Degeratura
Inrosire a extremitatilor (maini, picioare, nas, urechi) din cauza frigului. Degeratura obisnuita nu trebuie confundata cu degeratura grava, accidentul acut grav care rezulta in urma expunerii la un frig intens (la alpinisti, de exemplu). In general, declansate de un timp rece si umed, degeraturiie afecteaza mai ales femeile si copiii. Asociate adesea cu o acrocianoza (tulburare a circulatiei sangvine responsabila de o cianoza a extremitatilor), ele sunt consecinta concomitenta unei diminuari a debitului sangvin in arteriole prin vasoconstrictie si unei acumulari de sange in sistemul venos de intoarcere.
Ea se caracterizeaza prin placi rosii-violacee, groase, reci, foarte dureroase. In scurta vreme, ele pot sa se complice cu fisuri, ulceratii sau basici care antreneaza o jena in activitate sau la mers. Tulburarile incep toamna si se opresc treptat primavara. Nu exista un tratament radical al degeraturilor; sunt recomandate baile calde si reci (fara temperaturi extreme) facute alternativ, masajele usoare eu aleool camforat, luarea de vitamine si de vasodilatatoare. In schimb, in timpul perioadei reci, este esentiala prevenirea, protectia impotriva frigului si evitarea hainelor prea stramte, care incetinesc circulatia sangvina.
Primul ajutor consta in scoaterea rapida a persoanei de sub actiunea gerului, a apei inghetate sau a zapezii si transportarea ei intr-o incapere calda. Tesuturile care au fost degerate raman mereu sensibile la frig. Se manifesta prin dureri, senzatie de arsura, amorteala locala si mancarimi. Prima masura in cazul degeraturilor este adapostirea intr-un loc incalzit, degajarea hainelor stramte, aplicarea de comprese caldute.
Inapoi la dictionar
