Durerea de cot: cauze, factori de risc, afectiuni asociate

Durerea de cot: cauze, factori de risc, afectiuni asociate Durerea de cot: cauze, factori de risc, afectiuni asociate

Ultima actualizare: 20 mai 2025

Durerea de cot reprezinta una dintre cele mai frecvente cauze de prezentare la medic in practica reumatologica, ortopedica si in medicina sportiva. Articulatia cotului are o structura complexa si, in egala masura, este antrenata constant in activitatile zilnice de forta si finete. Intocmai din aceste motive, deseori durerea de cot are cauze variabile si multifactoriale. Durerea pe care un pacient o resimte poate varia de la forme usoare, autolimitate, pana la forme severe care au un potential evident de a afecta functionalitatea si biomecanica membrului superior afectat. Pe de alta parte, poate fi observat ca durerea este mai frecventa la sportivi si la persoanele in varsta.


Despre articulatia cotului

Articulatia cotului este o articulatie sinoviala complexa, clasificata drept ginglim, asa-zisul tip de „articulatie balama”, cu trei componente principale:

  • articulatia humero-ulnara: permite flexia si extensia antebratului;
  • articulatia humero-radiala: faciliteaza miscarile de flexie-extensie si rotatie (pronatie, adica rotire spre interior si supinatie, adica rotire spre exterior);
  • articulatia radio-ulnara proximala: implicata predominant in miscarea de rotatie.

Stabilitatea articulatiei cotului este asigurata de capsula articulara, ligamente (colateral ulnar si colateral radial, ligamentul inelar) si musculatura periarticulara (biceps brahial, triceps brahial, pronator teres, extensorii si flexorii antebratului). Prin urmare, durerea de cot poate lua nastere in urma afectarii – traumatice, inflamatorii sau degenerative – a oricarei dintre aceste structuri implicate in formarea si stabilizarea articulatiei cotului.

Durerea de cot – cauze si factori de risc

Durerea de cot poate avea la baza o gama extrem de variata de cauze, motiv pentru care, pentru a se identifica aceasta, este nevoie de o anamneza detaliata a pacientului. Printre cauzele foarte des intalnite in practica clinica se numara:

  • traumatismele: contuzii, entorse, luxatii, fracturi intraarticulare;
  • inflamatii: tendinite, bursite, sinovite;
  • patologii degenerative: artroze posttraumatice sau primare;
  • infectii: artrite septice, osteomielita;
  • afectare neurologica: neuropatia nervului ulnar sau neuropatia nervului radial;
  • afectiuni sistemice: boli autoimune (artrita reumatoida, lupus eritematos sistemic);
  • suprasolicitarea articulatiei: microtraumatisme cronice (sportivii de performanta, lucratorii in profesii care presupun munca manuala).

Durerea de cot este mult mai probabila la persoanele cu varsta inaintata, pe fondul degenerarii articulare asociate inaintarii in varsta, precum si la muncitorii industriali care presteaza servicii manuale si la sportivii de performanta (cei care joaca tenis, in special). Persoanele care sufera de boli inflamatorii sistemice si de diabet zaharat au, de asemenea, un risc mai mare de afectare a acestei articulatii (si nu numai).

Durerea de cot – afectiuni medicale asociate

Durerea de cot poate fi o prezentare cardinala a mai multor afectiuni medicale. Cel mai frecvent diagnosticate sunt urmatoarele:

  • Epicondilita laterala (cotul tenismenului)

Epicondilita laterala afecteaza tendoanele extensoare ale cotului, in special extensorul scurt al carpului. Este cauzata de microtraumatisme secundare suprasolicitarii constante a cotului. Desi afectiunea mai este denumita si „cotul tenismenului”, epicondilita laterala este foarte frecventa si in randul populatiei generale. Durerea de cot resimtita este agravata de extensia incheieturii mainii sau de strangerea unui obiect cu membrul superior afectat.

Farmacistii Catena recomanda ArtroSuport gel rece, un produs topic, benefic in ameliorarea durerilor musculare si articulare si reducerea inflamatiei din entorse, luxatii sau alte traumatisme minore, febra musculara sau episoade acute ale afectiunilor reumatice.

  • Epicondilita mediala (cotul jucatorului de golf)

Spre deosebire de cea laterala, epicondilita mediala implica tendoanele flexorilor comuni. Este asociata cu miscari repetitive de flexie a incheieturii si pronatie, tipice jucatorilor de golf (data fiind si denumirea). Durerea de cot se resimte in zona mediala a articulatiei si este exacerbata, de obicei, de flexia activa a mainii.

  • Bursita olecraniana (cotul studentului)

Defineste inflamatia bursei olecraniene. Cauzele sunt reprezentate de traumatismele directe sau de infectii, presiune prelungita asupra cotului (pozitii incomode, spre exemplu, in somn). Apar simptome precum durerea de cot, tumefactie, eritem, sensibilitate la palpare.

  • Artrita reumatoida

In cursul progresiei artritei, articulatia cotului este foarte frecvent implicata. Dincolo de durerea de cot resimtita, pacientul se confrunta cu rigiditate matinala prelungita, edem articular si, in timp, cu deformari progresive ale articulatiei, care pot evolua pana la limitarea semnificativa a miscarii cotului.

  • Osteoartrita cotului

Osteoartrita defineste un proces degenerativ rareori primar, de cele mai multe ori fiind secundar traumatismelor (contondente, cazaturi, accidente rutiere). Simptomele includ durerea de cot ce apare in special in timpul mobilizarii active a articulatiei, cu scaderea progresiva a mobilitatii, si crepitatii (trosnituri, zgomote) articulare.

  • Fracturi si luxatii

Durerea de cot poate fi secundara si fracturilor epicondililor, fracturilor supracondiliene (relativ frecvente la copii), luxatiilor posterioare ale cotului. Durerea are debut brusc, de obicei imediat dupa accidentare, cu limitarea semnificativa a miscarii. Pentru a se preveni sechelele structurale si biomecanice, este necesar diagnosticul imagistic rapid.

  • Compresia nervului ulnar in santul epitrocleoolecranian

Pacientul cu aceasta afectiune se confrunta cu parestezii la nivelul ultimelor doua degete de la mana, in mod obisnuit resimtite sub forma de furnicaturi, cand mentine timp indelungat aceeasi pozitie a mainii. In cazuri mai severe, apare si durerea de cot si slabiciunea de priza (ii este dificil sa tina un obiect in mana), atrofia musculara hipotenara.

  • Tendinopatia bicepsului distal

Ruptura tendonului bicepsului brahial distal – prin suprasolicitare in cadrul antrenamentelor de forta, cazaturi, accidente rutiere – produce durere de cot cu debut rapid, scaderea fortei de flexie si de supinatie. In unele cazuri, ruptura este indeajuns de evidenta pentru a face ca muschiul sa se deplaseze la nivelul bratului, sub forma unei umflaturi vizibile.

  • Boala Panner

Boala Panner se dezvolta in momentul in care fragmente de cartilaj si de structuri osoase sunt dislocate la nivelul articulatiei cotului. De obicei, aceste modificari patologice se cumuleaza in timp la persoanele care practica anumite sporturi, indeosebi la adultii tineri de sex masculin. Este o afectiune relativ usoara, dar durerea de cot tinde sa fie exacerbata de sustinerea activitatilor. In egala masura, lipsa repausului poate agrava leziunile preexistente, facand ca tratamentul sa fie mult mai dificil ulterior.

Durerea de cot – sfaturi pentru a o gestiona corespunzator si alternative de tratament

Managementul durerii de cot necesita o abordare individualizata in functie de cauze, severitate si impactul functional asociat. Intr-adevar, durerea de cot poate fi foarte neplacuta, dar ar trebui mentionat ca, in majoritatea cazurilor, durerea de cot este autolimitata si se amelioreaza la doar cateva zile de la debut. Totusi, daca aceasta persista, se recomanda consultul de specialitate pentru stabilirea unui diagnostic. Durerea de cot poate fi gestionata corespunzator urmand indicatiile:

  • repaus articular, cu limitarea activitatilor care tind sa agraveze durerea;
  • aplicarea locala a compreselor cu gheata, pentru ameliorarea inflamatiei;
  • aplicarea de unguente si geluri antiinflamatoare;
  • in contextul unor dureri foarte intense, pot fi recomandate analgezice;
  • daca durerea de cot se asociaza epicondilitelor severe sau bursitelor recalcitrante, injectiile cu corticosteroizi au efecte semnificative de ameliorare a simptomelor, insa ar trebui sa fie realizate cu atentie si nu pe perioade lungi;
  • fizioterapia si kinetoterapia ar trebui sa faca parte din programul de recuperare dupa o afectiune care provoaca durere de cot;
  • interventiile chirurgicale sunt recomandate in leziunile structurale severe care duc la durere de cot, cum ar fi rupturile de tendon, instabilitatea ligamentara, compresia nervoasa severa;
  • bursita infectioasa necesita aspiratie si antibioterapie;
  • neuropatia cubitala se trateaza prin decompresie chirurgicala, mai ales in cazurile refractare severe.

Terapia cu plasma imbogatita cu trombocite poate fi foarte eficienta in ameliorarea durerii, dar si in stimularea vindecarii naturale a articulatiei afectate. Pentru durerea de cot impune este necesar un tratament individualizat, conform diagnosticului stabilit de catre medicul specialist in medicina sportiva, ortopedie sau reumatologie.

Durerea de cot – cand sa mergeti la medic?

Chiar daca in majoritatea cazurilor durerea de cot este autolimitata, context in care in mod obisnuit este vorba despre o afectiune minora, poate chiar o intindere a ligamentelor sau suprasolicitare, in unele situatii durerea de cot poate persista, ridicand necesitatea unui consult medical. Astfel, este recomandat sa mergeti la medicul specialist in cazul in care:

  • durerea de cot este foarte intensa si persista de peste 7 zile, fara ameliorare;
  • durerea de cot este insotita de edem extins sau de deformare articulara evidenta;
  • durerea de cot duce la impotenta functionala, diminuarea capacitatii de a folosi membrul;
  • durerea este insotita de semne de infectie locala: caldura, eritem, febra;
  • sunt prezente simptome neurologice: amorteli, parestezii (furnicaturi) persistente la nivelul mainii sau antebratului.

Durerea de cot este foarte frecventa in practica clinica, cauzele acesteia variind de la simple suprasolicitari in contextul activitatilor zilnice, pana la conditii medicale mai grave, care ridica necesitatea unui tratament specializat. Diagnosticul clinic riguros este esential pentru stabilirea precoce a tratamentului si redobandirea functionalitatii articulare, prevenind, in egala masura, si riscul de complicatii si asigurand o recuperare mai rapida a biomecanicii articulare normale.

 

Surse:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4617264/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK431092/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4655713/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK542228/

https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2014/0415/p649.html