Diabetul zaharat, un pericol la orice varsta

2014-07-16 00:02:27 2022-05-20 10:03:07 Diabetul zaharat, un pericol la orice varsta Catena

Ultima actualizare: 20 mai 2022

Diabetul zaharat este o afectiune cronica, netransmisibila, care poate afecta pe oricine, independent de varsta sau de sex. In linii mari, se poate vorbi despre diabet zaharat atunci cand avem o crestere a glicemiei ca rezultat al scaderii relative sau totale a secretiei de insulina de catre pancreas. Cu alte cuvinte, glicemia creste pentru ca pancreasul nu secreta in mod corespunzator insulina sau nu o foloseste eficient.

Aflati mai multe despre tipurile de diabet zaharat si despre cauzele si manifestarile lui de la Dr. Daniela Burlacu, medic primar medicina interna.

Tipuri de diabet zaharat

• Diabet tip I (diabet insulino-dependent) apare de obicei la pacienti tineri (copii sau tineri sub 30 ani), normo- sau subponderali si este caracterizat prin incapacitatea pancreasului de a secreta insulina. Acesti pacienti sunt dependenti de tratamentul cu insulina toata viata.
• Diabet tip II apare la pacienti varstnici (de obicei peste 40 ani), care au un istoric familial de diabet si sunt obezi. 10-20% dintre pacienti sunt totusi normoponderali. Tipul II de diabet zaharat este caracterizat prin rezistenta periferica la actiunile insulinei in ciuda unui nivel crescut al glicemiei si se trateaza cu medicamente antidiabetice orale. Uneori, dupa o evolutie indelungata a diabetului de tip II, dupa aparitia unor complicatii sau cand tratamentul cu antidiabetice orale nu mai controleaza satisfacator glicemia, se trece la tratament cu insulina - diabet zaharat de tip II insulinonecesitant.

Important! In prezent, diabetul de tip II este diagnosticat si la varste tinere, chiar si la adolescenti. In ultimii ani apar tot mai multe cazuri de diabet probabil si din cauza alimentatiei dezordonate si hipercalorice, a sedentarismului si a stresului.

Cum apare diabetul zaharat de tip I?

Mecanismul aparitiei diabetului de tip I nu este bine precizat. Se presupune ca pacientii cu diabet de tip I au o susceptibilitate genetica de distrugere selectiva a celulelor pancreatice care secreta insulina printr-un mecanism autoimun (secretie de autoanticorpi impotriva celulelor secretoare de insulina). Acest proces poate fi influentat si de factori de mediu: rubeola congenitala, parotidita epidemica, hranirea sugarului cu lapte de vaca, anumite virusuri.

Cum apare diabetul zaharat de tip II?

Pacientii cu diabet de tip II au o puternica predispozitie genetica (cel putin un parinte are/a avut diabet).Acesti pacienti prezinta obezitate, in special obezitate abdominala, hiperlipidemie (in special cresterea trigliceridelor serice), pot fi femei care au avut diabet gestational sau au nascut un copil cu greutate peste 4 kg in antecedente. Diabetul zaharat poate insoti si alte boli: pancreatita cronica, sindrom Cushing, acromegalie, malnutritie, intoxicatii cu pesticide, boli autoimune (tiroidita Hashimoto, boala Graves, boala Addison) etc.

Simptomele diabetului zaharat

• Diabetul zaharat de tip II evolueaza de obicei asimptomatic o perioada lunga de timp (4-7 ani). Daca nu se verifica glicemia periodic, diagnosticul se pune destul de tarziu cand diabetul este deja decompensat sau au aparut complicatiile. Semnele de alarma sunt poliuria (eliminarea unor cantitati mari de urina), nicturia (urinatul frecvent in timpul noptii), polidipsia (ingerarea unor cantitati mari de apa ca urmare a senzatiei intense de sete) si scaderea in greutate. Poate aparea scaderea acuitatii vizuale, astenie, greata, infectii bacteriene sau fungice persistente, rani care se vindeca greu, la femei prurit vaginal.
• Diabetul zaharat de tip I se manifesta de obicei cu hiperglicemie simptomatica sau cetoacidoza diabetica (coma diabetica).

Mentinerea glicemiei la un nivel cat mai apropiat de normal previne aparitia si/sau evolutia complicatiilor diabetului. In tratamentul diabetului, nivelul hemoglobinei glicozilate (HbA1c) este cel mai bun indicator al evolutiei diabetului deoarece reflecta nivelul mediu al glicemiei din ultimele 8-12 saptamani. Pentru prevenirea complicatiilor - retinopatiei diabetice, nefropatiei diabetice, neuropatiilor - este indicat ca hemoglobina glicozilata sa aiba o valoare de aproximativ 7%, iar glicemia sa nu depaseasca 150 mg/dl. Pentru realizarea acestor obiective este necesara respectarea cu rigurozitate a tratamentului prescris de medicul diabetolog - tratament cu antidiabetice orale sau cu insulina - si verificarea constanta a glicemiei.

Dieta, esentiala in controlul diabetului zaharat

In afara tratamentului, este importanta respectarea dietei recomandate de medic (in special a cantitatii de carbohidrati recomandata zilnic), scaderea in greutate acolo unde este cazul, efectuarea de exercitii fizice, scaderea colesterolului si a trigliceridelor, ingrijirea atenta a picioarelor pentru a preveni amputatiile, control oftalmologic periodic.

Dr. Daniela Burlacu,

Medic primar medicina interna

Centrul Medical Medsana

Implicatiile psihologice ale diabetului zaharat

Ca orice boala cronica, diabetul aduce neplaceri la nivel psihologic atat pentru pacient cat si pentru cei apropiati. Orice schimbare majora in stilul de viata al unei persoane este traumatica pentru ca se asociaza interior cu ideea de pierdere. Pierderea unei variante cunoscute de viata care acum trebuie sa integreze o serie noua de modificari: tratamentul constant, grija continua pentru dieta, monitorizarea constanta a glicemiei, administrarea dozelor de insulina etc., pierderea unei identitati pana atunci sanatoase.

Un alt aspect important este negocierea constanta cu ideea, teama de evolutie a bolii si aparitia complicatiilor. Nu de putine ori apare sentimentul de furie si nedreptate, mai ales in cazul diabetului zaharat de tip I. Pacientul se simte nedreptatit, victima a unui context pentru care nu este vinovat si pe care nu il poate controla. Se poate intampla ca aceasta furie sa fie directionata catre cei apropiati mai ales in conditiile in care apare la varste foarte mici. Este posibil ca aceasta afectiune sa aduca modificari in relatiile sociale ale pacientului.

Procesul de negociere cu aceasta boala nu este ceva ce il implica doar pe pacient, ci si pe cei apropiati. Sustinerea terapeutica este importanta mai ales in cazul tinerilor pentru a se putea realiza o dezvoltare psihologica armonioasa si asumata. De asemenea, starea de echilibru interior se reflecta si in starea de echilibru fizic. O constientizare a bolii si o acceptare a schimbarilor pe care aceasta le aduce pot ajuta la tinerea sub control a echilibrului glicemic.

Irina Chelarescu,

Psihoterapeut psihanaliza de cuplu, familie si grup