Bosa serosanguina: ce este si cum apare la nou-nascuti

Bosa serosangvina, cunoscuta in literatura medicala si sub denumirea de caput succedaneum, reprezinta o umflatura benigna care apare pe scalpul nou-nascutului imediat dupa nastere.

Aceasta este provocata de presiunea exercitata asupra capului copilului in timpul travaliului si al nasterii si, in cele mai multe cazuri, dispare spontan in primele zile de viata, fara a necesita tratament specific.

Ce este bosa serosanguina?

Bosa serosangvina este o colectie de lichid seros si uneori hemoragic localizata la nivelul scalpului nou-nascutului, care apare ca urmare a traumatismului mecanic produs in timpul nasterii. Reprezinta una dintre cele mai frecvente leziuni traumatice neonatale si este considerata o afectiune benigna.

Edemul apare imediat dupa nastere si este localizat superficial, deasupra periostului si a aponevrozei epicraniene. Din acest motiv, umflatura nu este limitata de oasele craniului si traverseaza liniile de sutura si chiar linia mediana, aspect care o diferentiaza de alte traumatisme craniene neonatale.

Cel mai frecvent, bosa serosangvina apare dupa nasterile in prezentatie craniana (cu capul inainte), in special atunci cand travaliul este prelungit sau cand este necesara utilizarea dispozitivelor obstetricale, precum vacuumul obstetrical.

Desi aspectul poate alarma parintii, trebuie stiut ca bosa serosangvina nu afecteaza creierul si nu produce leziuni neurologice. In majoritatea situatiilor, evolutia este favorabila, iar umflatura specifica se resoarbe spontan in decurs de 24–48 de ore.

Bosa serosanguina versus cefalhematom

Atat bosa serosangvina, cat si cefalhematomul reprezinta traumatisme care pot aparea in timpul nasterii, insa sunt doua afectiuni diferite. Diferentierea lor este importanta deoarece evolutia, monitorizarea si riscul de complicatii nu sunt identice:

In practica, principalul element care orienteaza diagnosticul este faptul ca bosa serosangvina traverseaza liniile de sutura ale craniului, in timp ce cefalhematomul ramane limitat la un singur os cranian. De asemenea, bosa serosangvina este prezenta inca din primele minute dupa nastere, in timp ce cefalhematomul isi mareste treptat dimensiunile in primele ore de viata.

Cum apare bosa serosanguina la nou-nascuti?

Mecanismul prin care bosa serosanguina apare este strans legat de presiunea exercitata asupra capului copilului in timpul travaliului. In timpul nasterii, capul fatului este comprimat intre colul uterin, peretii canalului de nastere si structurile osoase ale bazinului matern.

Aceasta presiune determina lezarea vaselor superficiale si acumularea de lichid intre piele si structurile profunde ale scalpului. Deoarece lichidul se acumuleaza deasupra periostului, acesta nu este limitat de suturile craniene si se poate extinde pe o suprafata mai mare a capului.

Localizarea umflaturii depinde de mecanismul care a produs traumatismul:

1. in cazul unui travaliu prelungit, edemul apare de obicei in partea capului care a fost comprimata cel mai mult si se extinde spre zona cu rezistenta cea mai mica;
2. dupa utilizarea vacuumului obstetrical, umflatura apare in principal in zona in care cupa dispozitivului a fost aplicata pe scalp;
3. in cazul folosirii forcepsului, modificarile pot aparea in punctele de contact ale instrumentului cu capul nou-nascutului.

Procesul este unul mecanic si tranzitoriu, fara afectarea oaselor craniului sau a structurilor intracraniene.

Care sunt cauzele si factorii de risc pentru bosa serosanguina?

Bosa serosangvina apare aproape exclusiv in contextul nasterii vaginale si este favorizata de orice situatie care creste presiunea exercitata asupra scalpului fetal. Printre cei mai importanti factori de risc asociati cu bosa serosangvina se numara:

• travaliul prelungit;
• perioada a doua a travaliului prelungita;
• nasterea asistata prin vacuum obstetrical;
• nasterea asistata cu forceps;
• prima sarcina (primiparitatea);
• cantitatea redusa de lichid amniotic (oligohidramnios);
• ruperea prematura a membranelor;
• contractiile Braxton-Hicks frecvente inainte de instalarea travaliului;
• macrosomia fetala (greutate mare la nastere).

Dintre acesti factori, utilizarea vacuumului obstetrical este considerata cel mai important factor de risc pentru bosa serosangvina, fiind asociata cu cea mai mare frecventa a cazurilor si a altor traumatisme superficiale ale scalpului.

Travaliul prelungit reprezinta un alt factor important pentru bosa serosangvina, deoarece capul copilului ramane comprimat o perioada mai lunga in canalul de nastere, favorizand aparitia edemului. In mod similar, lipsa lichidului amniotic reduce protectia mecanica din jurul fatului si creste presiunea exercitata asupra scalpului.

Cum se manifesta bosa serosanguina si care sunt criteriile de diagnostic?

Diagnosticul este, in majoritatea cazurilor, unul clinic si poate fi stabilit imediat dupa nastere. Inainte de examinarea nou-nascutului, medicul ia in considerare existenta unor factori de risc asociati cu bosa serosangvina, precum travaliul prelungit, nasterea asistata instrumental, oligohidramniosul, ruptura prematura a membranelor sau greutatea mare la nastere.

La examinarea clinica, bosa serosangvina are cateva caracteristici foarte sugestive:

• apare imediat dupa nastere;
• este o umflatura moale si fluctuenta;
• traverseaza suturile craniene si linia mediana;
• poate fi insotita de mici echimoze, petesii sau zone de invinetire ale scalpului;
• la palpare are consistenta moale, depresibila si edematoasa.

In prezent, examenul clinic este suficient pentru a stabili diagnosticul de bosa serosangvina in aproape toate cazurile. Ecografia sau alte investigatii imagistice sunt necesare doar atunci cand exista suspiciunea unei alte leziuni traumatice sau cand evolutia nu este cea asteptata.

Cum se trateaza bosa serosanguina?

Tratamentul bosei serosanguine este, in aproape toate cazurile, unul conservator. Fiind o afectiune benigna si autolimitata, aceasta nu necesita interventii chirurgicale, punctii sau administrarea unui tratament medicamentos specific.

Principalul obiectiv este monitorizarea nou-nascutului si informarea parintilor ca umflatura se va resorbi spontan. In majoritatea cazurilor, edemul incepe sa se reduca inca din primele 24 de ore si dispare complet in aproximativ 48 de ore, fara sa lase sechele.

Pe perioada internarii, medicul urmareste evolutia dimensiunilor bosei si starea generala a copilului. Totodata, nou-nascutul beneficiaza de monitorizarea obisnuita recomandata tuturor copiilor in primele zile de viata.

Un aspect important il reprezinta supravegherea aparitiei icterului neonatal la nou-nascutul cu bosa serosangvina. In cazuri rare, lichidul si cantitatea redusa de sange acumulate la nivelul scalpului sunt resorbite in circulatie, ceea ce poate determina o crestere a bilirubinei si accentuarea icterului fiziologic. 

De aceea, medicul poate recomanda monitorizarea valorilor bilirubinei, in special daca nou-nascutul cu bosa serosangvina prezinta si alti factori de risc.

Care sunt complicatiile si riscurile asociate cu bosa serosanguina?

Prognosticul bosei serosanguine este excelent, iar majoritatea nou-nascutilor se recupereaza complet in decurs de una-doua zile. Complicatiile sunt rare si apar doar intr-un numar redus de cazuri. Printre complicatiile asociate cu bosa serosangvina descrise in literatura medicala se numara:

• icterul neonatal – reprezinta cea mai frecventa complicatie asociata cu bosa serosangvina, determinata de resorbtia bilirubinei provenite din sangele acumulat la nivelul scalpului;
• alopecia „in inel” – apare rar si consta in pierderea parului intr-o zona circulara corespunzatoare locului unde scalpul a fost comprimat in timpul nasterii.
• cicatrizarea locala – este exceptionala si apare doar in situatii in care traumatismul scalpului a fost mai important.

In general, bosa serosangvina nu produce leziuni ale creierului, nu afecteaza dezvoltarea neurologica si nu influenteaza dezvoltarea ulterioara a copilului. Tocmai din acest motiv este considerata una dintre cele mai benigne leziuni traumatice asociate nasterii.

Cand este necesar consultul suplimentar?

Desi bosa serosangvina are evolutie, de regula, favorabila, exista situatii in care nou-nascutul necesita reevaluare medicala sau investigatii suplimentare pentru excluderea altor traumatisme craniene ori a unor complicatii. Se recomanda consult medical daca:

• umflatura continua sa creasca dupa nastere;
• edemul nu incepe sa se retraga dupa 48 de ore;
• apare o formatiune ferma, bine delimitata, care nu traverseaza suturile craniene (sugestiva pentru cefalhematom);
• nou-nascutul dezvolta un icter sever sau cu debut precoce;
• apar semne de infectie locala, precum roseata accentuata, caldura locala sau secretii;
• copilul prezinta somnolenta excesiva, dificultati de alimentatie, convulsii sau alte semne neurologice;
• exista suspiciunea unei fracturi craniene sau a unei hemoragii intracraniene;
• medicul considera necesara efectuarea unor investigatii imagistice suplimentare.

In situatii de aceasta natura, medicul neonatolog sau pediatru poate recomanda ecografie transfontanelara, ecografie de parti moi sau alte investigatii, in functie de contextul clinic.

Bibliografie:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK574534/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/6504779/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9851849/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16485095/

https://radiopaedia.org/articles/caput-succedaneum