Scotom: ce este si ce semnaleaza acest simptom?

Scotomul reprezinta pierderea partiala – uneori chiar completa – a campului vizual intr-o regiune delimitata, perceputa de pacient ca o pata intunecata, o zona neclara, blurata, sau chiar absenta vederii intr-o anumita arie vizuala. Mai degraba decat a fi o afectiune izolata, scotomul este in esenta un simptom oftamologic si neurologic important. Pacientul cu scotom poate fi suspectat de boli retiniene, ale nervului optic, chiasmei optice, tracturilor optice sau cortexului vizual. In cele din urma, importanta evaluarii rapide a scotoamelor deriva din faptul ca, in anumite cazuri, acesta poate reprezenta primul semn al unei boli neurologice grave sau al unei afectiuni oculare.

Ce este scotomul si cum apare?

Prin scotom se intelege intreruperea sau reducerea localizata a perceptiei vizuale intr-o anumita zona a campului vizual, la nivelul unui singur ochi sau in ambii. Din punct de vedere fiziologic, orice persoana are un mic „scotom”, situat corespunzator punctului orb (pata oarba), locul prin care nervul optic paraseste retina si unde nu exista fotoreceptori. Scotoamele patologice, totusi, apar prin mecanisme care afecteaza anumite regiuni si structuri ce sustin functia vizuala: leziuni structurale la nivelul celulelor fotoreceptoare retiniene, disfunctia nervului optic (prin procese de tip inflamator, ischemic, compresiv), afectarea tractului optic sau a centrului cortical vizual.

Tipuri de scotom

Clinic, pot fi diagnosticate mai multe tipuri de scotoame, clasificate in functie de campul vizual afectat, de caracteristicile perceptuale ale pacientului (intensitate, forma), precum si in functie de relatia cu structurile anatomice afectate.

Scotom central

Scotomul central afecteaza intocmai zona centrala de perceptie vizuala responsabila de vederea clara, detaliata. Cauze frecvente sunt nevrita optica, degenerescenta maculara legata de varsta, distrofiile retiniene si leziunile ischemice ale nervului optic. Manifestarile clinice includ vedere incetosata central, dificultatea de a citi si recunoaste fete, perceperea unei pete intunecate chiar in partea centrala a campului vizual (scotom pozitiv).

Scotom paracentral (cecocentral)

Afecteaza zona adiacenta campului vizual central (la aproximativ 10° de acesta), cat si regiunea papilara (cecocentral). Se manifesta prin vedere centrala partial normala, insa cu dificultati care apar in orientarea ochilor si scotoame multiple in proximitatea fixarii centrale a vederii. Cauze pot fi neuropatia optica toxica (intoxicatia cu metanol), scleroza multipla, distrofia retiniana si glaucomul, fumatul.

Scotom jonctional

Se refera la afectarea regiunii unde se intalnesc fibrele nervului optic si chiasma optica. Acesta se prezinta sub forma de scotom central intr-un singur ochi, asociat cu defecte hemianopice in celalalt (pierderea sau diminuarea vederii intr-o jumatate a campului vizual). Cauzele frecvente sunt adenomul hipofizar, meningiomul suprasellar, anevrismul de artera carotida interna.

Scotom scintilant

Reprezinta o senzatie vizuala tranzitorie de pete luminase, stralucitoare, care apar si dispar din campul vizual. Cauza majora o reprezinta migrena cu aura. Acest tip de scotom are un caracter specific – dureaza aproximativ 15-30 de minute, se prezinta intr-un model geometric (frecvent in forma unui zigzag), si deseori este urmat de cefalee pulsatila.

Scotom pozitiv versus scotom negativ

Intr-un sens mai larg, exista scotoame pozitive si negative. In ceea ce priveste scotomul pozitiv, pacientul percepe activ prezenta unui defect in campul vizual (pata intunecata sau luminoasa). Pe de alta parte, scotomul negativ este perceput doar la testarea formala (perimetrie), pacientul nefiind constient de lipsa vederii. Scotomul pozitiv de obicei indica o afectare a cailor vizuale anterioare, pe cand cel negativ indica afectari subtile sau cronice ale campului vizual periferic.

Scotom – cauze, factori de risc si afectiuni asociate

Exista numeroase cauze medicale care se pot asocia cu aparitia unui scotom. In primul rand, se observa incidenta mai mare in randul persoanelor in varsta, ca urmare a proceselor degenerative ce au loc la nivelul retinei odata cu inaintarea in varsta. Fumatul, consumul de alcool si diabetul sunt factori de risc importanti pentru afectiuni oculare, motiv pentru care si tinerii adulti se pot confrunta cu acest simptom. Indiferent de tipul scotomului si intensitatea acestuia, este de dorit ca pacientul sa se prezinte la un consult oftalmologic, deoarece acest simptom poate reprezenta semnul unei afectiuni care are potentialul de a duce, in lipsa tratamentului, chiar la orbire.

Cauze oculare

• degenerescenta maculara legata de varsta;
• neuropatia optica ischemica anterioara;
• glaucomul avansat;
• distrofii retiniene (retinopatia pigmentara, spre exemplu);
• edem papilar;
• dezlipirea de retina.

Cauze neurologice

• nevrita optica (scleroza multipla, spre exemplu);
• tumori cerebrale (gliom de nerv optic, craniofaringiom),
• accident vascular cerebral (cu localizare in lobul occipital);
• traumatisme craniocerebrale.

Cauze vasculare

• ocluzia arterei centrale a retinei;
• ocluzia venelor retiniene;
• microangiopatia diabetica (retinopatia diabetica);
• ateroscleroza;
• preeclampsia.

Cauze toxice si metabolice

• intoxicatia cu metanol, intoxicatia cu alcool, chinina;
• fumatul;
• deficitul sever de vitamina B12 (cobalamina);
• neuropatie optica indusa pe cale medicamentoasa (spre exemplu, etambutol).

Cauze functionale

• migrena cu aura (scotom scintilant);
• fenomen vizual asociat crizelor de epilepsie (occipitala).

Factorii de risc majori pentru aparitia scotoamelor – si afectiunile asociate – sunt hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, scleroza multipla, istoricul pozitiv de migrena. Obezitatea, in relatie cu pseudotumor cerebri (hipertensiunea intracraniana), creste riscul ca pacientul sa se confrunte cu astfel de simptome. Tocmai din acest motiv, este important ca pacientul sa se prezinte la un consult oftalmologic in cazul in care acuza astfel de simptome. Dupa efectuarea investigatiilor, cum ar fi testarea campului vizual, tomografia in coerenta optica, medicul oftalmolog identifica cauza si, implicit, prescrie un tratament. Un exemplu de corelare clinico-anatomica este:

Sfaturi pentru preventie

Pentru a reduce riscul de a va confrunta cu afectiuni oculare sau neurologice – principale cauze ale aparitiei scotoamelor – se recomanda urmatoarele:

• renuntarea la fumat, intrucat fumatul reprezinta un important factor de risc pentru astfel de afectiuni;
• limitarea consumului de alcool;
• adoptarea unei diete cat mai bogate in antioxidanti naturali;
• limitarea consumului de alimente bogate in grasimi saturate si trans, consumul de grasimi polinesaturate, cu efect antiinflamator;
• practicarea zilnica de activitate fizica;
• hidratarea adecvata;
• purtarea ochelarilor in zilele insorite, pentru a limita efectelor nociv pe care razele UV il au asupra ochilor;
• folosirea picaturilor oculare hidratante, care protejeaza si lubrifiaza ochiul, pentru a asigura integritatea biofilmului ocular.

Este foarte important ca pacientul sa cunoasca implicatiile clinice ale scotoamelor, deoarece in lipsa unui tratament, in special daca este vorba despre o patologie progresiva, in timp se poate ajunge nu doar la scaderea acuitatii vizuale, ci la compromiterea extinsa a functiei vederii. Dat fiind faptul ca la baza aparitiei scotoamelor pot sta numeroase cauze, consultul oftalmologic se impune in vederea stabilirii unui diagnostic diferential.

Surse:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10510785/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK220/

https://journals.lww.com/optvissci/fulltext/2018/12000/scotoma_simulation_in_healthy_subjects.6.aspx

https://www.nature.com/articles/s41598-021-97446-6