Sindromul impostorului este un sentiment persistent ca nu meritati succesul si ca, in cele din urma, veti fi demascat ca fiind un impostor, in ciuda dovezilor clare ale abilitatilor si muncii asidue. Sindromul impostorului poate lua mai multe forme, cum ar fi indoiala constanta de sine, suprasolicitarea si minimizarea realizarilor. Astfel de sentimente sunt surprinzator de frecvente si pot influenta motivatia, stima de sine si nivelul de stres.
Sindromul impostorului este caracterizat de un conflict intre perceptia de sine si modul in care va vad ceilalti. De exemplu, multi se tem ca nu merita sa ocupe pozitiile actuale.
Chiar daca altii va lauda abilitatile, considerati ca succesul este doar o consecinta a momentului oportun si a norocului. Nu credeti ca meritati acele laude si va temeti ca si altii vor realiza in cele din urma acelasi lucru.
Persoanele care se confrunta cu sindromul impostorului pot incerca sa compenseze depunand mai mult efort sau pot trai in suferinta din cauza aceasta. De exemplu, acesti oameni se pot confrunta cu:
Munca pe care o depuneti poate mentine acest ciclu. Realizarile ulterioare nu va aduc liniste, ci le considerati nimic mai mult decat produsul eforturilor de a mentine „iluzia” succesului.
Orice recunoastere pe care o castigati, o numiti simpatie sau mila. Si, in ciuda faptului ca va legati realizarile de intamplare, va asumati toata vina pentru greselile pe care le faceti. Chiar si erorile minore va intaresc credinta ca sunteti in mod evident lipsiti de inteligenta si abilitate.
In timp, acest lucru poate alimenta un ciclu de anxietate, depresie si vinovatie.
V-ati putea simti vinovati sau lipsiti de valoare atunci cand nu puteti atinge un obiectiv si sunteti epuizati sau coplesiti de eforturile continue.
Exista cinci tipuri de „impostori”:
Expertul nu se va simti satisfacut atunci cand termina o sarcina pana cand nu simte ca stie totul despre subiect. Timpul petrecut cautand informatii poate ingreuna finalizarea sarcinilor si proiectelor.
Perfectionistul experimenteaza niveluri ridicate de anxietate, indoiala si ingrijorare, mai ales atunci cand isi stabileste obiective extreme pe care nu le poate atinge. Un perfectionist se va concentra pe domenii in care ar fi putut face mai bine, in loc sa isi celebreze realizarile.
Geniile naturale stapanesc multe abilitati noi rapid si usor si se pot simti rusinati atunci cand se confrunta cu un obiectiv prea dificil.
Singuraticul prefera sa lucreze singur, temandu-se ca solicitarea ajutorului ii va dezvalui incompetenta. Singuraticul poate refuza ajutorul in incercarea de a-si dovedi valoarea de sine.
Supereroii exceleaza adesea datorita efortului extrem, ca in cazul „dependentei de munca”. Aceasta poate duce la epuizare profesionala, care poate afecta bunastarea fizica si mentala si relatiile cu ceilalti.
Trasaturile de personalitate determina in mare masura sindromul impostorului. Cei care il experimenteaza se lupta cu autoeficacitatea, perfectionismul si nevrotismul. Mediile competitive pot, de asemenea, sa puna bazele. De exemplu, multe persoane care dezvolta sindromul impostorului au avut parte de presiuni intense din partea parintilor lor in copilarie.
Aproximativ 25 pana la 30% dintre persoanele cu rezultate deosebite pot suferi de sindromul impostorului. Si aproximativ 70% dintre adulti pot experimenta aceste trairi cel putin o data in viata, sugereaza cercetarile.
In mod ironic, atragerea atentiei asupra succesului cuiva poate starni sindromul impostorului. Acest lucru se poate intampla atunci cand cineva primeste un premiu sau este promovat la locul de munca. Esecul dupa o serie de succese poate, de asemenea, determina pe cineva sa isi critice si sa isi puna la indoiala aptitudinea generala.
Cei care se simt prinsi intre dorinta de a prospera si teama de a obtine succesul resimt stari inconfortabile mari. Aceasta frica poate indica anumite temeri, cum ar fi teama de responsabilitate, de a gresi, de incertitudine sau de schimbare a identitatii. Este important ca aceste persoane sa invete sa tolereze acest disconfort si sa accepte imperfectiunile pentru a putea depasi temerile care ii impiedica sa se bucure de succes.
Pentru a putea sa “vindecati” sindromul impostorului este important sa va schimbati perceptia asupra propriilor abilitati. Impostorii simt ca nu au ce sa caute in locurile si pozitiile in care se afla, asa ca recunoasterea expertizei si realizarilor lor este esentiala, la fel ca si reamintirea faptului ca si-au castigat locul in mediul lor academic sau profesional.
Oamenii ar trebui sa-si cuantifice si sa-si aprecieze propriile realizari, in loc sa se compare cu ceilalti. Similar perfectionistilor, persoanele care sufera de sindromul impostorului pun adesea multa presiune pe ele pentru a finaliza fiecare sarcina in mod impecabil. Se tem ca daca fac orice greseala, ceilalti vor afla ca nu sunt suficient de buni sau de inteligenti.
Ele perpetueaza aceasta presiune excesiva deoarece cred ca fara disciplina nu vor reusi si, in loc sa se recompenseze, se preocupa doar de urmatoarea sarcina. Acest ciclu poate fi greu de rupt, dar una dintre solutii este sa-si reaminteasca faptul ca nimeni nu este perfect si ca pot doar sa dea tot ce au mai bun.
Sindromul impostorului poate inabusi potentialul de crestere si sens al vietii, impiedicandu-i pe oameni sa caute noi oportunitati de crestere la locul de munca, in relatii sau in ceea ce priveste hobby-urile. Vindecarea sindromului impostorului ii poate ajuta pe oameni sa continue sa se dezvolte si sa prospere.
Este esential sa reflectati asupra propriilor realizari concrete, sa va impartasiti trairile cu o persoana draga, sa va asteptati ca veti face greseli la inceputul unei noi experiente si sa cautati un mentor care a avut o poveste similara. Acestia sunt cativa dintre pasii concreti care pot combate sindromul impostorului.
Doua tipuri de mesaje pot declansa sindromul impostorului la copii: criticile constante, care ii fac pe cei mici sa simta ca nu vor fi niciodata suficient de buni, si lauda universala, superlativa („Esti cel mai destept copil din lume!”), care insufla asteptari mari si presiune. In schimb, daca vreti ca micutii sa nu dezvolte sindromul impostorului este recomandat sa le laudati eforturile, nu rezultatele, si sa-i ajutati sa-si inteleaga in mod realist punctele forte si punctele slabe.
Referinte:
https://www.psychologytoday.com/us/basics/imposter-syndrome
https://www.verywellmind.com/imposter-syndrome-and-social-anxiety-disorder-4156469
https://www.healthline.com/health/mental-health/imposter-syndrome
DESCOPERA PRODUSE
CONTACT
CELE MAI NOI ARTICOLE
www.catena.ro - copyright 2026,
Toate drepturile rezervate
CATENA PHARMA SRL
Nr. Registrul Comerţului: J03/2710/2023
CUI: RO 3008793
Adresă sediu social: judetul Argeş, municipiul Piteşti, strada Banat nr.2
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook