Colita colagenoasa: ce este, cum se manifesta, diagnostic si tratament

Colita colagenoasa este o boala inflamatorie cronica a colonului si una dintre principalele forme de colita microscopica. Manifestarea caracteristica este diareea apoasa, persistenta sau recurenta, fara sange, uneori insotita de crampe abdominale, urgenta la defecatie si scadere in greutate.

Cauza exacta nu este cunoscuta, insa sunt implicate raspunsul imun anormal al mucoasei intestinale, predispozitia individuala, fumatul si anumite medicamente.

Ce este colita colagenoasa?

Colita colagenoasa este un subtip de colita microscopica, alaturi de colita limfocitara. Particularitatea sa consta in faptul ca mucoasa colonului are frecvent un aspect normal sau aproape normal la colonoscopie, in ciuda simptomelor digestive persistente.

Modificarile caracteristice devin vizibile atunci cand fragmentele de tesut prelevate in timpul colonoscopiei sunt examinate la microscop. Din acest motiv, biopsia este esentiala pentru diagnostic.

Banda de colagen subepiteliala

Elementul histopatologic definitoriu este ingrosarea anormala a benzii de colagen situate imediat sub epiteliul de suprafata al colonului. In colita colagenoasa, aceasta are o grosime de cel putin 10 μm, putand depasi 20 μm in unele zone.

Prin comparatie, in mucoasa normala banda subepiteliala de colagen este mult mai subtire. Aceasta acumulare de colagen contribuie la modificarea functiei normale a mucoasei si este asociata cu alterarea absorbtiei apei si electrolitilor.

Inflamatia mucoasei

La nivelul laminei propria observam infiltrarea crescuta cu celule inflamatorii, in special:

• limfocite;
• plasmocite;
• uneori eozinofile.

Procesul reflecta activarea imuna persistenta la nivelul mucoasei colonului.

Afectarea epiteliului

Celulele epiteliale de suprafata pot prezenta degenerare, aplatizare, vacuolizare, pierderea mucinei si descuamare. Cauza initiala a bolii ramane incomplet elucidata. Una dintre ipotezele principale este aparitia unui raspuns imun mucosal dereglat la factori din lumenul intestinal – antigene alimentare, microorganisme, toxine sau medicamente – la persoane susceptibile genetic.

Care sunt cauzele si factorii de risc pentru colita colagenoasa?

Nu a fost identificata o cauza specifica pentru colita colagenoasa. Datele disponibile sustin un mecanism multifactorial, unul in care conteaza predispozitia imunitara individuala, factorii de risc din mediu si tratamentul cu anumite medicamente.

Raspunsul imun anormal

Sistemul imun intestinal poate reactiona excesiv la factori prezenti in lumenul colonului. La pacientii cu colita colagenoasa. Activarea persistenta a celulelor inflamatorii afecteaza epiteliul si favorizeaza modificarile caracteristice ale matricei extracelulare, inclusiv ingrosarea stratului de colagen.

Asocierea frecventa cu alte boli autoimune sustine, astfel, implicarea mecanismelor imunologice.

Medicamentele asociate cu colita colagenoasa

Mai multe clase de medicamente au fost asociate epidemiologic cu colita colagenoasa sau cu declansarea simptomelor tipice. Printre acestea se afla in special:

• antiinflamatoarele nesteroidiene, precum ibuprofenul;
• inhibitorii pompei de protoni, in special lansoprazolul;
• inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei, precum sertralina;
• unele statine;
• anumite beta-blocante.

Asocierea temporala dintre inceperea administrarii unui medicament si debutul diareei tipice in colita colagenoasa trebuie analizata de medic. Tratamentul prescris nu trebuie intrerupt fara recomandare medicala, chiar daca exista suspiciunea ca ar favoriza aparitia simptomelor. Se va prezenta medicului acest lucru in momentul consultarii.

Infectiile digestive

Unele infectii bacteriene sau virale gastrointestinale au fost propuse drept factori declansatori ai raspunsului inflamator asociat cu colita colagenoasa. La persoanele susceptibile, activarea imuna initiata de infectie ar putea persista dupa eliminarea agentului infectios.

Factorii de risc pentru colita colagenoasa

Colita colagenoasa apare predominant la adultii de varsta mijlocie si varstnici, incidenta crescand mai ales dupa 50 de ani si atingand valori ridicate in jurul varstei de 60–70 de ani.

Factorii asociati cu colita colagenoasa includ:

• sexul feminin, femeile fiind afectate considerabil mai frecvent de colita colagenoasa;
• varsta peste 50 de ani;
• fumatul activ;
• boala celiaca;
• bolile tiroidiene autoimune;
• artrita reumatoida;
• alte afectiuni autoimune;
• utilizarea anumitor medicamente;
• antecedentele familiale de boli inflamatorii intestinale sau afectiuni autoimune.

Colita colagenoasa poate aparea si la adultii tineri, insa este mai putin frecventa la aceasta categorie de varsta.

Care sunt simptomele in colita colagenoasa?

Tabloul clinic in colita colagenoasa este dominat de diareea apoasa cronica, fara sange. Simptomele pot debuta brusc sau progresiv si pot evolua in pusee separate de perioade de ameliorare. Manifestarile caracteristice sunt:

• diaree apoasa, nehemoragica, persistenta sau recurenta, frecvent cu durata de peste 4 saptamani;
• aproximativ 4–10 scaune apoase pe zi, numarul fiind mult mai mare in formele severe;
• diaree nocturna, care trezeste pacientul din somn;
• urgenta imperioasa la defecatie;
• episoade de incontinenta fecala;
• crampe si dureri abdominale;
• balonare si uneori greata;
• scadere involuntara in greutate;
• oboseala si slabiciune;
• deshidratare si dezechilibre electrolitice in formele severe.

Pot aparea si dureri articulare. In plus, colita colagenoasa se asociaza cu afectiuni precum boala celiaca, tiroidita autoimuna, artrita reumatoida si sindromul Sjögren. Evolutia este adesea fluctuanta, cu perioade de activitate urmate adesea de o falsa vindecare.

Cum se stabileste diagnosticul de colita colagenoasa?

Suspiciunea de colita colagenoasa apare in special la pacientul cu diaree apoasa cronica fara sange, mai ales cand sunt prezente scaune nocturne, nevoia urgenta de a defeca, scadere ponderala sau factorii de risc caracteristici.

Evaluarea clinica

Medicul analizeaza durata si frecventa scaunelor, medicamentele administrate, daca pacientul fumeaza sau nu si bolile asociate. Investigatiile de laborator si testele din materiile fecale sunt utilizate pentru excluderea altor cauze de diaree, precum infectiile, boala celiaca sau alte afectiuni gastrointestinale.

Colonoscopia si biopsiile

Se efectueaza colonoscopie pentru evaluarea colonului si, mai ales, pentru prelevarea biopsiilor. Mucoasa are frecvent aspect endoscopic normal. Uneori sunt observate modificari nespecifice, precum eritem sau edem, iar rar pot exista rupturi liniare ale mucoasei descrise drept aspect de „zgarieturi de pisica”.

Deoarece leziunile microscopice pot avea distributie neuniforma, biopsiile limitate la rect si sigmoid pot rata diagnosticul. Se recomanda prelevarea mai multor fragmente din diferite segmente ale colonului, inclusiv din colonul drept si stang.

Examenul histopatologic, standardul de diagnostic pentru colita colagenoasa

Confirmarea diagnosticului de colita colagenoasa realizeaza prin examinarea microscopica a biopsiilor. Pe proba se pot observa:

Pastrarea arhitecturii criptelor contribuie la diferentierea de modificarile structurale intalnite in alte boli inflamatorii intestinale cronice.

Care sunt optiunile de tratament pentru colita colagenoasa?

Tratamentul pentru colita colagenoasa urmareste controlul diareei si obtinerea remisiunii clinice. Alegerea terapiei depinde de severitatea bolii si de raspunsul pacientului.

Eliminarea factorilor favorizanti

Prima etapa include:

• renuntarea la fumat;
• revizuirea AINS, IPP, SSRI si a altor medicamente suspectate ca ar favoriza colita colagenoasa si simptomele, impreuna cu medicul;
• testarea pentru boala celiaca;
• evaluarea malabsorbtiei acizilor biliari cand este suspectata;
• investigarea disfunctiilor tiroidiene.

Tratamentul simptomatic

In formele usoare de colita colagenoasa pot fi utilizate, la indicatia medicului:

• loperamida pentru controlul diareei;
• subsalicilat de bismut, in anumite situatii;
• colestiramina sau colestipol cand exista diaree asociata malabsorbtiei acizilor biliari.

Aceste tratamente se aleg individual, in functie de simptome si bolile asociate.

Budesonidul, tratamentul medicamentos de prima linie in colita colagenoasa

Pentru colita colagenoasa activa simptomatica, budesonidul oral este terapia cu cele mai solide dovezi pentru inducerea remisiunii. Schema folosita frecvent este 9 mg/zi timp de aproximativ 6–8 saptamani, sub supraveghere medicala.

Budesonidul este un corticosteroid cu metabolizare hepatica intensa la primul pasaj, ceea ce limiteaza expunerea sistemica in comparatie cu corticosteroizii conventionali. Prednisonul si prednisolonul sistemic nu sunt preferate ca tratament de prima linie, din cauza profilului mai putin favorabil de reactii adverse si a eficacitatii comparative.

Tratamentul de intretinere

Recidiva dupa intreruperea budesonidului este frecventa. La pacientii cu colita colagenoasa si recurente frecvente, medicul poate prescrie budesonid in cea mai mica doza eficienta pentru mentinerea remisiunii.

In cazul administrarii prelungite se evalueaza riscul pentru sanatatea osoasa si necesitatea monitorizarii densitatii minerale osoase, a aportului de calciu si vitamina D.

Tratamentul formelor refractare

Cazurile care nu raspund la budesonid devin dependente de tratament sau prezinta intoleranta necesita evaluare gastroenterologica specializata. In situatii selectate pot fi luate in considerare:

• azatioprina sau 6-mercaptopurina;
• terapii anti-TNF, precum infliximab sau adalimumab;
• vedolizumab;
• alte terapii avansate, pentru cazuri severe si refractare.

Datele pentru inhibitorii JAK, inclusiv upadacitinib, sunt inca limitate, utilizarea fiind rezervata unor cazuri atent selectate.

Interventia chirurgicala

Interventia chirurgicala este foarte rar necesara. In forme severe, invalidante si complet refractare la terapia medicamentoasa pot fi luate in considerare proceduri precum ileostomia de derivatie sau colectomia subtotala.

In majoritatea cazurilor, colita colagenoasa poate fi controlata medicamentos. Evolutia este insa adesea recurenta, astfel incat monitorizarea gastroenterologica si adaptarea tratamentului la activitatea bolii sunt foarte importante pe termen lung.

Bibliografie:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK541100/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4754103/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2661290/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11825284/

https://radiopaedia.org/articles/inflammatory-bowel-disease