Sindrom Munchausen - cauze, simptome si abordari terapeutice

Exista tulburari medicale care se manifesta prin simptome evidente si masurabile, avand cauze bine stabilite si tratamente clare. Totusi, in sfera psihiatrica si psihologica exista afectiuni complexe, greu de diagnosticat, care pot genera dificultati nu doar pentru pacient, ci si pentru familie, medici si societate. Un exemplu aparte este sindromul Munchausen, o tulburare rara, dar cu implicatii profunde asupra sanatatii si a relatiilor interumane. Aceasta conditie nu presupune doar prezenta unor simptome inventate, ci reflecta o nevoie compulsiva a individului de a se plasa in rolul de pacient, cautand atentie, ingrijire si validare din partea personalului medical.

Majoritatea simptomelor raportate se refera mai degraba la boli fizice, cum ar fi dureri in piept, dureri abdominale sau febra, decat la cele ale unei afectiuni mintale. Dar daca aveti aceasta tulburare fictiva, va puteti preface ca experimentati si simptome de sanatate mintala, cum ar fi halucinatii sau auzirea de voci.

Sindromul Munchausen reprezinta o problema de sanatate mentala care, desi rar intalnita, ridica provocari importante in practica medicala. Dificultatea majora consta in faptul ca persoanele care sufera de aceasta tulburare isi provoaca in mod intentionat simptome sau le exagereaza, ceea ce poate duce la investigatii inutile, tratamente invazive si chiar complicatii grave. Intelegerea acestei afectiuni presupune o privire atenta asupra cauzelor, manifestarilor si modalitatilor de interventie.

Doamna doctor, Ligia Moise, psiholog clinician spune ca: „Din pacate, genul acesta de afectiuni, cum este sindromul Munchausen, ajung foarte tarziu la un psiholog, psihoterapeut de preferat, pentru ca sunt manifestari somatice. Omul respectiv, bolnavul, ajunge la spital, unde incepe o serie de investigatii care nu pot sa ateste prezenta unei afectiuni si atunci el nu intra in contact cu un psiholog ca sa zici de la inceput parca ti se pare, parca nu ti se pare. Asa ca pana la urma este trimis si de cele mai multe ori nici macar nu vrea sa vina pentru ca el de fapt nu are nevoie sa-si rezolve problema, el are nevoie de atentie.”

Ce este sindromul Munchausen?

Sindromul Munchausen este o tulburare severa, in care o persoana se preface ca este bolnava, isi exagereaza simptomele sau chiar isi provoaca deliberat probleme de sanatate pentru a atrage atentia medicilor. Spre deosebire de simulare, unde cineva inventeaza simptome pentru beneficii clare (de exemplu, obtinerea unui concediu medical sau evitarea unor responsabilitati), in sindromul Munchausen motivatia principala este psihologica si emotionala.

Persoanele afectate cauta sa fie vazute ca pacienti suferinzi, simtindu-se implinite atunci cand primesc ingrijire medicala, compasiune sau atentie. Aceasta nevoie poate fi atat de puternica incat le determina sa recurga la comportamente riscante, cum ar fi administrarea abuziva de medicamente, provocarea de rani sau prezentarea repetata in camere de garda cu plangeri neclare.

Cauzele posibile ale sindromului Munchausen

Desi nu exista o cauza unica, cercetarile sugereaza ca mai multi factori contribuie la aparitia sindromului Munchausen:

Traume din copilarie - experiente precum neglijarea, abuzul sau lipsa de afectiune pot determina la varsta adulta o nevoie accentuata de atentie si ingrijire.

Tulburari de personalitate - in special tulburarile de personalitate borderline sau narcisica pot fi asociate cu acest sindrom, influentand modul in care individul percepe relatiile interumane.

Istoric medical real - unele persoane au avut boli grave in copilarie si au ramas cu o perceptie distorsionata asupra rolului de pacient, considerand ca doar in acest fel primesc afectiune.

Factori psihologici - stima de sine scazuta, singuratatea si incapacitatea de a mentine relatii sanatoase pot alimenta comportamentele specifice sindromului Munchausen.

Simptome si manifestari

Sindromul Munchausen este dificil de identificat pentru ca pacientii sunt adesea foarte convingatori. Printre manifestarile frecvente se numara:

• prezentarea repetata la medic sau in spital, cu simptome greu de explicat;
• istorice medicale dramatice, dar contradictorii;
• cunostinte medicale peste medie, care le permit sa descrie in detaliu afectiuni;
• aparitia brusca a simptomelor atunci cand sunt singuri, fara martori;
• agravarea starii atunci cand rezultatele investigatiilor sunt normale;
• dorinta constanta de a fi supusi unor analize sau interventii invazive.

Uneori, persoanele cu sindrom Munchausen isi provoaca in mod direct simptome, cum ar fi ranirea pielii, ingerarea unor substante sau manipularea probelor biologice pentru a falsifica rezultatele.

Complicatii si riscuri

Sindromul Munchausen nu este doar o problema psihiatrica, ci poate deveni si o problema medicala severa. Persoanele afectate se expun la:

• riscuri asociate cu interventii chirurgicale inutile;
• efecte adverse ale medicamentelor administrate abuziv;
• cicatrici si rani autoinduse;
• stres emotional si deteriorarea relatiilor cu familia si prietenii;
• pierderea increderii medicilor, ceea ce poate complica tratamentele ulterioare pentru boli reale.

Diagnostic

Stabilirea diagnosticului este o provocare majora. Medicii trebuie sa fie atenti la:

• istoric medical contradictoriu si incoerent;
• frecventa mare a internarilor si consultatiilor;
• lipsa unor explicatii medicale clare pentru simptome;
• refuzul pacientului de a permite comunicarea cu familia sau cu alti medici.

Psihiatrii joaca un rol esential in confirmarea diagnosticului, prin evaluari clinice si discutii detaliate cu pacientul.

Tratament si abordare terapeutica

Tratamentul sindromului Munchausen este complex si necesita o combinatie de interventii:

Psihoterapie - terapia cognitiv-comportamentala sau terapia psihodinamica poate ajuta pacientul sa isi inteleaga comportamentele si sa gaseasca modalitati mai sanatoase de a obtine sprijin emotional.

„Psihoterapia in gestionarea sindromului Munchausen are un rol esential, pentru ca, de fapt medicina, nici nu are ce sa rezolve. Putem, poate vorbi doar de un tratament psihiatric, daca se ajunge la concluzia ca exista un sindrom sau tulburare care poate fi tratata medicamentos.

Daca vorbim de psihoterapie, intr-o prima faza, as rezolva cu guilimele de rigoare anxietatea care determina niste tulburari, ca dupa aceea sa ma duc in profunzime si sa pot sa inteleg care este povestea de viata a acelui om care poate ar fi putut determina aceste reactii”, completeaza doamna doctor, Ligia Moise, psiholog clinician.

Management medical atent - medicii trebuie sa evite interventiile inutile, mentinand in acelasi timp o relatie empatica cu pacientul.

Medicatie - uneori pot fi prescrise antidepresive sau stabilizatori de dispozitie pentru a trata tulburarile asociate.

Suport familial - implicarea familiei este esentiala pentru a limita comportamentele auto-vatamatoare si pentru a crea un mediu stabil.

Totusi, trebuie mentionat ca multi pacienti refuza tratamentul, pentru ca nu isi recunosc problema. De aceea, procesul terapeutic este adesea de lunga durata si necesita multa rabdare din partea specialistilor.

Cum puteti recunoaste sindromul Munchausen la o persoana apropiata?

Daca observati ca cineva drag manifesta constant simptome inexplicabile, isi schimba des medicii, are o istorie medicala contradictorie sau pare sa caute atentie excesiva prin intermediul bolii, este posibil sa fie vorba despre sindromul Munchausen. In astfel de situatii, recomandarea cea mai buna este sa incurajati persoana sa consulte un psihiatru sau un psiholog.

„Familia sau apropiatii pacientului cu sindrom Munchausen trebuie, in primul rand, sa inteleaga, pur si simplu sa inteleaga cognitiv cu ce se confrunta persoana respectiva, sa inteleaga ca a-i da apa la moara nu este o forma de iubire si in niciun caz. Dar, sa inteleaga si sa-l aduca intr-o realitate. Sa-i spuna, eu inteleg ca ai avea nevoie de atentie, inteleg ca ai vrea sa obtii ceva prin aceste manifestari somatice, prin faptul ca tu ne spui ca suferi, ca ai dureri, ca nu pot sa inteleg ca ai nevoie de asta, dar nu asa le vei obtine. Da, am mai fost odata la spital. Ai mai beneficiat de asistenta medicala, si i-as spune concret: ai mai fost! Ti-au facut investigatii, ti s-au facut perfuzii, nu este despre asta. Inteleg ca ai nevoie de atentie, dar hai mai bine sa imi spui ce se intampla cu tine, ce s-a intamplat cu tine azi, ce s-a intamplat cu tine ieri sau alaltaieri? Ce evenimente de viata ai avut si tu? Crezi ca ti-ar face bine daca ai avea mai multa atentie? Cam asta ar trebui sa faca, dar in primul rand trebuie sa inteleaga boala. Ce inseamna acest sindrom Munchausen?”, adauga Doamna doctor, Ligia Moise, psiholog clinician.

Importanta educatiei si a constientizarii

Desi rar, sindromul Munchausen are un impact major asupra sistemului medical, prin consumul inutil de resurse si prin riscurile la care pacientii se supun singuri. Educatia, informarea si sensibilizarea comunitatii medicale si a publicului sunt pasi esentiali pentru recunoasterea precoce si pentru interventia adecvata.

Concluzie

Sindromul Munchausen reprezinta o tulburare psihiatrica deosebit de complexa, in care dorinta de atentie si ingrijire devine mai puternica decat instinctul de autoconservare. In calitate de persoane preocupate de sanatate, este important sa intelegeti ca aceasta afectiune necesita compasiune, rabdare si interventie specializata. Prin recunoasterea semnelor si prin apelarea la ajutor profesionist, sansele de a limita efectele negative cresc considerabil.

Surse:

https://www.nhs.uk/mental-health/conditions/munchausen-syndrome/overview/

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/factitious-disorder/symptoms-causes

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9833-munchausen-syndrome-factitious-disorder-imposed-on-self