Glanda endocrina: ce este, ce rol si functii are, afectiuni asociate

Sistemul endocrin constituie unul dintre cele mai complexe retele functionale ale organismului, cu roluri in reglementarea si initierea a numeroase procese fiziologice esentiale pentru crestere, metabolism, reproducere, homeostazie (mentinerea echilibrului intern) si adaptare la stres. Spre deosebire de sistemul nervos, are transmite informatii rapid si pe cai neuronale directe, sistemul endocrin foloseste hormoni – mesageri chimici secretati de glanda endocrina – care actioneaza la distanta de locul secretiei, prin intermediul circulatiei sanguine. Hormonii secretati de glanda endocrina sunt eliberati in sange, motiv pentru care testele hormonale necesita probe de sange.

Aceasta caracteristica este cea care confera sistemului endocrin o viziune extinsa, de ansamblu, asupra modului in care functioneaza organismul, cu un control temporizat atent si foarte fin al proceselor biologice, pe termen lung. Glandele endocrine nu functioneaza izolat. Acestea sunt, de fapt, integrate intr-un sistem de feedback, sub coordonarea axei hipotalamo-hipofizare, care regleaza secretia hormonala in functie de necesitatile organismului. Mai mult decat atat, glanda endocrina care nu functioneaza corespunzator duce la dezechilibre endocrine care au un impact sistemic profund, tradus printr-o mare varietate de afectiuni endocrinologice.

Ce este glanda endocrina?

O glanda endocrina este un organ specializat in sinteza si secretia de hormoni direct in spatiul interstitial, de unde acestia difuzeaza direct in capilarele sanguine si sunt transportati prin sange la tesuturile-tinta. Glanda endocrina nu poseda canale excretoare, asa cum poseda glandele cu secretie exocrina, si are o vascularizatie bogata, adaptata functie de transfer rapid al hormonilor in sange. Secretia hormonala este un proces activ, care implica recunoasterea unui stimul (atat fiziologic, cat si patologic), traducerea semnalului la nivel celular, sinteza specifica hormonala (pe cale proteica, steroida sau derivata din aminoacizi), ambalarea si eliberarea sa in sange.

Odata ajuns in circulatie, hormonul secretat de glanda endocrina actioneaza asupra celulelor ce prezinta receptori specifici pentru acesta – fie receptori membranari, fie in interiorul celulei. In continuare, dupa legarea hormonilor de receptorii celulari, se declanseaza o cascada de semnale care, in cele din urma, duc la indeplinirea functiilor hormonului. Importanta acestui mecanism rezida in principal din specificitatea hormonala si finetea reglatorie – o concentratie extrem de mica, de ordinul nanogramelor sau chiar picogramelor per mililitru, va induce efecte biologice variate, dependente de sensibilitatea si densitatea receptorilor si de raspunsul tisular.

Glanda endocrina versus glanda exocrina

Diferenta fundamentala dintre glanda endocrina si cea exocrina consta in principal in modul de secretie si in natura produsului eliberat. Glanda endocrina elibereaza hormonii direct in sange, acestia actionand la distanta. In schimb, glanda exocrina secreta enzime, mucus sau alte tipuri de substante care prin canalele excretoare ajung la suprafata corpului (glandele sudoripare, spre exemplu, sau cele mamare) sau in cavitati (pancreasul exocrin, glandele salivare). Exista, insa, si glande mixte, cum ar fi pancreasul sau gonadele, care au atat functii endocrine (adica secreta hormoni), cat si exocrine (secreta enzime, cum ar fi lipaza pancreatica, si alte tipuri de secretii).

Glanda endocrina – roluri si functii

Rolul principal pe care glanda endocrina il indeplineste este acela de a secreta diferite tipuri de hormoni care regleaza si coordoneaza procese biologice importante. Fiecare glanda endocrina, de altfel, are o specializare functionala, iar hormonii sai actioneaza asupra unui spectru larg de organe-tinta. Glanda endocrina isi regleaza secretia hormonala printr-o serie de mecanisme de feedback negativ (oprirea secretiei) sau pozitiv (initierea secretiei), care implica:

• stimuli nervosi (spre exemplu, secretia de adrenalina de catre medulosuprarenala);
• stimuli hormonali (spre exemplu, axa hipotalamo-hipofizo-tiroidiana, care regleaza secretia hormonilor tiroidieni);
• stimuli metabolici (spre exemplu, glicemia este un stimul foarte important in reglarea si in controlul secretiei de insulina si glucagon).

Secretia hormonala poate fi pulsatila (in prezenta stimulului specific), ciclica (cum este in cazul hormonilor gonadali, unde concentratia variaza, de exemplu, in functie de perioada menstruala, pubertate, menopauza) sau continua, in functie de necesarul organismului. Dupa cum se poate observa, exista asa-zise „axe endocrine” (axa hipotalamo-hipofiza-tiroidiana, axa hipotalamo-hipofizo-gonadala si altele) care regleaza secretia hormonala. Dereglarile unei componente din astfel de axe pot produce reactii in lant, cu manifestari la distanta. Deoarece nu putem vorbi in esenta despre o singura glanda endocrina, in tabelul de mai jos vor fi prezentate toate acestea.

Acestea sunt principalele functii pe care glandele endocrine le indeplinesc. Bineinteles, au mult mai multe functii, care in cele din urma asigura homeostazia interna si sustin viata.

Glanda endocrina – afectiuni asociate

Afectiunile care pot afecta o glanda endocrina pot aparea prin procese inflamatorii, autoimune, neoplazice, genetice sau iatrogene. Acestea se manifesta fie prin hiposecretie, situatie anormala care descrie producerea insuficienta de hormoni, fie prin hipersecretie, care inseamna un exces hormonal. Ambele au consecinte sistemice. Afectarea directa a glandei endocrine, prin infarctul glandei (oprirea aportului de sange si oxigen), infectie, tumori si prin alterari ale mecanismului de reglare centrala (hipotalamo-hipofizara), duce la disfunctii profunde, multisistemice. Unele tumori endocrine pot produce hormoni ectopic, conducand la sindroamele paraneoplazice.

In tabelul de mai jos vor fi prezentate principalele afectiuni asociate cu disfunctiile secretorii – in sensul hiposecretiei sau hipersecretiei – ale glandelor endocrine.

Aceste afectiuni sunt diagnosticate in contextul simptomelor specifice, coroborate cu rezultate ale testelor de laborator. Medicul endocrinolog este cel care dispune de specializarea necesara, profesionala si academica, pentru a diagnostica afectiunile asociate cu glanda endocrina. Foarte important de mentionat, de asemenea, ca afectiunile asociate cu glanda tiroida pot fi trecute cu vederea in prima instanta, deoarece simptomele pot fi insidioase si vagi. Cu toate acestea, mai ales pe masura ce dezechilibrul hormonal se mentine, simptomele unei patologii care afecteaza glanda tiroida devin mult mai evidente si necesita consultul unui medic endocrinolog.

Cand se recomanda vizita la medicul endocrinolog?

Vizita la medicul endocrinolog, specialistul in boli asociate cu glanda tiroida, se recomanda ori de cate ori exista suspiciunea unor dezechilibre hormonale sau a unei afectiuni a unei astfel de glande, dar si pentru monitorizarea unor boli deja diagnosticate. Intrucat simptomele unei boli asociate cu glanda endocrina pot fi nespecifice sau se pot confunda cu alte boli, consultul la un medic endocrinolog este foarte important pentru a stabili un diagnostic corect si pentru initierea tratamentului specific. Principalele situatii in care se recomanda consultarea endocrinologului sunt urmatoarele:

Simptome sugestive de afectiuni endocrine

• oboseala cronica, fara cauze evidente;
• modificari inexplicabile in greutate (crestere sau scadere);
• tulburari ale ritmului cardiac (tahicardie, bradicardie);
• intoleranta la frig sau la caldura, transpiratii excesiva;
• caderea excesiva a parului, piele foarte uscata, fragilizarea unghiilor;
• tulburari de somn, nervozitate;
• tulburari menstruale sau absenta menstruatiei;
• infertilitate (la femei sau barbati);
• ginecomastie (dezvoltarea sanilor la barbati);
• tulburari de crestere la copii sau pubertate precoce/tardiva;
• sete excesiva si urinare frecventa;
• modificari la nivelul gatului (marirea glandei tiroide, noduli palpabili).

Monitorizarea tratamentului sau a afectiunilor endocrine cunoscute

• ajustarea dozei de hormoni tiroidieni sau antitiroidiene;
• supravegherea evolutiei in diabet (controlul glicemiei, complicatiilor);
• monitorizarea suplimentarii cu hormoni sexuali (in hipogonadism);
• evaluarea raspunsului la tratamentul osteoporozei;
• screening periodic in cazul bolilor endocrine genetice sau autoimune.

Evaluari profilactice sau de screening

• istoric familial de afectiuni asociate cu glanda endocrina (tiroidiene, diabet, neoplazii);
• inainte si in timpul sarcinii, mai ales in caz de diabet gestational sau tulburari tiroidiene;
• la copiii cu ritm anormal de crestere sau dezvoltare a caracterelor sexuale;
• dupa menopauza (evaluarea densitatii osoase si a riscului de osteoporoza).

Evaluare endocrinologica este parte integranta a unei scheme adecvate de ingrijire medicala nu doar corecta si completa, ci si preventiva.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK538498/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6761896/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK607443/

https://www.healthdirect.gov.au/endocrine-glands-and-their-hormones