Informatii despre sindromul Reye

Informatii despre sindromul Reye
Farmacia Catena

sindromul-Reye

Sindromul Reye este o urgenta pediatrica rara, dar potential letala, caracterizata prin afectarea acuta a creierului (encefalopatie) si insuficienta hepatica cu ficat gras (steatoza hepatica).

Boala apare cel mai frecvent la copii si adolescenti dupa o infectie virala, in special in situatia in care acestora li s-au administrat salicilati (de exemplu, aspirina) de-a lungul bolii.

Desi incidenta s-a redus semnificativ in ultimele decenii, sindromul Reye are importanta medicala semnificativa ca urmare a faptului ca evolueaza rapid si poate duce la coma si, in cele din urma, la deces.


Ce este sindromul Reye si cum apare?

Sindromul Reye este o boala exclusiv pediatrica, rara si potential letala. Aceasta provoaca asa-zisa encefalopatie acuta non-inflamatorie si insuficienta hepatica cu ficat gras. Clinic, pacientul prezinta varsaturi persistente si confuzie, cu progresie rapida spre coma. Cum apare sindromul Reye nu se cunoaste prea bine.

Datele actuale sugereaza ca un mecanism central care in general implica leziunea mitocondriala aparuta in contextul unei infectii virale, la care se poate adauga efectul salicilatilor:

  • in timpul unei viroze (gripa, varicela), organismul este deja intr-o stare de stres metabolic;
  • aspirina (salicilatii) pot declansa sau perpetua disfunctia mitocondriilor (organitele celulare responsabile de producerea energiei);
  • cand mitocondriile sutn afectate, se inhiba metabolismul acizilor grasi, ceea ce duce ulterior la acumulare de grasime in ficat (steatoza) si insuficienta hepatica;
  • disfunctia hepatica mitocondriala determina cresterea amoniacului in sange (stare denumita hiperamoniemie);
  • amoniacul in exces duce la edemul astrocitelor (celule din creier) si astfel la edem cerebral difuz, cresterea presiunii intracraniene, risc de herniere cerebrala si stop respirator.

Studiile au mai descris si moartea neuronilor cerebrali, degenerarea grasa renala si „umflarea” mitocondriilor si scaderea numarului acestora.

Care sunt cauzele care duc la sindromul Reye?

Cel mai des, sindromul Reye este precipitat de o infectie virala, iar riscul creste semnificativ in cazul in care, in contextul infectiei, copilului i s-au administrat salicilati (aspirina, in special).

Infectii virale asociate cu sindrom Reye

Datele epidemiologice culese intre anii 1980-1997 ne arata ca episoadele de sindrom Reye, mai ales in acea perioada (dupa care incidenta s-a redus major) au fost precedate de:

  • gripa (Influenza A si B);
  • varicela;
  • gastroenterite.

Alte infectii virale care au precedat sindromul, dar mai rare, au fost cu:

  • Coxsackie;
  • Parainfluenza;
  • virusul Epstein-Barr;
  • citomegalovirus;
  • adenovirus;
  • virusurile hepatitice.

Infectii bacteriene asociate cu sindrom Reye

Au fost raportate si asocieri cu specii precum:

  • Chlamydia;
  • Bordetella pertussis;
  • Mycoplasma;
  • Shigella.

Rolul aspirinei si al salicilatilor in sindromul Reye

  • desi mai putin de 0,1% dintre copiii care au luat aspirina au dezvoltat sindrom Reye, peste 80% dintre copiii diagnosticati cu acest sindrom luasera aspirina cu cel putin trei saptamani inainte de debutul bolii;
  • aceasta asociere a dus la recomandarile ferme impotriva utilizarii aspirinei atat la copii, cat si la adolescentii sub 12-16 ani (se are in vedere si greutate), inca din anul 1980;
  • dupa avertismentele publice si constientizarea legaturii de cauzalitate, numarul cazurilor s-a redus enorm.

Cat de des este sindromul Reye?

  • sindromul Reye este foarte rar: din 1994 au fost raportate, in medie, sub 20 cazuri anual, la nivel global (incidenta reala, totusi, poate fi subestimata);
  • sindromul apare in special la copii si adolescenti cu varsta intre 5-14 ani (insa s-au raportat cazuri si la copiii sub 1 an);
  • nu exista predispozitie in functie de sexul copilului;
  • exista o oarecare sezonalitate: cele mai multe cazuri tind sa apara intre decembrie si aprilie, ceea ce se coreleaza cu sezonul virozelor.

Situatie speciala: boala Kawasaki

Aspirina ramane foarte importanta pentru tratamentul bolii Kawasaki, cand beneficiile asociate depasesc riscurile, in context medical controlat. In astfel de situatii, copilul trebuie monitorizat cu atentie, iar parintii trebuie instruiti sa recunoasca semnele de alarma.

Exemple de salicilati

Salicilatii pot fi prezenti in mai multe produse:

  • acidul acetilsalicilic (aspirina);
  • salicilatul de metil (in unele unguente sau geluri pentru dureri musculare);
  • subsalicilatul de bismut (in unele produse antidiareice).

Intotdeauna se verifica prospectul si substanta activa. Nu se vor da copiilor daca acestea contin salicilati, chiar daca se aplica la nivelul pielii (doar la recomandare medicala se poate face acest lucru, pentru a preveni riscul de sindrom Reye).

Se poate da aspirina la copiii mici?

In general, NU se administreaza aspirina copiilor si adolescentilor pentru febra sau durere, mai ales in contextul unei infectii virale (gripa, varicela, viroze), din cauza riscului acestui sindrom Reye. Exceptiile sunt doar indicatiile medicale:

  • in boala Kawasaki;
  • in anumite afectiuni cardiologice sau hematologice rare (tratament antiplachetar).

Puteti folosi in schimb alternative precum paracetamolul (acetaminofenul) pentru febra, durere, sau ibuprofenul, dar in formule potrivite pentru varsta si greutatea copilului.

sindrom-Reye

Care sunt simptomele asociate cu sindromul Reye?

Diagnosticul de sindrom Reye necesita suspiciune clinica ridicata pentru ca, desi vorbim despre o boala rara, evolutia sa este rapida si potential fatala.

Cand apar simptomele?

Semnele se dezvolta, de obicei, intre 12 ore si 3 saptamani de la recuperarea dintr-o infectie de natura virala (respiratorie sau digestiva). Varsaturile apar de regula al 3-6 zile dupa viroza.

Cele cinci stadii ale sindromului Reye

In general, sindromul Reye evolueaza in 5 stadii, astfel:

Stadiul 1

  • varsaturi persistente, abundente;
  • letargie, somnolenta crescuta;
  • confuzie.

Stadiul 2

  • stupoare, dezorientare, agitatie si comportament agresiv, delir;
  • hiperreflexie, semnul Babinski pozitiv, raspuns redus la stimuli durerosi;
  • pupile dilatate si lente;
  • hiperventilatie, tahicardie.

Stadiul 3

  • stare obtuza, coma;
  • rigiditate de decorticare.

Stadiul 4

  • pupile fixate si dilatate cu raspuns minim la lumina;
  • privire deconjugata la stimulare;
  • coma profunda cu rigiditate de decerebrare.

Stadiul 5

  • convulsii;
  • paralizie flasca, reflexe abolite, absenta reflexului pupilar;
  • stop respirator si, in cele din urma, deces.

Cum se diagnosticheaza sindromul Reye?

Sindromul Reye se defineste clinic prin criterii care includ:

  • encefalopatie acuta non-inflamatorie, documentata prin: alterarea constientei si, in cazurile in care este posibil, lichid cefalorahidian cu ≤ 8 leucocite/mm³ sau histologie cu edemul la nivel cerebral fara inflamatie meningeala sau perivasculara;
  • hepatopatie, diagnosticata prin biopsie (uneori autopsie ulterioara) sau definita prin cresteri de cel putin 3 ori a TGP si TGP, cresterea amoniacului seric.

De asemenea, sindromul Reye mai poate fi si un diagnostic de excludere, de obicei in absenta unei posibile explicatii mai rezonabile pentru afectarea hepatica si cerebrala simultana. In mod obisnuit, analizele pacientului cu sindrom Reye ne arata:

  • cresteri ale markerilor hepatici: TGO, TGP, bilirubina;
  • hiperamoniemie (cel mai precoce semn, la 1-2 zile dupa modificarea starii mentale);
  • tulburari de coagulare;
  • amilaza si lipaza crescute;
  • bicarbonat scazut (acidoza);
  • semne de deshidratare.

Daca se face punctie lombara, LCR trebuie sa aiba < 8 leucocite/ mm³ pentru a sustine criteriile de diagnostic pentru sindromul Reye.

Cum se trateaza sindromul Reye?

Sindromul Reye este o boala cu progresie foarte rapida, care necesita interventie cat mai rapida pentru stabilizarea pacientului. Masurile initiale includ:

  • acces venos central;
  • intubatie si ventilatie (daca apare insuficienta respiratorie sau coma);
  • sonda urinara pentru monitorizarea diurezei;
  • uneori: biopsie hepatica, monitorizare presiunii intracraniene.

Tratamentul este in principal suportiv (de regula in sectia de terapie intensiva). Dupa caz, sunt monitorizate si corectate:

  • hipoglicemia: perfuzii cu glucoza;
  • acidoza: bicarbonat de sodiu;
  • ajustarea ventilatiei;
  • hiperamoniemia: fenilacetat si benzoat de sodiu sau polistiren sulfonat de sodiu, iar in cazul in care amoniacul este > 500 µg/dL, se recomanda hemodializa;
  • coagulopatia: crioprecipitat, plasma proaspat congelata, vitamina K;
  • controlul presiunii intracraniene si edemului: sprijinirea la 30°, controlul febrei si diuretice (in anumite situatii), evitarea suprahidratarii, sedare si analgezice, manitol sau solutie salina hipertonica;
  • tratamentul convulsiilor si profilaxie.

Care sunt complicatiile si riscurile asociate cu sindromul Reye?

Sindromul Reye are un risc semnificativ de deces, mai ales daca nu este recunoscut rapid si nu se intervine la timp. In ultimele 4 decenii, mortalitatea a scazut de la 60% la 20%, in principal ca urmare a:

  • recunoasterii precoce a simptomelor;
  • managementului agresiv in unitatile de terapie intensiva.

La copiii cu sindromul Reye care au supravietuit, aproximativ 2/3 se recupereaza complet, insa copiii cu hiperamoniemie majora au un risc mai mare de sechele neurologice. Complicatiile se pot prezenta astfel:

  • convulsii;
  • herniere cerebrala;
  • pneumonie de aspiratie;
  • aritmii cardiace;
  • colaps cardiovascular;
  • pancreatita;
  • hemoragii digestive;
  • insuficienta respiratorie si insuficienta renala;
  • sepsis;
  • deces.

Sfaturi pentru a preveni sindromul Reye

Preventia cazurilor de sindrom Reye se concentreaza, in primul rand, pe evitarea administrarii de salicilati (aspirina, in principal) la copii si adolescenti pana in 12 ani, mai ales in timpul unei viroze. Pentru febra si durere la copii, puteti folosi paracetamol sau ibuprofen, in formule care sunt recomandate varstei lor.

De asemenea, nu se recomanda administrarea de salicilati nici dupa vaccinarea impotriva gripei sau varicelei. Parintii ar trebui sa verifice prospectul si continutul medicamentelor inainte de a le administra copiilor si sa nu le administreze fara recomandare medicala. Consultul din partea medicului specialist este imperios daca, dupa o viroza, copilul manifesta varsaturi persistente, somnolenta neobisnuita, confuzie sau convulsii.

 

Bibliografie:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK526101/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/3887130/

https://www.ninds.nih.gov/health-information/disorders/reyes-syndrome

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17523700/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7135463/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8142747/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21633106/