Tensiunea arteriala nu este controlata doar de inima sau de vasele de sange, ci si de rinichi. De altfel, rinichii sunt printre cele mai importante organe implicate in echilibrul cardiovascular pe termen lung. „De fapt, extrem de multe cazuri de hipertensiune arteriala au la baza mecanisme renale, iar relatia dintre rinichi si tensiune functioneaza in ambele sensuri, adica rinichii bolnavi pot creste tensiunea arteriala, iar tensiunea arteriala crescuta poate deteriora progresiv rinichii”, ne explica dr. Ioana Scripca, medic rezident microbiologie medicala.
Tensiunea arteriala reprezinta practic forta pe care sangele pe care inima il pompeaza o exercita asupra peretilor arterelor prin care curge. Ea se exprima prin doua valori:
Mentinerea tensiunii in limite normale (120/80 mmHg) implica coordonarea fina intre inima si vasele de sange, sistemul nervos si, in mod esential, rinichi. „Reglarea tensiunii arteriale are la baza doua mecanisme principale si anume reglarea rapida realizata de sistemul nervos autonom si reflexele baroreceptoare si reglarea pe termen lung, dictata de rinichi si de echilibrul fluidelor in organism”, ne explica dr. Ioana Scripca.
Din punct de vedere fiziologic, valoarea tensiunii arteriale depinde de:
Spre exemplu, daca volumul sanguin creste sau arterele se contracta excesiv sau sunt rigide, va creste tensiunea arteriala si se va ajunge la hipertensiune. Mai multe mecanisme hormonale au rol, de asemenea, in reglarea tensiunii, iar aici vorbim despre:
Dintre acestea, RAAS este profund dependent de activitatea renala si sanatatea rinichilor.
Rinichii reprezinta principalul mecanism de control al tensiunii arteriale pe termen lung. Aceste organe filtreaza aproximativ 150–180 litri de plasma in fiecare zi si, astfel, „decid” cat sodiu si cata apa raman in organism.
„Unul dintre cele mai importante mecanisme prin care rinichii regleaza tensiunea arteriala este eliminarea sodiului si a apei atunci cand tensiunea arteriala creste”, ne explica dr. Ioana Scripca. Astfel, daca tensiunea arteriala creste, au loc urmatoarele:
Rezultatul este reducerea volumului sanguin (dat fiind ca sangele este 80–90% apa). Pe masura ce volumul scade, tensiunea arteriala revine catre normal. Acest fenomen este cunoscut si drept „natriureza de presiune” si reprezinta un sistem fundamental de autoreglare a tensiunii (crescute). In cazul in care rinichii nu mai pot elimina eficient sodiul, organismul retine lichide, iar tensiunea arteriala creste.
Atunci cand tensiunea arteriala scade sau nivelul de sodiu este redus, rinichii secreta o enzima numita renina. Renina declanseaza o cascada hormonala complexa:
Angiotensina II este una dintre cele mai puternice substante vasoconstrictoare. Aceasta duce la constrictia (ingustarea) arterelor, cresterea rezistentei periferice si, astfel, la stimularea secretiei de aldosteron. Aldosteronul duce la retentia renala de sodiu si apa. Rezultatul final, asa cum se poate banui, este cresterea volumului sanguin si cresterea tensiunii arteriale. „Acest mecanism este vital in situatii precum deshidratarea severa sau hemoragia puternica, dar devine destul de problematic cand este activat in mod patologic”, ne explica dr. Ioana Scripca.
Spre deosebire de sistemul nervos, care actioneaza rapid prin cresterea tensiunii, functia renala are implicatii pe termen lung asupra acesteia. Ajustand constant volumul de lichide, ei stabilesc „un punct de echilibru” al tensiunii arteriale. Daca functia renala este afectata, atunci eliminarea sodiului devine ineficienta si creste retentia de lichide, ceea ce va duce la hipertensiune arteriala persistenta, patologica.
Daca rinichii sunt afectati si apar leziuni renale, vor fi profund afectate mecanismele implicate in reglarea tensiunii. Pot aparea situatii precum retentia hidrosalina excesiva, activarea excesiva a sistemului renina–angiotensina–aldosteron si cresterea rezistentei vasculare periferice. Astfel se ajunge la hipertensiune arteriala cronica.
Este una dintre cele mai frecvente forme de hipertensiune arteriala secundara cauzata in special de reducerea fluxului de sange catre unul sau ambii rinichi, cel mai frecvent prin fenomenul de ingustare a arterelor renale (stenoza de artera renala). „Rinichiul percepe aceasta scadere drept o lipsa de presiune si activeaza sistemul renina–angiotensina–aldosteron, ceea ce va duce la vasoconstrictie si retentie de sodiu si apa, crescand tensiunea arteriala”, ne explica dr. Ioana Scripca.
Desi reprezinta 1–8% din totalul cazurilor de hipertensiune, prevalenta creste pana la 30% sau chiar mai mult la pacientii cu hipertensiune rezistenta, adica tensiune necontrolata, cu toate ca pacientul utilizeaza cel putin trei medicamente antihipertensive.
Dupa cum s-a mentionat, relatia dintre rinichi si tensiune este bidirectionala: hipertensiunea are potentialul de a deteriora progresiv rinichii, iar bolile renale pot duce la hipertensiune. Aceasta interactiune explica de ce multe persoane cu boala renala cronica dezvolta si hipertensiune.
In boala renala cronica, numarul nefronilor functionali (unitatile morfofunctionale de la nivelul rinichilor care filtreaza sangele si formeaza urina) scade progresiv. Nefronii ramasi functionali trebuie, asadar, sa filtreze mai mult. In timp, capacitatea de eliminare a sodiului scade si apa se retine in organism, ceea ce duce la cresterea volumului sanguin si, implicit, cresterea tensiunii arteriale. Pacientii dezvolta frecvent edeme si hipertensiune rezistenta la tratament.
Aceasta afectiune presupune ingustarea arterei care alimenteaza rinichii cu sange. „Rinichii vor percepe aceasta scadere a fluxului de sange drept o scadere generala a tensiunii arteriale, asadar hipotensiune. Dupa cum s-a explicat si mai sus, la hipertensiunea renovasculara, consecinta va fi activarea sistemului renina–angiotensina–aldosteron, cu vasoconstrictie sistemica si retentie de sodiu”, ne explica dr. Ioana Scripca. Hipertensiunea devine severa si uneori foarte dificil de controlat medicamentos.
Inflamatia glomerulilor (mici filtre din structura nefronilor) scade capacitatea de filtrare renala. Astfel, se acumuleaza lichide in exces, dar si produse metabolice toxice. Se ajunge, in cele din urma, la activarea mecanismelor hormonale si retentie de sodiu, care cresc tensiunea arteriala. Pacientii pot prezenta simultan hipertensiune, proteinurie (eliminare de proteine in urina) si, de asemenea, edeme.
„Chisturile vor manifesta un efect mecanic de presiune asupra tesutului renal sanatos, iar lucrul acesta face ca fluxul sanguin la nivelul rinichilor sa fie inegal. Prin urmare, este stimulata, prin mecanisme ce tin de presiune, secretia de renina”, ne explica dr. Ioana Scripca. Hipertensiunea apare frecvent chiar inaintea insuficientei renale.
Diabetul afecteaza vasele mici de la nivelul rinichilor, reducand capacitatea de filtrare. Treptat, se ajunge la retentie de sodiu si activarea excesiva a sistemului RAAS. „Hipertensiunea, pe de alta parte, accelereaza deteriorarea renala, ceea ce creeaza un cerc vicios”, mai adauga dr. Ioana Scripca.
Diabetul zaharat este principala cauza de boala renala cronica si, ulterior, de insuficienta renala care necesita dializa. Diabetul este responsabil pentru aproximativ 39–40% dintre toate cazurile de boala renala in stadiu terminal, fiind principalul factor care determina necesitatea efectuarii dializei la nivel global.
Bibliografie:
DESCOPERA PRODUSE
CONTACT
CELE MAI NOI ARTICOLE
www.catena.ro - copyright 2026,
Toate drepturile rezervate
CATENA PHARMA SRL
Nr. Registrul Comerţului: J03/2710/2023
CUI: RO 3008793
Adresă sediu social: judetul Argeş, municipiul Piteşti, strada Banat nr.2
Distribuie pe WhatsApp
Distribuie pe Facebook