Sistem nervos periferic: anatomie, rol si functii

Sistemul nervos este structura ce regleaza si controleaza toate functiile organismului printr-o retea complexa de nervi care transmit semnale catre creier si primesc comenzi din partea acestuia. Structura sistemului nervos contine doua parti distincte, fiind impartit in sistem nervos central si sistem nervos periferic. Sistemul nervos central este considerat centrul de comanda, incluzand creierul si maduva spinarii, iar prin sistem nervos periferic se intelege totalitatea nervilor care nu fac parte din structura centrala. Nu trebuie sa se inteleaga prin aceasta ca sistemul nervos periferic este mai putin important, avand chiar un rol crucial in comunicarea dintre creier si celelalte structuri anatomice pe care le controleaza.  

Prin intermediul acestui articol puteti afla care este structura unui sistem nervos periferic, functiile pe care le indeplineste si care sunt rolurile sale in cadrul mecanismului complex ce alcatuieste organismul uman.

Sistem nervos periferic – informatii generale

Centrul de comanda al sistemului nervos este creierul, aflat in cutia craniana, de la baza caruia porneste maduva spinarii ce coboara de-a lungul coloanei vertebrale prin canalul spinal. Din maduva spinarii pornesc nervi spinali, care se ramifica in tot corpul, in timp ce la nivel capului si gatului exista alti nervi ce comunica direct cu creierul, spre deosebire de cei spinali care primesc si transmit semnale prin intermediul maduvei spinarii. Toti acesti nervi, ce pornesc din maduva spinarii si din creier, formeaza sistemul nervos periferic, impreuna cu ramificatiile lor, fiind in directa legatura cu sistemul nervos central format din creier si maduva spinarii.

Putem spune astfel ca sistemul nervos central este structura de comanda, in timp ce sistemul nervos periferic este structura de executie ce trimite semnale catre creier in baza carora acesta transmite comenzi. Spre deosebire de sistemul nervos central, care este protejat de cutia craniana si de canalul spinal, nervii ce alcatuiesc sistemul nervos periferic nu beneficiaza de niciun fel de structura de protectie.

Sistem nervos periferic – structura

Un sistem nervos periferic este alcatuit din 31 de nervi spinali, fiecare cu o radacina motrice si una senzoriala, ce pornesc din maduva spinarii, si 12 nervi cranieni ce comunica direct cu creierul si ies din cutia craniana prin orificii speciale. La nivelul nervilor ce formeaza sistemul nervos periferic se gasesc aglomerari de corpi celulari ai neuronilor, care formeaza ganglioni periferici, implicati in transmiterea impulsurilor nervoase.

De asemenea, un sistem nervos periferic are doua componente functionale, dupa cum urmeaza:

Sistemul nervos somatic

Este componenta senzoriala si motorie prin intermediul careia sistemul nervos periferic capteaza informatii senzoriale pe care le transmite catre sistemul nervos central si primeste comenzi motorii de la creier, prin care coordoneaza miscarile prin intermediul muschilor scheletici.

Sistemul nervos autonom

Este o componenta mai complexa, responsabila cu reglarea unor functii ce nu pot fi controlate voluntar, asa cum ar fi bataile inimii, secretia glandelor, respiratia, contractia si relaxarea muschilor netezi din structura vaselor de sange, a intestinelor si altor organe. Mentinerea la parametri normali a acestor functii este asigurara prin sistemul autonom parasimpatic, in timp ce raspunsul organismului la situatii de stres este controlat prin intermediul sistemului nervos autonom simpatic.

Sistem nervos periferic – roluri esentiale

Unul din rolurile de baza ale unui sistem nervos periferic este acela de realiza conexiunea dintre sistemul nervos central si organe, muschii care asigura mobilitatea si pielea aflata in contact cu mediul exterior. La nivelul terminatiilor nervoase sunt preluate informatii senzoriale de la diferiti stimuli, care sunt transmise prin impulsuri nervoase catre maduva spinarii si apoi in creier, cu mentiunea ca cei 12 nervi cranieni comunica direct cu creierul. In baza semnalelor primite, creierul raspunde trimitand comenzi care sunt transmise pe aceeasi cale prin sistemul nervos periferic si ajung la destinatie declansand reactiile necesare.

Astfel, sistemul nervos periferic face posibila miscarea, prin transmiterea impulsurilor motorii catre muschi si reactiile la diferiti stimuli externi cum ar fi temperaturile scazute sau prea ridicate. De asemenea, cele 5 simturi sunt fiecare in stransa legatura cu sistemul nervos periferic, nervul optic, cel olfactiv, cel auditiv precum si nervii care controleaza gustul fiind toti nervi cranieni, care fac parte din acest sistem.  De asemenea, nervii spinali sunt responsabili de simtul tactil prin terminatiile pe care le au la nivelul pielii.

Tot sistemul nervos periferic este cel care asigura derularea functiilor vitale, precum circulatia, digestia si respiratia, prin componenta autonoma simpatica, in timp ce componenta parasimpatica e implicata in declansarea reactiei „lupta sau fugi” in fata unui pericol iminent.

Sistem nervos periferic – functii esentiale

Prin prisma rolurilor enumerate mai sus, unui sistem nervos periferic ii pot fi atribuite trei tipuri distincte de functii, dupa cum urmeaza:

Functia senzoriala  

Este acea functie prin care receptorii localizati la suprafata pielii, la nivelul muschilor si organelor capteaza diferiti stimuli care sunt transformati in impulsuri nervoase si transmisi creier catre prin sistemul nervos periferic.

Functia motorie

Fara un sistem nervos periferic pe deplin functional nu ar fi posibile toate miscarile pe care  cu totii le facem in mod uzual, de la cele mai complexe sau solicitante pana la gesturile banale. Toate miscarile sunt posibile datorita muschilor scheletici care se contracta si se relaxeaza, insa pentru aceasta au nevoie de comenzi venite de la creier.

Aceste comenzi sunt transmise prin sistemul nervos periferic, ai carui nervi sunt conectati cu fiecare muschi pe care ii pun astfel in miscare.

Functia de control a organelor interne

Prin sistemul nervos periferic, creierul controleaza si functionarea organelor interne, mentinand echilibrul functiilor vitale. Este vorba de frecventa cardiaca si tensiunea arteriala, digestia, respiratia, secretia de hormoni, functia renala si cea sexuala.

Sistem nervos periferic – afectiuni specifice

Dupa cum spuneam, nervii care alcatuiesc sistemul nervos periferic nu beneficiaza de protectie precum creierul si maduva spinarii, fiind astfel mult mai expusi unor traume ce pot veni din exteriorul sau din interiorul organismului. Exista patru tipuri de afectiuni la nivelul nervilor periferici dupa cum urmeaza:

Neuropatii

Sunt caracterizate de uzura nervilor, periferici, de obicei, pe fondul altor afectiuni precum diabetul zaharat, deficientele de vitamine din complexul B, infectiile severe.

Simptomele se manifesta in prima faza prin amorteala sau furnicaturi, urmate ulterior de slabiciune musculara durere si chiar pierderea sensibilitatii nervoase in zona afectata.

Nevralgii

Apar atunci cand un nerv periferic este inflamat sau comprimat, simptomul predominant fiind durerea persistenta, ce poate fi insotit de amorteala sau furnicaturi.

Leziuni traumatice

Sunt consecinta unor traumatisme sau rani deschise, in urma carora nervii periferici pot fi comprimati sau sectionati. In functie de gravitate, leziunile traumatice pot cauza durere, amorteala, paralizie partiala sau totala.

Sindroame de compresie nervoasa

Sunt afectiuni in care unul sau mai multi nervi periferici sunt presati de structuri anatomice din jurul lor, mai exact muschi, oase sau ligamente. Sciatica, sindromul de tunel carpian, sindromul de tunel cubital si sindromul de tunel tarsian sunt cele mai frecvente exemple de astfel de afectiuni.

Simptomele variaza in functie de nervul afectat si zona de compresie, insa, in general, se manifesta prin durere localizata sau iradianta, amorteala, hipersensibilitate sau pierderea sensibilitatii, slabiciune musculara. In unele cazuri, aceste simptome apar sau se accentueaza in anumite pozitii, cand compresia asupra nervului este mai puternica.