Tetrapareza spastica: ce este, cauze si simptome principale

Tetrapareza spastica, denumita si quadripareza, este o forma specifica de paralizie cerebrala ce este cauzata de leziuni sau diferite boli, caracterizandu-se prin slabiciune musculara si spasme (spasticitate) care afecteaza atat membrele superioare, cat si membrele inferioare. De cele mai multe ori, afectiunea are drept rezultat compromiterea functionala a membrelor, iar in cazurile mai severe poate afecta si controlul trunchiului. Tetrapareza spastica afecteaza, in general, atat nervii senzoriali care asigura perceptia senzoriala (atingere, temperatura, presiune), cat si nervii motori, insemnand ca pacientul isi pierde functia senzoriala si controlul membrelor afectate.

Tetrapareza spastica este rezultatul unor leziuni sau anomalii ale sistemului nervos central, mai ales ale creierului sau maduvei spinarii. Poate fi congenitala – prezenta inca de la nastere – sau dobandita pe parcursul vietii (leziuni, infectii si alte afectiuni). Conform statisticelor, afectiunea afecteaza aproximativ 1 din 500-1000 de nou-nascuti vii, in diferite grade care pot varia de la forme usoare, la forme severe care compromit total integritatea functionala a pacientului. Mai ales la nou-nascuti, principala cauza este reprezentata de paralizia cerebrala, riscul cel mai mare avandu-l copiii nascuti prematur si cei cu greutate mica la nastere (sub 1500 de grame).

Ce este tetrapareza spastica (tetraplegia spastica)?

Tetrapareza spastica, uneori denumita si tetraplegie spastica, este o forma de paralizie cerebrala care afecteaza simultan toate cele patru membre, determinand cresterea anormala a tonusului muscular (spasticitate), cu reducerea concomitenta a fortei musculare. Aceasta rezulta mai ales din leziuni ale cailor motorii centrale – in special ale tracturilor corticospinale – care au rolul de a controla miscarile voluntare. Leziunile asociate pot aparea in diferite etape ale dezvoltarii, de la perioada prenatala pana in copilaria timpurie (tetrapareza spastica congenitala) sau pot fi dobandite ulterior de-a lungul vietii (tetrapareza spastica dobandita).

Tetrapareza spastica – cauze si factori de risc

Cauzele care duc la tetrapareza spastica sunt variate si pot fi impartite in doua categorii: cauze congenitale si cauze dobandite.

Tetrapareza spastica congenitala

Aceasta forma apare in urma unor leziuni cerebrale survenite in perioada prenatala sau in cea perinatala. Principala cauza este reprezentata, in esenta, de paralizia cerebrala. Factorii de risc includ:

• infectiile materne in timpul sarcinii (rubeola, toxoplasmoza, infectia cu Herpes simplex);
• expunerea la substante toxice, fumatul, consumul de substante ilicite;
• complicatii in timpul nasterii, cum ar fi hipoxia perinatala;
• nasterea prematura, greutatea mica la nastere;
• icterul neonatal sever;
• incompatibilitatea Rh-ului intre mama si fat;
• convulsiile infantile.

Aceste conditii pot duce la leziuni ale substantei albe cerebrale sau ale altor structuri implicate in controlul motor. Se observa o usoara crestere a incidentei cazurilor in randul nou-nascutilor, probabil ca urmare a faptului ca medicina moderna permite ingrijirea mult mai eficienta a nou-nascutilor prematuri, care au un risc mai mare de a dezvolta tetrapareza spastica.

Tetrapareza spastica dobandita

Aceasta forma de tetrapareza apare dupa nastere si poate fi cauzata de:

• traumatisme spinale care duc la deteriorarea maduvei spinarii (cazaturi, accidente rutiere si ruperea unui disc intervertebral);
• tulburari de conversie, sindromul locked-in (pseudocoma);
• paralizia flasca evolutiva (mielopatii, neuropatii);
• miopatii acute;
• traumatisme cranio-cerebrale;
• infectii ale sistemului nervos central (encefalita, meningita, poliomielita);
• accidente vasculare cerebrale;
• mielita transversala.

De asemenea, comprimarea maduvei ca urmare a unei tumori, a unui hematom, abces sau altui tip de leziune care produce efect de mesa poate duce la tetrapareza spastica. Pe fondul inaintarii in varsta si modificarilor degenerative asociate, creste riscul de stenoza spinala – o alta posibila cauza a tetraparezei spastice.

Tetrapareza spastica – simptome si manifestari

Pacientul cu tetrapareza spastica prezinta simptome care variaza in functie de severitatea bolii si, de asemenea, in functie de localizarea leziunii (creier sau maduva spinarii). Simptomele cel mai des intalnite la pacientul cu tetrapareza spastica includ:

• spasticitate musculara: tonus muscular crescut, anormal, rigiditate;
• slabiciune musculara, cu dificultati in miscarea membrelor superioare si inferioare;
• reflexe exagerate (hiperreflexie, clonus);
• tulburari de coordonare, echilibru;
• dificultati de vorbire si deglutitie;
• sialoree;
• tulburari cognitive si de invatare;
• crize epileptice.

Pacientul cu hipotonie acuta si lipsa reflexelor, in asociere cu tetrapareza, este cel mai probabil sa sufere de o leziune a maduvei spinarii. In egala masura, spasticitatea musculara asociata cu hipertonie musculara ridica suspiciunea implicarii creierului. Sunt afectate toate membrele, atat cele superioare, cat si cele inferioare, in mod simetric. De cele mai multe ori, se observa faptul ca slabiciunea musculara incepe de la nivelul membrelor inferioare, progresiv spre membrele superioare. In cazuri severe, pacientii pot fi complet dependenti de ingrijire si, de obicei, tind sa prezinte complicatii ortopedice asociate – scolioza, contracturi articulare severe.

Diagnosticul tetraparezei spastice

Diagnosticul de tetrapareza spastica intra in competenta medicului neurolog, desi in stabilirea acestuia pot fi necesare investigatii foarte variate. Cel mai adesea, investigatiile cerebrale, mai ales RMN-ul si CT-ul, evidentiaza leziunile cerebrale asociate. Electroencefalograma ajuta la identificarea tiparelor electrice anormale din creier, care pot indica epilepsia. Este important ca medicul specialist sa stabileasca diagnosticul diferential avand in vedere afectiunile care se pot prezenta relativ similar, cum ar fi sindromul Guillain-Barré, neuropatia, boli ale jonctiunilor neuromusculare, cum ar fi miastenia gravis, botulismul si unele intoxicatii acute sau cronice.

Tratament tetrapareza spastica

Tratamentul tetraparezei spastice este foarte complex si necesita o abordare multidisciplinara, care implica specialisti din domenii precum neurologia, kinetoterapia si recuperarea medicala, logopedia si psihiatria. Obiectivele principale in tratamentul pentru tetrapareza spastica sunt in principal ameliorarea simptomelor, deoarece boala nu este tratabila in majoritatea cazurilor. Se are in vedere reducerea spasticitatii, imbunatatirea pe cat este posibil a functiei motorii si, in cele din urma, maximizarea independentei pacientului.

Kinetoterapia

Kinetoterapia este o componenta centrala a tratamentului si gestionarii tetraparezei spastice. In cadrul sedintelor de kinetoterapie sunt incluse exercitii personalizate, adaptate pacientului, care au in vedere reducerea spasticitatii, imbunatatirea fortei si flexibilitatii musculare, dezvoltarea coordonarii si echilibrului, prevenirea contracturilor si deformarilor asociate bolii. Programele de kinetoterapie trebuie adaptate nevoilor individuale ale pacientului cu tetrapareza spastica si pot include, printre altele, tehnici precum stretching-ul, exercitiile de rezistenta, antrenamentul functional. Uzual, kinetoterapia se asociaza cu fizioterapia in vederea unui raspuns mai bun.

Tratament medicamentos

Pot fi prescrise medicamente pentru a reduce spasticitatea si a controla simptomele asociate. In multe cazuri, miorelaxantele, cum ar fi baclofenul, au eficienta moderata. Diazepamul este o benzodiazepina cu efecte relaxante, iar agentii antispastici (tizanidina) ajuta la ameliorarea spasticitatii patologice. In vederea reducerii spasticitatii se poate opta si pentru injectii cu toxina botulinica – efectul unei astfel de injectii dureaza aproximativ 3 luni. Pe de alta parte, tratamentul medicamentos trebuie monitorizat indeaproape pentru a evita efectele secundare asociate administrarii pe termen lung si pentru a ajusta dozele in functie de raspunsul la terapie.

Alte interventii terapeutice

In functie de nevoile pacientului cu tetrapareza spastica, pot fi incluse in planul de tratament si alte alternative terapeutice precum logopedia (pentru imbunatatirea vorbirii si a capacitatii de deglutitie, multi pacienti avand probleme de deglutitie), terapia ocupationala (pentru o cat mai buna dezvoltare a abilitatilor de viata independenta), interventiile ortopedice (pentru corectarea deformarilor si imbunatatirea mobilitatii pacientului). De asemenea, nu ar trebui subestimata nici implicatia psihiatrica a diagnosticului de tetrapareza spastica.

In acest sens, psihoterapia si terapia cognitiv-comportamentala sunt foarte eficiente pentru pacientul cu tetrapareza spastica. De asemenea, tetrapareza spastica poate fi abordata si pe cale chirurgicala, insa interventiile sunt foarte complexe si prezinta riscuri. O noutate terapeutica ar putea fi celulele dublucortine pozitive – similare celulelor stem – care se pot adapta cu usurinta. Atunci cand sunt extrase din creier, cultivate si apoi reinjectate in zona lezata a aceluiasi creier, pot actiona prin repararea si reconstructia acesteia. Totusi, aceasta alternativa terapeutica este la inceput si nici macar nu a ajuns, inca, in stadiul testelor clinice.

Tetrapareza spastica – prognostic, complicatii si riscuri asociate

Prognosticul asociat diagnosticului de tetrapareza spastica este variabil si depinde foarte mult de severitatea leziunilor asociate, tip si momentul initierii tratamentului. Interventiile timpurii, de obicei continue, pot imbunatati calitatea vietii pacientului cu tetrapareza spastica. Pe de alta parte, de cele mai multe ori apar si complicatii de-a lungul timpului, cum ar fi:

• contracturi musculare severe, dureroase si deformari articulare;
• tulburari de nutritie, crestere si dezvoltare (atat motorie, cat si cognitiva);
• infectii respiratorii recurente, pneumonie de aspiratie;
• necesitatea de ingrijire permanenta din cauza imobilizarii.

Tetrapareza spastica este o afectiune deosebit de complexa, cu un prognostic rezervat. Totusi, tratamentul suportiv, chiar daca este de lunga durata, ii poate conferi pacientului o calitate cat mai buna a vietii si integrarea in activitatile zilnice de familie.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK538147/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9868261/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7082248/

https://www.nature.com/articles/3100422

https://www.news-medical.net/health/What-is-Tetraparesis.aspx

https://www.topdoctors.co.uk/medical-dictionary/tetraparesis