Feritina crescuta – cauze, afectiuni, recomandari

Feritina crescuta – cauze, afectiuni, recomandari Feritina crescuta – cauze, afectiuni, recomandari

Ultima actualizare: 20 iulie 2023

Feritina este o proteina implicata in stocarea fierului, esentiala pentru mentinerea homeostaziei acestui compus. De asemenea, este implicata intr-o gama variata de procese fizico-patologice. In practica medicala, determinarea nivelului de feritina crescuta sau scazuta este un biomarker seric pentru depozitele totale de fier din organism, nivelul de feritina de obicei proportional cu depozitele de fier. Feritina crescuta este in legatura directa cu bolile coronariene, in special, dar si cu riscul de malignitate si de rezultate slabe in urma transplantului de celule stem. Mai mult decat atat, proteina este implicata si in boli cu incidenta mai scazuta, dar potential devastatoare.

Cu alte cuvinte, feritina reprezinta principalul mod prin care fierul ajunge sa fie disponibil, fix in cantitatile necesare, pentru derularea proceselor celulare. Ingloband fierul, proteina joaca si rol de protectie a organismului impotriva efectelor potential toxice ale nivelurilor crescute. Cele mai multe modificari de feritina crescuta reflecta perturbari ale homeostaziei si metabolismului acestui compus, fiind tot mai cunoscut faptul ca proteina joaca un rol important intr-un spectru deosebit de larg de afectiuni, inclusiv cele de natura inflamatorie, neurodegenerativa, maligna, fiind astfel un biomarker esential in practica clinica.


Ce este feritina?

Feritina este o proteina in care se depoziteaza fierul, urmand ca acesta sa fie mobilizat in cazul in care este nevoie de el. Cand cantitatea de fier din organism scade, feritina elibereaza fierul, iar acesta este transportat in plasma de transferina, o proteina plasmatica. Transferina cedeaza fierul fie precursorilor eritrocitari, fie altor celule consumatoare de fier (hepatocite, macrofage), prin legarea de receptori membranari specifici pentru transferina. Afinitatea transferinei pentru receptorii existenti pe suprafata eritroblastilor este foarte mare, cedand-o in special acestora, in vederea sintezei hemului din hemoglobina, asadar a eritrocitelor functionale.

Excesul este transportat spre organele de depozitare ale fierului (ficat, maduva osoasa si splina), unde este incorporat sub forma de feritina. Prin urmare, un nivel crescut de feritina apare atunci cand exista o supraincarcare cu fier in organism, de obicei pe fond patologic si nu prin aportul exogen, ceea ce inseamna ca este nevoie de niveluri mai mari ale feritinei pentru a putea ingloba si depozita nivelurile anormale. Fierul in exces este depozitat la nivelul anumitor organe, motiv pentru care feritina crescuta poate indica si o afectare a acestora (splina, ficat, oase). Este si un reactant de faza acuta, ceea ce inseamna ca poate creste in infectii si inflamatii acute.

De ce creste feritina? Cauze feritina crescuta

Dincolo de patologiile care pot duce la feritina crescuta, se inregistreaza cresteri si in alte tipuri de cazuri, cum ar fi:

  • Variatii considerate fiziologice: barbatii prezinta niveluri mai mari decat femeile (deoarece au un numar mai mare de eritrocite) si persoanele care au dieta bogata in carne rosie au mai multa feritina fata de persoanele cu regim vegetarian;
  • Persoanele care consuma alcool;
  • Niveluri crescute pot fi inregistrate si in urma erorilor umane, prin folosirea unei probe de sange intens hemolizate (ca urmare a eliberarii feritinei din eritrocite);
  • O crestere tranzitorie a feritinei se observa la persoanele care urmeaza tratamente pe baza de fier, contraceptive orale, diuretice.

Cu toate acestea, feritina crescuta poate indica si prezenta unor boli si afectiuni, iar testele sunt necesare pentru a se identifica agentul etiologic de baza. Nivelurile normale de feritina sunt:

Varsta

Intervalul de referinta

0-1 ani

12-327 ng/mL

1-4 ani

6-67 ng/mL

4-7 ani

4-67 ng/mL

7-13 ani

M*: 14-124 ng/mL

F*: 7-84 ng/mL

13-18 ani

M: 14-152 ng/mL

F: 13-68 ng/mL

Peste 18 ani

M: 30-300 ng/mL

F: 13-150 ng/mL

M*: persoane de sex masculin; F*: persoane de sex feminin

 

 

Afectiuni ce conduc la feritina crescuta

Exista mai multe tipuri de afectiuni care duc la feritina crescuta, cateva dintre cele mai comune fiind urmatoarele:

Hemocromatoza

Hemocromatoza este o afectiune medicala in care se acumuleaza prea mult fier in organism. In aceste conditii, se inregistreaza feritina crescuta ca urmare a necesitatii de a stoca fierul in exces si de a preveni efectul toxic al acestuia. Totusi, excesul de fier nu poate fi eficient depozitat, si pot aparea probleme grave de sanatate.

Afectiuni hepatice

Feritina crescuta poate indica si afectarea ficatului, un depozit important al fierului. Ca urmare a afectarii, fierul este eliberat in sange in mod patologic si, implicit, nivelurile de feritina cresc. Printre afectiunile hepatice asociate nivelurilor crescute de feritina se pot regasi:

  • Boli hepatice acute;
  • Ciroza;
  • Carcinom hepatocelular;
  • Hepatita virala cronica;
  • Hepatita alcoolica.

Aceste afectiuni necesita atentie, deoarece fierul poate amplifica efectul toxic al alcoolului, dar si a infectiei virale, accelerand evolutia spre fibroza si ciroza.

Sindroamele de supraincarcare cu fier

In astfel de situatii, poate fi vorba despre feritina crescuta in mod secundar: transfuzii de sange, hemodializa, sinteza ineficienta de hem si eritrocite viabile. Supraincarcarea cu fier, desi relativ rar, se poate datora si aportului exogen exagerat si consumului prelungit de suplimente.

Hipertiroidism

O glanda tiroida hiperreactiva va interfera cu metabolismul fierului, ceea ce duce si la cresterea nivelurilor de feritina din organism. Hormonii tiroidieni au o actiune directa asupra biosintezei acestei proteine de stocare a fierului.

Diferite tipuri de anemii

Cuantificarea nivelurilor de feritina este utila si pentru diagnosticul diferential al anemiilor. In asa-numitele „anemii de incarcare cu fier”, se observa feritina crescuta:

  • Anemie megaloblastica;
  • Anemie sideroblastica congenitala;
  • Anemie hemolitica;
  • Anemie diseritropoietica.

Toate tipurile se caracterizeaza printr-un proces ineficient de eritropoieza. Determinarile serice ale feritinei raman utile pentru a evalua supraincarcarea cu fier si pentru a monitoriza terapiile de chelatare a fierului la acesti pacienti.

Inflamatii acute si cronice

Ca urmare a citolizei si eliberarii fierului, asa cum se intampla in diferite afectiuni, va creste si concentratia acestei proteine. Poate fi vorba de infectii, tulburari autoimune, insuficienta renala cronica, cancer, afectiuni hepatice acute sau cronice, boala Still, artrita reumatoida si alte tipuri de inflamatii care afecteaza organismul. Pentru a se evalua stadiul, se recomanda si efectuarea de alte teste, cum ar fi proteina C reactiva.

Sindromul metabolic

Definind combinatia variabila de hipertensiune arteriala, diabet, hipertrigliceridemie, obezitate, steatohepatita, aceasta afectiune implica frecvent o crestere moderata a feritinei. Totusi, de cele mai multe ori nivelurile de feritina sunt mult mai ridicate, in comparatie cu depozitele de fier, iar coeficientul de saturatie a transferinei nu este crescut.

Alte cauze care pot duce la feritina crescuta

Pe langa cauzele prezentate mai sus, mai pot exista si alte patologii, insa cu incidenta usor mai scazuta, care pot duce la perturbarea homeostaziei feritinei:

  • Diabetul de tip 2;
  • Leucemia;
  • Limfomul Hodkin;
  • Neuroblastomul;
  • Cancerul pancreatic;
  • Cancerul bronsic;
  • Porfiria cutanea tarda;
  • Intoxicatiile cu fier;
  • Sindromul picioarelor nelinistite;
  • Sindromul hemofagocitic;
  • Ateroscleroza;
  • Aritmiile;
  • Alcoolismul cronic.

Ce este recomandat sa faceti in caz de feritina crescuta?

In cazul in care va confruntati cu niveluri crescute ale acestei proteine, pe fondul unei afectiuni medicale subiacente, medicul specialist va va prescrie un tratament specific, in vederea reglarii nivelurilor crescute. De asemenea, este foarte important ca pe perioada tratamentului sa evitati consumul de alimente bogate in fier si chiar sa consumati alimente care pot impiedica absorbtia in exces a fierului, cum ar fi:

  • Cafeaua si ceaiul verde;
  • Fibre vegetale;
  • Cereale integrale si fructe oleaginoase (contin acid fitic, puternic inhibitor al absorbtiei de fier nativ si fortificat);
  • Suplimente pe baza de zinc, magneziu, calciu, mangan.

De asemenea, specialistii recomanda si practicarea regulata de exercitii fizice, care pot duce si la scaderea nivelurilor feritinei, pe langa a altor reactanti de faza acuta. Activitatea fizica zilnica si regulata, de intensitate moderata, promoveaza pierderile de fier din organism, cu scaderea in mod concomitent a nivelurilor feritinei.

 

surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2717717/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5701723/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3093720/

https://labs.selfdecode.com/blog/high-ferritin-reduce/

https://medlineplus.gov/lab-tests/ferritin-blood-test/

https://www.healthline.com/health/ferritin