Paraplegie: ce este, cum se manifesta si ce remedii exista

Paraplegia semnifica paralizia membrelor inferioare, deci afecteaza in principal picioarele (desi uneori poate viza inclusiv partea inferioara a trunchiului). Aceasta problema medicala apare de obicei din cauza leziunilor sistemului nervos, in special a celor aparute la nivelul maduvei spinarii, dar poate surveni si dupa un accident vascular cerebral.

In functie de gradul de severitate al paraliziei, pacientii pot fi afectati pe termen lung. De exemplu, unele persoane pot fi dependente de scaunul cu rotile, pe cand altele se pot descurca si fara acesta. Din fericire, atat in cazurile usoare, cat si in cele severe de paraplegie, exista moduri prin care persoanele afectate isi pot imbunatati independenta functionala si calitatea vietii. Reabilitarea, dispozitivele medicale ajutatoare si tehnicile adaptive fiind foarte utile in acest sens.

Procesul de recuperare poate incepe inca din prima saptamana, iar uneori pot fi necesare pana la 6 luni pentru a se observa o ameliorare.

In cele ce urmeaza vor discuta pe larg despre diferitele tipuri de paraplegie, simptomele cu care se pot confrunta pacientii, procedurile de diagnostic si optiunile terapeutice disponibile.

Paraplegie – generalitati

Paraplegia este o afectiune neurologica grava care provoaca paralizie partiala sau completa. Consta in pierderea functiei motorii si senzoriale din jumatatea inferioara a corpului. In majoritatea cazurilor, fenomenul apare din cauza unei leziuni a maduvei spinarii, ceea ce perturba semnalele nervoase dintre creier si partea inferioara a corpului. O leziune a maduvei spinarii poate aparea dupa un traumatism sau in cadrul unor boli cum ar fi scleroza multipla. Paraplegia duce la pierderea capacitatii motorii (deci a miscarilor) voluntare si a senzatiilor de la nivelul membrelor aflate sub nivelul leziunii, afectand astfel mobilitatea si functiile corporale, cum ar fi controlul intestinelor si/sau pe cel al vezicii urinare.

Desi paraplegia este de obicei un simptom, in cazuri rare poate fi insa o afectiune specifica in sine.

Tipuri de paraplegie

Cazurile de paraplegie pot fi clasificate in functie de mai multe criterii. Principalul criteriu de clasificare vizeaza nivelul de afectare a pacientului. Din acest punct de vedere se imparte in:

1. paraplegie completa – presupune o pierdere totala a functiilor din partea inferioara a corpului, deci pacientul isi pierde capacitatea de a simti vreo senzatie in zona afectata si de a se misca. Din pacate, nu mai pot fi controlate nici functiile automate, persoana pierzand controlul asupra vezicii urinare si a intestinelor.
2. paraplegie incompleta – in acest caz, este vorba despre o pierdere partiala a functiilor din zona inferioara a corpului. Se poate ca persoana sa fie in continuare capabila sa simta sau sa miste partile corpului aflate sub leziune, dar in general controlul asupra acestora nu este la fel de eficient ca inainte de aparitia leziunii.

In cazurile de paraplegie, exista si o clasificare in functie de modul in care se prezinta muschii afectati:

• paraplegie flasca – se stabileste acest diagnostic cand muschii nu functioneaza deloc si raman flasci sau inerti;
• paraplegie spastica – este un tip de paraplegie in care muschii nu functioneaza singuri si se contracta incontrolabil.

La aceste forme ale paraplegiei se mai adauga si urmatoarea clasificare:

• paraplegie traumatica – apare dupa o leziune severa a maduvei spinarii, cum ar fi un traumatism cauzat de o accidentare, cadere sau vreun incident sportiv;
• paraplegie non-traumatica – in acest caz, paralizia partii inferioare a corpului nu este cauzata de leziuni fizice, ci de afectiuni precum tumori spinale, infectii, boli autoimune sau anomalii congenitale;
• paraplegie congenitala – este o afectiune rara prezenta inca de la nastere, care poate implica paralizia partiala sau chiar completa a partii inferioare a corpului. Poate surveni din cauza unor mutatii genetice, factori prenatali sau anomalii de dezvoltare fetala care afecteaza maduva spinarii.

In sectiunea de mai jos, va vom oferi cateva detalii in plus despre cauzele paraplegiei.

Paraplegie – cauze

Dupa cum spuneam, cea mai frecventa cauza a paraplegiei este aparitia unei leziuni a maduvei spinarii. Desi aceste leziuni se pot produce in multe moduri, cei mai frecventi factori de risc pentru paraplegie sunt:

• accidentele rutiere;
• leziunile penetrante (rani produse prin impuscare sau injunghiere);
• caderile (in special in cazul varstnicilor care au probleme cu densitatea osoasa).

Alte cauze frecvente ale paraplegiei sunt urmatoarele:

• tumori ale coloanei vertebrale (cancer care se dezvolta la nivelul sau imprejurul maduvei spinarii sau care debuteaza in alta parte a corpului si se extinde catre coloana vertebrala);
• aparitia unor chisturi sau cavitati umplute cu lichid in maduva spinarii (siringomielie);
• infectii care ataca sau comprima maduva spinarii;
• lipsa fluxului sanguin (ischemie) din cauza unui vas de sange blocat sau a unei rupturi a vasului sangvin;
• leziuni nervoase aparute pe fondul diabetului;
• afectiuni congenitale (prezente la nastere) care implica anomalii ale structurii coloanei vertebrale sau ale maduvei spinarii, cum ar fi mielomeningocelul
• leziuni care apar in momentul nasterii sau in copilaria foarte frageda, provocand afectiuni precum paralizia cerebrala;
• boli autoimune sau inflamatorii precum sindromul Guillain-Barre, scleroza multipla sau mielita traversa;
• afectiuni genetice cum ar fi cazurile de paraplegie spastica ereditara.

Paraplegie – simptome

In functie de severitatea paraliziei si de masura in care sunt afectate picioarele, persoanele cu paraplegie pot avea simptome diferite.

Conteaza in ce loc se afla leziunea maduvei spinarii, deoarece fiecare nivel al maduvei spinarii deserveste anumiti muschi, pentru a facilita miscarea corpului. Cu cat zona leziunii este mai mare, cu atat sunt afectate mai multe functii, deoarece semnalele din creier nu pot strabate regiunile deteriorate ale maduvei spinarii. Drept urmare, toate functiile organelor si membrelor aflate sub nivelul leziunii inceteaza sa mai primeasca semnale de la creier, si astfel se instaleaza paralizia.

De asemenea, este important si gradul de severitate a leziunii. In functie de acest detaliu se determina daca unele cai neuronale din maduva spinarii au fost totusi ferite (neafectate) de leziune si deci ar putea fi capabile sa transmita in continuare semnale de la creier catre zonele de sub nivelul leziunii. Prin urmare, persoanele care au si cai neuronale neafectate se pot confrunta mai degraba cu slabiciune la nivelul picioarelor, decat cu paralizie completa.

Multe persoane cu paraplegie observa inclusiv modificari senzoriale la nivelul extremitatilor inferioare. Acest lucru se intampla deoarece semnalele din partile afectate ale corpului nu pot fi transmise catre creier traversand zonele deteriorate ale maduvei spinarii, la fel cum nu mai pot fi transmise nici de la creier catre partea inferioara a corpului. Si severitatea deficitelor senzoriale depinde de nivelul si gravitatea leziunii maduvei spinarii.

Mai jos, iata care sunt simptomele specifice ale pacientilor care sufera de paraplegie:

• dificultati in ce priveste statul in picioare;
• mers anormal;
• pierderea controlului vezicii urinare sau a intestinelor;
• echilibru deficitar cand persoana sta in sezut si/sau in picioare;
• furnicaturi, amorteala si/sau durere in zonele afectate;
• spasticitate (contractii musculare involuntare);
• disfunctii sexuale;
• scolioza sau alte anomalii posturale;
• deformarea picioarelor;
• incapacitatea de a merge (dependenta de scaunul cu rotile);
• atrofie musculara;
• pierderea senzatiilor din partea inferioara a corpului;
• reflexe tendinoase exagerate.

Desi fenomenul paraplegiei poate limita o varietate de activitati care implica utilizarea picioarelor, pacientii au potentialul de a-si recapata un anumit grad de independenta functionala invatand sa-si utilizeze bratele, pentru a se adapta la noua stare.

Paraplegie – diagnostic

Medicul stabileste diagnosticul tinand cont de istoricul medical detaliat al pacientului, care include eventualele accidente sau boli recente.

In general, pentru depistarea leziunilor care ar putea cauza simptomele se recomanda investigatii imagistice, cum ar fi:

• tomografie computerizata – pentru o mai buna intelegere a gravitatii leziunii;
• radiografii – pentru examinarea posibilelor tumori sau fracturi de la nivelul coloanei vertebrale;
• imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) – pentru a se verifica daca exista cheaguri de sange sau vreo formatiune care ar putea comprima maduva spinarii.

De asemenea, in unele cazuri specialistul recomanda o investigatie numita electromiografie, care evalueaza activitatea electrica a muschilor si a nervilor care ii controleaza.

Paraplegie – optiuni de tratament

Tratamentul pentru paraplegie se axeaza pe optimizarea abilitatilor functionale ale pacientului printr-o varietate de interventii. In acest scop, se pot recomanda exercitii de intarire a muschilor sau metode alternative prin care pacientul sa-si poata indeplini sarcinile zilnice. Invatand cum sa se adapteze, persoanele afectate isi pot imbunatati semnificativ calitatea vietii.

Mai jos, vom discuta despre diversele masuri care pot fi luate in procesul de reabilitare.

• Kinetoterapie

Prin exercitii specifice, kinetoterapia are scopul de a ajuta pacientii cu paraplegie sa isi intareasca musculatura, sa isi imbunatateasca flexibilitatea, sa deprinda si sa desfasoare o gama variata de miscari. Kinetoterapeutul va crea un regim de exercitii personalizat, astfel inca sa se asigure ca fiecare pacient in parte isi atinge obiectivele specifice in procesul de reabilitare.

Kinetoterapia poate fi deosebit de utila pentru persoanele cu leziuni incomplete ale maduvei spinarii, deoarece ajuta la intarirea muschilor slabiti. Prin stimulare specifica si repetitiva se poate favoriza un anumit grad de neuroplasticitate a sistemului nervos central si se imbunatateste ulterior mobilitatea.

Pentru rezultate optime, persoanele cu paraplegie trebuie sa practice si acasa exercitiile de terapie fizica. Cu cat exerseaza mai mult, cu atat sistemul nervos central se adapteaza mai bine.

• Terapie ocupationala

Terapia ocupationala pentru paraplegie ajuta pacientii sa-si dezvolte independenta functionala. Acest tip de terapie presupune practicarea si exersarea activitatilor zilnice, pentru ca persoana sa isi recupereze functiile corpului si abilitatile legate de sarcinile obisnuite.

Persoanele cu paraplegie au de obicei un mare potential de a-si recapata independenta, deoarece isi pot folosi mainile si bratele pentru a compensa functiile limitate ale partii inferioare a corpului. Din fericire, acestor pacienti nu le este afectata capacitatea de a apuca obiectele sau de a folosi un scaun cu rotile manual. Drept urmare, pacientii sunt deseori capabili sa se deplaseze dintr-un loc in altul si sa desfasoare singuri multe dintre activitatile de zi cu zi.

Terapeutul poate ghida pacientii prezentandu-le moduri alternative prin care sa-si desfasoare activitatile zilnice, astfel incat persoanele cu paraplegie sa-si imbunatateasca nivelul de independenta. De exemplu, pacientii pot invata cum sa foloseasca instrumente adaptive, de exemplu pentru a intra si iesi in siguranta din cada.

Terapeutii ocupationali pot sa ofere indrumare si despre masurile de siguranta in caz de paraplegie si despre potentialele deficite de percepere a senzatiilor, sfatuind pacientii sa-si examineze zilnic aspectul pielii, astfel incat sa poata preveni, de exemplu, aparitia escarelor de decubit.

• Dispozitive medicale

Anumite dispozitive medicale, precum ortezele, pot favoriza alinierea musculoscheletica corecta in cazul persoanelor care prezinta semne de incordare sau slabiciune musculara la nivelul picioarelor. Aceste dispozitive ajuta la mentinerea in pozitie corecta a membrului afectat sau previn contractiile si favorizeaza intinderea usoara a muschilor incordati sau stabilizarea si sustinerea zonelor slabite.

• Medicatie

Pentru persoanele paraplegice care prezinta contractura musculara la nivelul membrelor inferioare se pot prescrie si tratamente farmaceutice, cum ar fi injectiile cu toxina botulinica (botox) sau relaxantele musculare.

Surse:

https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/23984-paraplegia

https://www.apollohospitals.com/diseases-and-conditions/paraplegia

https://www.healthline.com/health/chronic-illness/paraplegia