Osteosinteza
Reasamblare a fragmentelor osoase ale unei fracturi cu ajutorul suruburilor, agrafelor, placilor cu suruburi, cuielor, broselor sau oricarui alt mijloc mecanic.
Prin osteosinteza se imobilizeaza mai ales fracturile instabile sau care risca sa lezeze elementele anatomice (artere, nervi etc.). La subiectii in varsta, in caz de fractura a colului femural indeosebi, aceasta tehnica permite in plus limitarea consecintelor unei imobilizari indelungate la pat (escare, embolie pulmonara, denutritie, risc de infectie urinara si pulmonara etc.). In fapt, atunci cand se recurge la osteosinteza, imobilizarea este mult mai stricta, si deci mai putin indelungata, comparativ cu oricare alt procedeu (gips, atela). Adesea, reeducarea poate incepe chiar in zilele imediat urmatoare interventiei. Materialul de osteosinteza, uneori voluminos si deranjant, este indepartat dupa un interval cuprins intre 6 si 18 luni. Fracturile deschise, care antreneaza daune musculare si cutanate importante, necesita o osteosinteza cu fixator extern: brose mari, legate si solidarizate intre ele prin una sau mai multe piese metalice, imobilizeaza osul trecand prin piele si prin muschi, la distanta de focarul de fractura.
Inapoi la dictionar
