Tuse convulsiva: cauze, simptome, diagnostic, tratament

Diagnosticul de tuse convulsiva presupune ca persoana diagnosticata sa acuze o tuse extrem de violenta, o asa-zisa „tuse magareasca”. In termeni medicali, acest diagnostic poarta numele de pertussis, facand referire la principalul factor etiologic al afectiunii: Bordetella pertussis. Exista si un vaccin pentru tuse convulsiva, inclus in schema de vaccinare a copiilor. Inainte ca vaccinul sa fie dezvoltat, cazurile de tuse convulsiva erau asociate cu un grad ridicat de morbiditate, dar si de mortalitate infantila. „Tusea de 100 de zile” a fost descrisa pentru prima data in epidemia aparuta in Paris, in anul 1578. Vaccinul pentru tuse convulsiva a fost dezvoltat abia in 1940.

Din nefericire, se observa o crestere exacerbata a cazurilor de tuse convulsiva in intreaga lume. Aceasta incidenta tot mai crescuta ar putea fi atribuita scaderii imunitatii in randul adultilor si adolescentilor, dar si imunizarii prin vaccinare. Desi pertussis se considera a fi in cea mai mare parte o afectiune pediatrica, 38% dintre cazuri aparand la sugarii sub 6 luni si 71% dintre cazuri aparand la copiii sub 5 ani, adolescentii si adultii pot, de asemenea, contracta boala, contribuind astfel la cresterea numarului raportat de cazuri de tuse convulsiva. La nivel mondial, datele de natura epdemiologica indica o raportare anuala de peste 24 de milioane de cazuri.

Tuse convulsiva – informatii generale

Anual, se considera ca peste 160.000 de decese sunt asociate diagnosticului de tuse convulsiva, la nivel mondial. Principalul agent patogen implicat in etiologia bolii, Bordetella pertussis, este un cocobacil gram-negativ care are capacitatea de a adera la celulele epiteliale respiratorii care prezinta cili, unde initiaza procesul inflamator local. Eliberand toxine (toxina pertussis, toxina dermonecrotica, adenilat-ciclaza si citotoxina traheala) la nivelul mucoasei tractului respirator, desi bacteria in sine nu patrunde complet in mucoasa respiratorie si aproape niciodata nu poate fi gasita in hemoculturi, initiaza simptomele violente de tuse convulsiva.

Tuse convulsiva – factori de risc si cauze

Cazurile de tuse convulsiva apar din cauza infectiei cu agenti patogeni de natura bacteriana, ceea ce inseamna ca boala este una infectioasa, putand fi transmisa de la o persoana la alta. Agentii etiologici implicati in aparitia bolii sunt Bordetella pertussis si Bordetella parapertussis, despre care se stie ca prezinta un risc crescut de contagiozitate. Aceste bacterii sunt vehiculate pe cale aeriana, prin picaturi Flügge. Cand persoana cu tuse convulsiva tuseste, stranuta sau vorbeste, elimina in aer picaturi microscopice care contin bacterii. Drept urmare, infectia frecvent pare a se asocia cu grupuri izolate de familii care au luat bacteria de la un membru initial infectat.

Recomandarea farmacistilor Catena este suplimentul alimentar de la Naturalis cu efect benefic asupra sanatatii sistemului respirator. Asocierea substantelor bioactive naturale cu mierea poliflora din acest sirop de tuse are efect benefic asupra sanatatii sistemului respirator.

Naturalis BronhoSuport, 100 ml

Vezi detalii

Persoanele cu stare imunodepresiva majora pot contracta si Bordetella bronchiseptica, o bacterie care in mod obisnuit afecteaza animalele (cainii). In acest caz, dezvolta afectiunea numita „tuse de canisa” (traheobronsita infectioasa canina), manifestata prin inflamarea laringelui, cu o tuse uscata violenta. De obicei, se observa o creste a cazurilor de tuse convulsiva pe timpul verii, in esenta din cauza faptului ca factorii de mediu permit dezvoltarea eficienta a bacteriei. Factorii de risc care predispun o persoana la tuse convulsiva sunt:

• sarcina;
• starile imunodepresive (diabetul, infectia HIV);
• tratamentele cu imunosupresoare;
• lipsa imunizarii prin vaccinare;
• contactul apropiat cu persoane infectate.

Tuse convulsiva - cum se transmite

Bordetella pertussis, bacteria care cauzeaza tuse convulsiva, este o bacterie care se raspandeste foarte usor de la o persoana la alta prin aer. Mai exact, cand o persoana cu tuse convulsiva stranuta sau tuseste, elibereaza particule mici, care contin bacterii. Iar alte persoane pot respira apoi bacteriile. De aceea, oamenii care petrec mult timp impreuna se imbolnavesc.

In plus, o persoana cu tuse convulsiva este contagioasa mai multe saptamani. Ea poate raspandi bacteria de la inceputul simptomelor si timp de cel putin 2 saptamani dupa ce a inceput sa tuseasca.

Administrarea antibioticelor la inceputul bolii poate scurta perioada de timp in care o persoana este contagioasa.

Exista persoane care nu stiu ca au tuse convulsiva pentru ca au simptome usoare si care pot transmite bacteria altora. Multi bebelusi care sufera de tuse convulsiva sunt infectati de frati mai mari, parinti sau ingrijitori aflati in aceasta situatie.

Tuse convulsiva – manifestari

Perioada de incubatie a bacteriei este de aproximativ 1-3 saptamani, iar infectia progreseaza de obicei prin trei etape distincte: faza catarala, faza paroxistica si faza de convalescenta.

Faza catarala (stadiul de debut)

Prezinta manifestari similare altor infectii comune ale tractului respirator superior:

• febra;
• stare de oboseala;
• rinoree;
• tuse usoara;
• inrosirea conjunctivei.

Stadiul de debut dureaza aproximativ 1-2 saptamani si, in aceasta etapa, persoana prezinta cel mai ridicat risc de contagiozitate.

Faza paroxistica (stadiul de manifestare)

Aceasta etapa permite identificarea caracteristica a afectiunii de tuse convulsiva, deoarece, spre deosebire de etapa de debut, implica simptome specifice infectiei cu Bordetella pertussis, si anume:

• accese de tuse rapida, violenta, urmate de un inspir puternic, suierator. Episoadele de tuse convulsiva sunt frecvent declansate de frig sau zgomote puternice si tind sa apara in special pe timpul noptii.
• apnee si cianoza, in special la copii si bebelusi;
• diaforeza;
• dupa episoadele de tuse convulsiva, pot aparea varsaturi post-tusive, sincopa, dificultati in respiratie.

Aceasta etapa este relativ mai usor de gestionat de catre adolescenti si adulti, dar poate fi foarte grava in randul bebelusilor si copiilor nevaccinati.

Faza de convalescenta (stadiul de recuperare)

In timpul fazei de convalescenta, exista o tuse reziduala, dar nu la fel de exacerbata, care poate persista timp de saptamani sau luni. Frecvent, simptomele de tuse convulsiva se declanseaza in urma expunerii la o alta infectie a cailor respiratorii superioare sau la iritanti volatili. Simptome atipice sunt frecvente la sugari:

• Tahipneea sau apneea;
• Cianoza;
• Bradicardita episodica;
• Epistaxis (ca urmare a cresterii presiunii intratoracice asociate tusei);
• Suierat convulsiv;
• Tuse exacerbata pe timpul noptii;
• Starile febrile nu sunt prezente in mod obisnuit.

Perioada de convalescenta este mult mai lunga la copiii si sugarii nevaccinati, iar manifestarile tind sa fie relativ mai greu de gestionat decat in mod normal.

Diagnosticul de tuse convulsiva

Este important de stiut ca testarea pentru Bordetella pertussis este relativ inaccesibila. Cultura nazofaringiana si PCR-ul reprezinta diagnosticul de laborator, dar organismele au o crestere pe medii de cultura relativ lenta (pana la 3-7 zile sunt necesare pentru a confirma prezenta lor). In cazul adultilor, in momentul in care se ridica suspiciunea de tuse convulsiva si infectie cu acest agent patogen, culturile sunt de obicei negative (96%), iar sensibilitatea acestui test este de 20-40%. PCR este o metoda mult mai sensibila decat cultura de laborator, insa testarea prin reactia in lant a polimerazei nu este disponibila intotdeauna si necesita timp indelungat de prelucrare.

Asadar, diagnosticul de tuse convulsiva se pune prin examinarea pacientului si anamneza, cand se certifica o tuse prelungita, cu suierat caracteristic si voma post-tusiva. In perioada de debut, dar si in cea de paroxism timpuriu, leucocitoza (25.000-60.000/mL) cu limfocitoza este relativ frecvent intalnita, ridicand suspiciunea de tuse convulsiva. Intr-un studiu efectuat pe sugari cu varsta mai mica de 120 de zile, internati la unitatea de terapie intensiva pediatrica, s-a observat o leucocitoza semnificativ mai pronuntata in cele 5 cazuri fatale inregistrate. Radiografia nu da rezultate relevante, putand indica ingrosare peribronsica, atelectazie sau prezenta de infiltrate.

Tratamentul recomandat pentru tuse convulsiva

Tratamentul pentru tuse convulsiva este in mare parte de sustinere. Spitalizarea este indicata in cazul pacientilor care prezinta comorbiditati. Terapia include oxigenare, aspiratie, hidratare, cu evitarea iritantilor respiratori. Alimentatia parenterala poate fi necesara, intrucat boala tinde sa aiba un curs prelungit. Efectul terapiei antibiotice asupra duratei sau severitatii bolii este minim si nu s-a dovedit eficient cand a fost instaurat in faza paroxistica a bolii. Terapia antibiotica are drept scop principal reducerea raspandirii bolii. Eritromicina este tratamentul de prima linie in caz de tuse convulsiva, iar azitromicina si claritromicina sunt tratamente alternative.

Izolarea este importanta, cazurile de tuse convulsiva fiind contagioase in timpul fazei de debut si timp de 3 saptamani dupa debutul fazei paroxistice. Vaccinarea impotriva bacteriei care duce la tuse convulsiva se recomanda cu vaccinul acelular la 2, 4, 11 luni, 6 si 14 ani, fiind probabil cea mai eficienta metoda de preventie a infectiei cu Bordetella pertussis. Persoanelor intrate in contact cu bolnavul de tuse convulsiva li se recomanda tratament cu antibiotice preventive.

Tuse convulsiva - gestionarea simptomelor la domiciliu

Majoritatea persoanelor cu tuse convulsiva isi pot gestiona simptomele acasa. Iata care sunt recomandarile:

• odihniti-va din plin;
• consumati multe lichide pentru a preveni deshidratarea;
• utilizati un umidificator, va ajuta la ameliorarea tusei si eliminarea secretiilor din caile respiratorii;
• luati antibioticele asa cum vi le-a prescris medicul;
• procedati la fel cu medicamentele pentru tuse, administrati-le asa cum v-au fost recomandate;
• atentie la factorii iritanti! Fumul si praful, de exemplu, pot declansa accese de tuse.

Atentie! Consultati de urgenta medicul daca:

• pielea capata o culoarea albastruie (care indica o oxigenare insuficienta);
• perioade de oprire a respiratiei (apnee);
• convulsii;
• febra mare;
• varsaturi persistente;
• deshidratare.

Simptomele deshidratarii pot include: gura uscata; sete excesiva; oboseala; urinarea mai putina (scaderea urinarii); slabiciune musculara; durere de cap; ameteli.

De retinut! In caz de tuse convulsiva recuperarea poate fi lenta, tusea devenind mai usoara si mai putin frecventa in timp. Crizele de tuse se pot opri pentru o vreme, dar pot reveni cu alte infectii respiratorii. Crizele de tuse pot reveni la multe luni de la debutul tusei convulsive.

Complicatiile tusei convulsive

Persoanele diagnosticate cu tuse convulsiva prezinta un risc ridicat de complicatii, cum ar fi:

• pneumonie;
• otita medie;
• complicatii ale sistemului nervos central: convulsii, encefalopatie, hemoragii;
• edem periorbital, pneumotorax, pneumomediastin, emfizem subcutanat, hernie ombilicala, ruptura diafragmatica, hernie inghinala sau prolaps rectal;
• hipersensibilitate la histamina si cresterea secretiei de insulina (efect al toxinei pertussis);
• sugarii sunt predispusi la bradicardie, hipotensiune arteriala, hipertensiune pulmonara, stop cardiac, hipoxie.

Tuse convulsiva – complicatii la bebelusi si copiii mici

Tusea convulsiva poate provoca complicatii grave si uneori mortale la bebelusi si copiii mici. In special, bebelusii si copiii care nu au avut toate dozele de vaccin recomandate pentru tuse convulsiva au un risc mai mare de a avea complicatii grave.

Dintre bebelusii (cu varsta sub 1 an) care sunt tratati in spital:

• 2 din 3 (aproximativ 68%) vor dezvolta apnee;
• 1 din 5 (aproximativ 22%) vor dezvolta pneumonie;
• 1 din 50 (cca. 2%) vor dezvolta convulsii;
• 1 din 150 (cca. 0,6%) vor dezvolta encefalopatie;
• 1 din 100 (1%) va muri din cauza complicatiilor.

Tuse convulsiva – complicatii la adolescenti si adulti

In caz de tuse convulsiva si adolescentii si adultii pot dezvolta complicatii. Complicatiile sunt de obicei mai putin grave la aceste grupe de varsta, in special la persoanele care au fost vaccinate impotriva tusei convulsive. Cu toate acestea, daca complicatiile sunt grave, si adolescentii si adultii pot avea nevoie de ingrijiri in spital.

Episoadele de tuse (convulsiva) persistenta, violenta, pot duce la:

• lesin;
• fisurarea (fracturarea) unei coaste;
• pierderea controlului asupra vezicii urinare;
• pierderea in greutate neintentionata.

Tuse convulsiva – sfaturi pentru preventie

Principala modalitate de preventie – si cea mai eficienta – a infectiei cu Bordetella pertussis, care duce la tuse convulsiva, o reprezinta vaccinarea.

Vaccinul DTPa (diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic) este unul dintre vaccinurile incluse in schema / calendarul national de vaccinare. Iar unul dintre beneficiile lui este imunizarea anti-tuse convulsiva. Vaccinul DTPa poate fi administrat în siguranță copiilor. Sunt recomandate cinci doze de vaccin DTPa. Ele sunt administrate copiilor la vârsta de 2 luni, 4 luni, 11 luni, 5-6 ani si 14 ani.

Se pot vaccina si femeile insarcinate, in trimestrul 3.

In timpul unui focar de tuse convulsiva, copiii neimunizati mai mici de 7 ani nu ar trebui sa mearga la scoala sau in alte locuri publice. De asemenea, ar trebui sa fie izolati de orice persoana care ar putea fi infectata. Aceste masuri ar trebui sa dureze pana la 14 zile de la ultimul caz raportat.

Alte masuri alternative, cum sunt igiena, adoptarea unui regim alimentar sanatos, bogat in vitamine, pot fi eficiente pentru a reduce riscul infectiei bacteriene.

Surse:

• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK519008/
• https://www.cdc.gov/pertussis/about/diagnosis-treatment.html
• https://www.webmd.com/children/whooping-cough-symptoms-treatment
• https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/whooping-cough/symptoms-causes/syc-20378973
• https://www.healthline.com/health/pertussis
• https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15661-whooping-cough-pertussis