Sindromul de tunel cubital

Sindromul de tunel cubital este a doua cea mai frecventa neuropatie de compresie a membrului superior, dupa sindromul de tunel carpian, care afecteaza nervul ulnar la nivelul cotului. Nervul ulnar asigura inervatia motorie a antebratului si mainii, motiv pentru care inflamatia, iritatia si compresia sa influenteaza in mod negativ dexteritatea pacientului si forta de prindere cu mana. Sindromul de tunel este mai frecvent in populatia inactiva din punct de vedere fizic, nevoita sa stea la birou, din cauza presiunii constante exercitate asupra coatelor. De asemenea, se asociaza si cu diferite sporturi care solicita articulatia cotului si cu traumatismele directe la acest nivel.

Ce este sindromul de tunel cubital si cum apare?

Sindromul de tunel cubital face parte din categoria neuropatiilor compresive. In acest caz, este vorba despre compresia nervului ulnar la nivel cotului, mai precis in regiunea tunelului cubital. Tunelul cubital este o structura osteofibroasa pozitionata posterior de epicondilul medial de la nivelul humersului. Nervul ulnar traverseaza tunelul cubital printr-un spatiu relativ ingust, care este alcatuit anterior de epicondilul medial, posterior de olecran si acoperit de ligamentul arcuat Osborne, o banda fibroasa care, de altfel, se poate ingrosa, exacerband compresia nervoasa.

Nervul ulnar asigura inervatia motorie a muschilor intrinseci ai mainii, a flexorului profund al degetelor IV-V si a flexorului ulnar al carpului. De asemenea, asigura inervatia senzitiva, adica perceptia tactila, a fetei ulnare a mainii si a degetelor IV-V. In sindromul de tunel cubital, dupa cum si denumirea o spune, este vorba despre compresia nervului ulnar la nivelul acestui tunel, care poate aparea din diferite cauze, cum ar fi ingustarea tunelului, intinerea excesiva a nervului sau edemul local, secundar altor afectiuni care intereseaza articulatia cotului.

Sindromul de tunel cubital – cauze si factori de risc

Sindromul de tunel cubital este o patologie de compresie, ceea ce inseamna ca, in general, este vorba despre presiunea excesiva mentinuta la nivelul cotului. Principalele cauze identificate ce duc la sindromul de tunel cubital sunt:

• presiunea excesiva asupra nervului ulnar, deoarece acesta este situat destul de superficial si este foarte sensibil la suprasolicitare mecanica (de exemplu, acesta este motivul pentru care multe persoane experimenteaza senzatia de durere arzatoare si soc electric in antebrat si cot atunci cand isi lovesc accidental cotul de o suprafata dura);
• intinderea excesiva a nervului ulnar, in timpul flexiei si etensiei repetitive a cotului (sporturi si anumite profesii), provoaca microleziuni si iritia nervul;
• dormitul cu coatele indoite duce la intinderea nervului ulnar pentru o perioada foarte lunga de timp, aceasta fiind o cauza frecventa a sindromului la pacientii care nu au alti factori de risc identificabili;
• leziunile articulatiei cotului (fracturi, luxatii, edeme, bursite), osteofitele;
• subluxatia nervului ulnar peste epicondilul medial, hipertrofia tesuturilor inconjuratoare (in special la sportivii de performanta, culturisti).

Sindromul de tunel cubital este a doua cea mai frecventa neuropatie compresiva a bratului. Un studiu efectuat pe 91 de pacienti a scos in evidenta faptul ca peste 60% dintre acestia prezentau modificari anatomice in tunelul cubital (ingustare) care stateau la baza sindromului. 20% dintre pacienti aveau o subluaxatie a nervului ulnar, ia 10% o luxatie a acestuia. Sprijinitul prelungit pe coate (birou, studenti) si practicarea anumitor spoturi (ciclism, baseball) sunt factori de risc.

Sindromul de tunel cubital – simptome si manifestari

Pacientii cu sindromul de tunel cubital prezinta simptome ale caror severitate reflecta de obicei gradul de afectare senzitiva si motorie a nervului ulnar. Simptomele senzitive predomina initial si includ:

• amorteala si parestezii (furnicaturi) la nivelul fetei ulnare a antebratului, palmei si mai ales a degetelor IV (partea mediala a inelarului) si V (degetul mic);
• durerea tinde sa iradieze de-a lungul marginii mediale a antebratului si este accentuata mai ales de flexia prelungita a cotului.

In forme avansate, sindromul de tunel cubital se prezinta si cu simptome motorii, precum:

• slabiciune in executarea miscarilor de abductie si adductie a degetelor (din cauza ca are loc afectare a muschilor interososi dorsali si palmari);
• slabiciune la flexia articulatiei metacarpofalangiene a degetului V;
• afectarea muschilor hipotenari si muschilor interososi, sindromul de tunel cubital putand sa duca la aspectul de „mana in gheara” a degetelor IV si V;
• dificultati in prinderea obiectelor mici si in realizarea miscarilor fine, de precizie.

Semnele clinice asociate cu sindromul de tunel cubital includ semnul Froment (adica flexia in mod involuntar a degetului mare la prinderea unei foi de hartie) si testul Tinel pozitiv.

Sindromul de tunel cubital – metode de diagnostic

Exista mai multe teste specifice pentru a diagnostica sindromul de tunel cubital. Cateva dintre cele mai frecvent folosite sunt testul de flexie a cotului, testul de compresie a nervului ulnar si testul Tinel mentionat mai sus. Confirmarea diagnosticului se face prin studii electrofiziologice precum electromiografia (evidentiaza denervarea in teritoriul nervului ulnar si este eficient, de asemenea, in excluderea altor neuropatii). Studiile de conducere nervoasa evidentiaza faptul ca viteza de conducere la nivelul cotului este redusa, fiind esentiala pentru localizarea precisa mai ales a punctului de compresie si gradului de afectare. Imagistica exclude alte potentiale cauze.

Sindromul de tunel cubital – alternative de tratament

Sindromul de tunel cubital poate fi tratat conservator (cu rezultate de cele mai multe ori foarte bune) sau chirurgical, atunci cand severitatea este mult mai mare. Tratamentul conservator este indicat mai ales in formele usoare si moderate, implicand urmatoarele:

• evitarea pozitiilor prelungite de flexie a cotului, a sprijinului pe coate si utilizarea ortezelor pe timpul noptii in vederea mentinerii extensiei cotului;
• antiinflamatoare nesteroidiene pentru ameliorarea durerii;
• kinetoterapie si fizioterapie pentru mentinerea mobilitatii articulare si a fortei musculare;
• aplicarea compreselor cu gheata, la intervale regulate.

Sindromul de tunel cubital poate fi tratat si pe cale chirurgicala, dar astfel de interventii nu sunt recomandate decat in cazuri severe, cu atrofie musculara progresiva, durere intensa si limitarea semnificativa a miscarii. De asemenea, se recomanda in care nu apar rezultatele dorite dupa 3-6 luni de la initierea tratamentului conservator. Interventiile chirurgicale includ:

• decompresie simpla prin sectionarea ligamentului Osborne;
• transpozitia anterioara a nervului (subcutanata, intramusculara sau submusculara), pentru a ameliora tensiunea exercitata asupra nervului ulnar in timpul miscarilor cotului;
• epicondilectomia mediala in cazul in care sindromul de tunel cubital este asociat cu o gama extinsa de deformari osoase semnificative.

Unul din opt pacienti se confrunta cu o recidiva a simptomelor dupa operatia pentru sindromul de tunel carpian (decompresia chirurgicala). Decompresia initiala insuficienta poate fi o cauza a necesitatii unei reinterventii chirurgicale ulterioare pentru sindromul de tunel cubital.

Sindromul de tunel cubital – complicatii si riscuri asociate

Netratat corespunzator, sindromul de tunel cubital poate duce la complicatii precum;:

• atrofie musculara, cu pierderea functiei fine a mainii afectate (de obicei cea dreapta);
• deformare permanenta sub forma „mainii in gheara”;
• durere cronica neuropatica, dificil de gestionat terapeutic;
• scaderea capacitatii de munca si afectarea activitatilor zilnice, cu impact psihosocial major.

Chirurgia, desi eficienta pentru pacientii cu sindromul de tunel cubital, poate fi complicata mai ales de recidiva simptomelor, lezarea nervului ulnar in timpul interventiei. Pe de alta parte, de cele mai multe ori recuperarea dupa operatia pentru sindromul de tunel cubital dureaza mult si, in unele cazuri, este chiar incompleta.

Sindromul de tunel cubital – sfaturi pentru preventie

Pentru a reduce riscul de a dezvolta sindromul de tunel cubital, se recomanda urmatoarele:

• adoptarea unei posturi ergonomice corecte la birou si in timpul desfasurarii activitatilor;
• evitarea sprijinului prelungit pe cot sau a flexiei acestuia, mai ales in timpul somnului;
• pauze regulate in activitatile ce implica miscari repetitive ale cotului;
• protejarea cotului folosind perne sau suporturi speciale care amelioreaza contactul direct al cotului cu suprafata dura, mai ales in activitatile prelungite;
• incalzirea adecvata inainte de antrenamentele sportive si executarea corecta a exercitiilor.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK538259/

https://radiopaedia.org/articles/cubital-tunnel-syndrome

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9476617/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6104141/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2599973/