Sindrom Dressler

Sindromul Dressler, denumit si sindrom de infarct postmiocardic, uneori si sindrom postinfarct tardiv, este o complicatie inflamatorie autoimuna rara, descrisa pentru prima data in anul 1956 de catre medicul William Dressler. „In observatiile sale, acesta a remarcat aparitia unui sindrom clinic particular caracterizat prin stari febrile, durere toracica si acumulare de lichid pericardic, care survenea la cateva saptamani dupa un infarct miocardic acut”, ne spune dr. Ioana Scripca, medic rezident microbiologie medicala. La acel moment, Dressler a estimat ca aproximativ 3-4% din pacientii cu infarct miocardic dezvolta aceasta complicatie.

„Insa, odata cu progresele remarcabile in cardiologia interventionala si cu introducerea terapiei de reperfuzie, incidenta a scazut semnificativ, fiind astazi mult mai rara”, completeaza dr. Ioana Scripca. Sindromul Dressler se considera a fi o manifestare a unei reactii imune secundare, de fapt, necrozei miocardice si eliberarii de autoantigene, care determina o reactie inflamatorie in special impotriva pericardului, pleurei si, uneori, parenchimului pulmonar. Simptomele tind sa apara la 1-6 saptamani dupa infarct, dar pot intarzia pana la cateva luni.

In acest articol, va vom prezenta mai multe despre sindromul Dressler – cum apare, cauzele si factorii de risc, simptomele asociate. De asemenea, abordam perspectivele de tratament, dar si cele prognostice si privitoare la posibilele complicatii.

Ce este sindromul Dressler si cum apare?

Sindromul Dressler este o forma de pericardita autoimuna ce apare la distanta de un eveniment ce a cauzat lezarea miocardului. „Cel mai frecvent context clinic este infarctul miocardic acut, dar sindromul poate aparea si dupa interventii chirurgicale pe cord, traumatisme cardiace, chiar dupa proceduri invazive precum cateterismele”, ne spune dr. Scripca.

Mecanismul aparitiei este legat de expunerea sistemului imun la antigenele miocardice pe care celulele cardiace lezate le elibereaza in circulatie dupa necroza indusa de infarct. „Prezenta lor in sange determina producerea de autoanticorpi, indreptati impotriva propriilor structuri, dar si raspunsul inflamator sistemic care afecteaza pericardul, pleura si, rar, parenchimul pulmonar”, completeaza dr. Ioana Scripca.

Din punct de vedere clinic, sindromul Dressler este caracterizat printr-o triada de simptome: se observa febra, durere toracica cu caracter pleuritic sau pericarditic, revarsatul pericardic. Exista cazuri in care pacientul prezinta si revarsat pleural, ceea ce accentueaza dispneea asociata.

Sindrom Dressler – cauze si factori de risc

Numarul cazurilor de sindrom Dressler a scazut considerabil de-a lungul timpului, datorita mai ales introducerii terapiei trombolitice si angioplastiei primare, care limiteaza dimensiunea unui infarct si, implicit, eliberarea de antigene. „Cu toate acestea, exista pacienti cu infarcte extinse sau care trec prin interventii chirurgicale majore asupra cordului – acestia raman predispusi la dezvoltarea acestui sindrom Dressler”, ne spune dr. Ioana Scripca.

Factorii de risc pentru sindromul Dressler sunt urmatorii:

• infarctele extinse;
• antecedentele de pericardita;
• varsta tanara;
• interventiile chirurgicale asupra cordului cu grad ridicat de invazivitate;
• tratamentele anterioare cu corticosteroizi (in special prednison);
• grupa sanguina B negativ;
• anestezierea cu halotan.

„S-a observat o variabilitate sezoniera, cu o incidenta mai mare in perioadele epidemiilor virale sezoniere, desi nu s-au identificat componente virale in lichidul pericardic sau pleural. Agentii virali frecvent asociati sunt virusul Coxsackie B, adenovirusul si citomegalovirusul”, ne spune dr. Ioana Scripca.

Interventiile chirurgicale pe cord sunt un alt posibil factor declansator pentru sindrom Dressler. Inlocuirea valvei aortice, de exemplu, ridica un risc mai mare decat interventia la nivelul valvei mitrale. Totusi, s-a descris sindromul Dressler chiar si dupa proceduri care implica un grad mic de invazivitate, cum ar fi bypass-ul aorto-coronarian sau punctiile ventriculare.

„De asemenea, pacientii care au avut deja un episod de sindrom Dressler prezinta un risc relativ crescut de recurenta”, ne mai spune dr. Ioana Scripca.

Sindrom Dressler – simptome si manifestari

Simptomele apar tipic dupa 1-6 saptamani de la evenimentul cardiovascular acut, insa in unele cazuri poate dura cateva luni. Cel mai frecvent, pacientii acuza febra moderata, intre 38-39°C, o stare generalizata de rau, fatigabilitate si lipsa poftei de mancare.

„Durerea toracica este prezenta in multe cazuri, avand caracter pleuritic sau pericarditic: foarte intensa, agravata la inspiratie profunda sau cand pacientul sta pe spate. Durerea se amelioreaza in momentul in care se apleaca in fata. Dificultatile de respiratie apar ca urmare a revarsatului pericardic sau pleural”, ne explica dr. Scripca.

Alte simptome pe care pacientul cu sindrom Dressler le prezinta sunt palpitatiile, transpiratiile, tahicardia si durerile articulare. La copiii cu sindrom Dressler, tabloul clinic tinde sa fie foarte sever. Varsaturile apar mai ales la copiii care prezinta risc iminent de tamponada cardiaca.

Sindrom Dressler – protocol si criterii de diagnostic

Diagnosticul este in primul rand clinic si se fundamenteaza pe corelarea simptomelor specifice cu istoricul recent de infarct miocardic sau interventie cardiaca. „Criteriile major include febra, durerea toracica si revarsatul pericardic aparute la cateva saptamani dupa evenimentul initial”, ne spune dr. Ioana Scripca.

Explorarile paraclinice includ electrocardiograma, care indica modificari tipice pericarditei (de exemplu, subdenivelare PR si surpadenivelare ST difuza), ecocardiografia care va evidentia si lichidul pericardic, excluzand tamponada si radiografia toracica, aceasta putand indica revarsat pleural si cardiomegalie. Testele de laborator indica un sindrom inflamator nespecific, cu VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) crescut, leucocitoza (cresterea numarului de leucocite). De asemenea, creste proteina C reactiva, iar testele serologica pot indica titrul crescut de anticorpi anti-miocard.

„Diagnosticul diferential se face cu reinfarctul miocardic, embolia pulmonara, sepsisul, uremia, pneumonia sau insuficienta cardiaca congestiva”, completeaza dr. Ioana Scripca.

Sindrom Dressler – alternative de tratament

„Majoritatea pacientilor cu suspiciune de sindrom Dressler sunt tratati in regim ambulatoriu cu monitorizare atenta, exceptand cazurile in care pacientul este instabil hemodinamic”, ne explica dr. Ioana Scripca. Abordarea implica, de obicei administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (aspirina, ibuprofen, naproxen) timp de 4-6 saptamani, cu reducerea treptata a dozei.

Pacientii care nu raspuns la terapia antiinflamatorie pot urma tratament cu corticosteroizi (spre exemplu, prednison), redus treptat pe parcursul a 4 saptamani. Anumite studii sugereaza, pe de alta parte, ca administrarea de colchicina inainte de procedurile cardiace ar reduce riscul asociat de sindrom Dressler, dar eficacitatea sa in contextul prezentei sindromului este neclara.

„Cazurile mai severe de sindrom Dressler, adica cele cu simptome care pot indica o tamponada cardiaca iminenta sau pericardita constrictiva, necesita ingrijire de specialitate in spital. Primul pas este drenajul pericardic, iar pericardiocenteza cu drenaj prin cateter, timp de 24-48 de ore, simultan cu initierea tratamentului antiinflamator, reprezinta standardul de tratament pentru un pacient cu revarsat pericardic extins”, ne explica dr. Scripca.

Sindromul Dressler prezinta risc de recurenta. Recidivele tind sa apara de-a lungul primului an de la episodul initial. „Unele studii sugereaza ca terapia intravenoasa cu imunoglobuline poate avea beneficii in cazurile refractare, in special la copii. De altfel, este important sa retinem ca, in esenta, principalul factor de risc pentru sindromul Dressler este acela ca pacientul a avut deja un episod in trecut”, ne spune dr. Ioana Scripca.

Sindrom Dressler – prognostic, complicatii si riscuri asociate

„Prognosticul pentru pacientii cu sindrom Dressler este, de obicei, unul bun. Chiar si pacientii care necesita drenaj pericardic au un prognostic favorabil. Totusi, acestia prezinta un risc relativ crescut de reacumulare a lichidelor, astfel, repetarea pericardiocentezei si ajustari ale schemelor medicamentoase”, ne spune dr. Scripca. Daca apare pericardita constructiva, pacientul va avea nevoie de drenaj pericardic.

Cea mai grava complicatie la care poate duce sindromul Dressler este tamponada cardiaca, care la randul ei prezinta risc de colaps cardiovascular complet. „Exista adesea efuziune pericardica in sindromul Dressler, iar aceasta acumulare de lichid in jurul inimii poate duce atat la relaxarea si umplerea ineficienta a sistemului atrioventricular, ceea ce afecteaza umplerea diastolica si in egala masura compresia sistolica”, ne spune dr. Scripca.

Constatarile clasice ale tamponadei cardiace includ asa-zisa „triada Beck”:

• tensiunea arteriala scazuta;
• turgescenta jugulara;
• zgomote cardiace atenuate.

„Tamponada cardiaca este o adevarata urgenta medicala si necesita interventie de specialitate. Intarzierea in tratament poate duce la colaps cardiac si, astfel, la decesul pacientului. O cantitate extrem de mica de revarsat poate duce la tamponada cardiaca”, ne mai spune dr. Ioana Scripca. Astazi, sindromul este mult mai rar intalnit datorita progreselor terapeutice in infarctul de cord, dar ramane o entitate care trebuie recunoscuta prompt. Managementul corect ajuta la prevenirea consecintelor fatale, in majoritatea cazurilor.

Bibliografie:

Leib AD, Foris LA, Nguyen T, et al. Dressler Syndrome. [Updated 2023 Jul 3]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK441988/

Aten K, Raney K, Alomar A. Dressler Syndrome: Not Just a Relic of the Past. Cureus. 2022 Oct 25;14(10):e30670. doi: 10.7759/cureus.30670. PMID: 36426326; PMCID: PMC9681686. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9681686/

Fumika Nomoto, MD, Sho Suzuki, MD, Hashizume, MD, Yusuke Kanzaki, MD, Takuya Maruyama, MD, Ayako Kozuka, MD, Tatsuya Saigusa, MD, Soichiro Ebisawa, MD, Ayako Okada, MD, Hirohiko Motoki, MD, Kumiko Yahikozawa, MD, Koichiro Kuwahara, MD. A case of Dressler’s syndrome successfully treated with colchicine and acetaminophen. Link: https://www.journalofcardiologycases.com/article/S1878-5409(20)30146-8/fulltext

Pfleger R, Campos A, Vadera S, et al. Dressler syndrome. Reference article, Radiopaedia.org (Accessed on 31 Aug 2025) https://doi.org/10.53347/rID-29269. Link: https://radiopaedia.org/articles/dressler-syndrome-1