pavilionului urechii.

Urechea pare impinsa in exterior si in jos din cauza inflamatiei mastoidei.

Modificarile observate la otoscopie

Examinarea urechii poate evidentia:

bombarea membranei timpanice;
puroi in spatele timpanului;
inflamatia conductului auditiv extern;
perforatia timpanului;
secretii purulente.

Totusi, un timpan aparent normal nu exclude complet mastoidita. De asemenea, uneori mastoidita poate aparea foarte rapid, chiar in timpul debutului otitei medii acute.

Cum se stabileste diagnosticul de mastoidita?

Diagnosticul mastoiditei este in primul rand clinic, bazat pe simptome si examenul fizic. Totusi, analizele si investigatiile imagistice sunt foarte importante pentru confirmare si identificarea complicatiilor.

Analizele de laborator

Printre investigatiile recomandate se numara:

De obicei se observa:

leucocitoza;
neutrofilie;
cresterea markerilor inflamatori.

Tomografia computerizata (CT)

CT-ul este investigatia imagistica principala in mastoidita. Aceasta poate evidentia:

lichid in mastoida si urechea medie;
distrugerea septurilor osoase;
eroziuni osoase;
abcese subperiostale;
extinderea infectiei.

CT-ul este foarte important mai ales atunci cand exista suspiciune de complicatii intracraniene.

Mastoidita

Care sunt optiunile de tratament pentru mastoidita?

Tratamentul mastoiditei trebuie inceput rapid deoarece evolutia poate deveni severa intr-un timp scurt. Antibioticele reprezinta baza tratamentului, insa uneori nu sunt suficiente singure. Majoritatea pacientilor necesita internare.

Tratamentul antibiotic

In formele necomplicate, tratamentul se face de obicei cu antibiotice intravenoase. Vancomicina intravenoasa este frecvent utilizata deoarece acopera cei mai comuni agenti patogeni:

Streptococcus pneumoniae;
Staphylococcus aureus;
streptococi beta-hemolitici;
Haemophilus influenzae.

La pacientii cu otite cronice se adauga frecvent si antibiotice anti-pseudomonas.

Drenajul urechii

In multe cazuri este necesara:

miringotomia;
montarea tuburilor de timpanostomie.

Aceste proceduri permit drenarea secretiilor si reducerea presiunii din urechea medie.

Corticoterapia

In anumite situatii se utilizeaza si corticosteroizi intravenosi pentru reducerea inflamatiei.

Mastoidectomia

Daca pacientul nu raspunde la tratament in 48 de ore sau daca apar complicatii, poate fi necesara mastoidectomia. Aceasta interventie presupune indepartarea tesutului infectat din mastoida.

Cand se recomanda consultul medical?

Consultul ORL trebuie solicitat rapid daca apar simptome precum:

durere severa de ureche;
febra persistenta;
umflatura in spatele urechii;
ureche iesita in afara;
secretii purulente din ureche;
dureri de cap severe;
ameteli;
somnolenta;
rigiditate a cefei;
tulburari neurologice;
scaderea auzului;
simptome care persista dupa otita.

La copii mici, orice agravare rapida a unei otite trebuie evaluata urgent.

Care sunt complicatiile si riscurile asociate cu mastoidita?

Majoritatea cazurilor necomplicate raspund bine la tratament daca acesta este instituit rapid. Totusi, mastoidita poate evolua catre complicatii severe si uneori amenintatoare de viata.

Complicatiile extracraniene

Acesta pot include:

Abcesul subperiostal

Reprezinta acumularea de puroi in apropierea osului mastoid.

Paralizia nervului facial

Inflamatia poate comprima nervul facial si poate produce paralizie faciala periferica.

Labirintita

Infectia se poate extinde catre urechea interna si poate provoca:

vertij;
tinitus;
diminuarea sau chiar pierderea auzului.

Apicita petroasa

Aceasta reprezinta osteomielita altor portiuni ale osului temporal si poate provoca sindromul Gradenigo, caracterizat prin:

otoree;
durere retro-orbitala;
paralizia nervului abducens;
alte deficite neurologice.

Abcesul Bezold

Este un abces localizat la nivelul muschiului sternocleidomastoidian.

Complicatiile intracraniene

Complicatiile intracraniene apar in aproximativ 6–23% dintre cazurile severe. Acestea includ:

abces cerebral temporal;
abces cerebelos;
abces epidural;
abces subdural;
tromboza de sinus venos.

Pacientii pot prezenta:

convulsii;
rigiditate a cefei;
alterarea starii de constienta;
cefalee severa;
semne neurologice focale.

Sfaturi pentru preventie

Pentru a reduce riscul de mastoidita, se recomanda urmatoarele:

tratarea corecta si completa a otitelor medii, conform recomandarilor;
respectarea duratei tratamentului antibiotic indicat de catre medic;
controalele ORL regulate la copiii cu otite recurente;
evitarea automedicatiei;
vaccinarea conform schemei de vaccinare;
asigurarea igienei adecvate a urechii;
gestionarea infectiilor respiratori;
consultul medical cat mai rapid in cazul in care copilul prezinta simptome specifice pentru mastoidita;
alimentatia echilibrata si somnul adecvat, pentru un sistem imunitar cat mai puternic.

Bibliografie:

GASESTI CATENA SI PE