Sarcina este o perioada unica in viata unei femei care isi doreste copii. Cu toate acestea, este o perioada marcata de schimbari fiziologice profunde, menite sa asigure sustinerea sarcinii si, de asemenea, dezvoltarea normala a fatului. Totusi, aceasta perioada poate predispune pacienta la o serie de afectiuni exclusive sarcinii, iar una dintre ele este corioamniotita, care, prin riscul de complicatii si evenimente nefavorabile sarcinii, ocupa un loc foarte important.
Corioamniotita defineste, in esenta, inflamatia membranelor fetale si a lichidului amniotic, cel mai adesea in contextul unei infectii bacteriene ascendente din tractul genital inferior. Dincolo de a fi o problema medicala punctuala, are potentialul de a fi o cauza majora de morbiditate si de mortalitate atat materna, cat si neonatala. In absenta diagnosticului si a tratamentului rapid, adecvat, corioamniotita poate avea consecinte grave, inclusiv nasterea prematura (care, in egala masura, duce la complicatii), sepsisul neonatal sau diferite complicatii materne.
Corioamniotita este o infectie care poate aparea inainte de travaliu, in timpul acestuia sau chiar la scurt timp dupa nastere. Aceasta defineste inflamatia corionului si amniosului, membrane ce inconjoara fatul si lichidul amniotic. Aceste structuri formeaza o bariera protectoare intre fatul in dezvoltare si mediul exterior, iar afectarea lor indica o infectie cea patruns in spatiul in utero, intrauterin.
In trecut, se credea ca afectiunea implica doar corionul si amniosul, dar s-a demonstrat, totusi, ca include si lichidul amniotic. Uneori, poate include chiar si placenta. Inflamatia asociata duce la perturbarea mediului steril in care se dezvolta fatul si creste riscul de complicatii fetale, cum ar fi infectiile congenitale, afectarea neurologica, suferinta intrauterina.
In practica medicala putem distinge mai multe tipuri de corioamniotita, si anume:
Este forma asimptomatica. Se asociaza cu febra materna, cresterea numarului de leucocite, dar si cu tahicardie materna si fetala. Corioamniotita acuta este cea mai evidenta clinic si necesita interventie rapida, intrucat evolutia nefavorabila poate fi rapida atat pentru mama, cat si pentru fat.
Este identificata histologic la nivelul placentei si se caracterizeaza prin infiltrarea cu monocite. Nu se manifesta clinic evident, dar se asociaza cu efecte negative asupra nou-nascutului: boala pulmonara cronica, retinopatie de prematuritate, tulburari de dezvoltare cerebrala. Astfel, chiar in lipsa semnelor clinice materne, consecintele pentru fat pot fi severe.
Aceasta forma este diagnosticata prin examen histologic al placentei, fara semne sau simptome clinice la mama. Femeia insarcinata nu prezinta febra sau alte semne de inflamatie, ceea ce va face ca afectiunea sa fie deseori trecuta cu vederea in timpul sarcinii. Totusi, poate duce spre o serie de complicatii neonatale.
Corioamniotita apare, in majoritatea cazurilor, printr-o infectie ascendenta. Aceasta porneste in mod obisnuit din tractul genitourinar inferior si migreaza catre cavitatea amniotica. De obicei, punctul de plecare il reprezinta regiunea cervicala si vaginala. De asemenea, exista dovezi ale faptului ca infectiile bacteriene si virale pot fi transmise vertical, de la mama la fat.
Exista numerosi factori de risc materni pentru corioamniotita. Acestia includ in special:
In contextul infectiilor, inflamatiei, fumatului, sarcinilor multiple, polihidroamniosului (cu alte cuvinte, exces de lichid amniotic). In cazul nasterilor intre 21-24 saptamani de gestatie, putem intalni corioamniotita histologica in peste 94% din cazuri.
In unele cazuri, corioamniotita survine in timpul travaliului prelungit.
Agentii bacterieni cel mai frecvent implicati in corioamniotita sunt streptococul β-hemolitic de grup B (Streptococcus agalactiae), Mycoplasma pneumoniae, Ureaplasma, Bacteroides, dar si speciile Gardnerella vaginalis, Escherichia coli. De asemenea, speciile de Candida pot avea o implicare patologica. Infectia cu Trichomonas vaginal este un factor de risc suplimentar pentru corioamniotita. Statutul HIV pozitiv al mamei, pe de alta parte, nu constituie un factor de risc, desi corioamniotita favorizeaza transmiterea verticala a HIV-ului de la mama la fat.
Printre factorii de risc fetali se gasesc prematuritatea si vulnerabilitatea foarte crescuta (intrucat sistemul imunitar nu este dezvoltat), care fac ca fatul sa prezinte un risc crescut de complicatii, in contextul unei infectii intrauterine.
Manifestarile clinice variaza, insa cel mai frecvent includ urmatoarele simptome.
Febra este un semn important si atinge in general valori de cel putin 39°C, dar in medie aceasta este cuprinsa intre 38°C si 39°C.
Majoritatea femeilor care prezinta corioamniotita sunt deja in travaliu sau au membrane rupte, motiv pentru care resimt dureri abdominale.
Acestea apar in contextul ruperii membranelor, secretiile avand un miros de obicei respingator.
Se poate observa accelerarea ritmului cardiac, depistabila atat la mama, cat si la fat.
Diagnosticul clinic presupune ca viitoarea mamica sa aiba o temperatura de minimum 39°C (in general 38°C si 39°C) asociata cu cel putin un simptom clinic sugestiv care apare, de obicei, in decurs de 30 de minute de la initierea travaliului sau ruperea membranelor. Chiar daca numarul de leucocite este frecvent verificat in caz de suspiciune, aceasta analiza are valoare diagnostica foarte limitata.
In special la femeile cu rupere prematura a membranelor, leucocitoza nu reflecta prezenta unei invazii microbiene in cavitatea amniotica. De asemenea, nu este recomandata recoltarea culturii bacteriene de la nivel cervical, deoarece nu se coreleaza cu infectia lichidului amniotic (infectia propriu-zisa). Imagistica are un rol redus in diagnostic, insa monitorizarea ecografica a fatului poate evidentia semne indirecte de suferinta.
Anamneza pacientei trebuie sa includa informatii precum varsta mamei, varsta gestationala (in asociere cu sarcinile anterioare, riscul fiind mai mare cazul in care aceasta este prima sarcina), daca membranele sunt rupte sau intacte, prezenta sau absenta meconiului, prezenta sau absenta, inclusiv antecedentele, de infectii cu transmitere sexuala sau infectii ale tractului urinar.
Tratamentul pentru corioamniotita consta in administrarea de antibiotice. Principala schema de tratament implica utilizarea ampicilinei asociate cu gentamicina. In cazul pacientelor cu alergie la penicilina se folosesc alternative precum clindamicina, cefazolina sau vancomicina.
Dupa nastere, recomandarea actuala este de a administra o doza suplimentara de antibiotic nu doar la nasterile prin cezariana, ci si in cazul celor vaginale. In cazurile mai severe, se ridica si necesitatea administrarii antibioticelor cu spectru mai larg de actiune.
Obiectivul tratamentului este controlul infectiei si prevenirea complicatiilor materne si a celor neonatale. Nasterea reprezinta, de asemenea, o componenta esentiala a managementului, pentru ca mentinerea fatului intr-un mediu infectat il expune, bineinteles, la riscuri recurente, crescute.
Corioamniotita este un factor de risc in sine pentru complicatii materne si neonatale. La mama, pot aparea infectii pelvine severe, infectii ale plagii chirurgicale, hemoragii postpartum, sepsis si necesitatea interventiilor chirurgicale invazive. Endometrita (inflamatia endometrului) tinde sa apara la aproape o treime dintre femeile cu corioamniotita, care au facut cezariana, desi rata este similara si in cazul nasterii vaginale.
La nou-nascut, complicatiile sunt multiple si includ nasterea prematura, paralizia cerebrala, dar si retinopatia de prematuritate, tulburarile neurologice, sindromul de detresa respiratorie, sepsis neonatal, displazie bronhopulmonara (la prematuri) si chiar deces. Sepsisul neonatal este poate cea mai temuta complicatie, desi culturile sunt negative in peste 99% din cazuri.
Infectiile precum listerioza perionatala se asociaza cu morbiditate ridicata, iar schemele actuale de tratament antibiotic nu acopera intotdeauna eficient acest agent patogen. Prognosticul, intr-o mare masura, depinde de rapiditatea diagnosticarii si instituirii tratamentului. Cele mai multe dintre femei se recupereaza dupa nastere si nu necesita antibiotice pe termen lung. Totusi, nou-nascutul ramane vulnerabil la sechele neurologice si pulmonare, mai ales in cazul prematuritatii si greutatii foarte mici la nastere.
DESCOPERA PRODUSE
CONTACT
CELE MAI NOI ARTICOLE
www.catena.ro - copyright 2025,
Toate drepturile rezervate
CATENA PHARMA SRL
Nr. Registrul Comerţului: J03/2710/2023
CUI: RO 3008793
Adresă sediu social: judetul Argeş, municipiul Piteşti, strada Banat nr.2
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook