Hipovolemie – ce este, cauze, simptome, diagnostic, abordari terapeutice

Volumul total de sange din sistemul circulator se numeste volemie, iar in cazul unei persoane adulte, cu o constitutie normala, valoarea obisnuita este in medie de 5 litri. Asadar, organismul unui adult are nevoie de aproximativ 5 litri de sange pentru a functiona normal, iar cand aceasta cantitate scade sub valoarea normala, apare o conditie medicala numita hipovolemie.

Despre hipovolemie vom vorbi si noi in cele ce urmeaza, explicandu-va mai pe larg in ce consta, de ce apare, cum se manifesta si cum se trateaza.

Ce se intelege prin hipovolemie

Termenul de hipovolemie provine din limba greaca si se poate traduce ca „volum scazut de sange”. In terminologia medicala, denumirea de hipovolemie este atribuita unei conditii medicale caracterizate prin scaderea volumului de lichid din sistemul circulator, care se traduce si prin scaderea volumului de sange. Desi formele usoare de hipovolemie sunt de cele mai multe ori asimptomatice, lucrurile se pot agrava intr-un interval scurt, pentru ca volemia continua sa scada intru-un ritm rapid, cauzand probleme la nivelul organelor vitale care, astfel, sunt lipsite de aportul optim de oxigen care circula in organism prin intermediul sangelui.

Cauze comune pentru hipovolemie

Cele mai multe cazuri de hipovolemie si totodata cele considerate mai usoare sunt o consecinta a deshidratarii, adica a faptului ca organismul elimina mai mult lichid decat primeste. Odata cu volumul de lichid din organism scade si volumul de sange, corpul nu mai dispune de resurse pentru a-l completa.

Din acest punct de vedere, cele mai frecvente cauze care pot duce la hipovolemie sunt:

• diareea si varsaturile consistente;
• transpiratia abundenta, asociata cu hidratarea insuficienta sau lipsa hidratarii;
• tratamentul cu diuretice, mai ales daca se depasesc dozele recomandate;
• arsurile pe suprafete intinse.

De asemenea, pacientii cu diabet, ocluzie intestinala sau pancreatita acuta pot dezvolta hipovolemie pe fondul deshidratarii.

Si hemoragiile pot cauza hipovolemie. In astfel de situatii, problema e mai grava, pentru ca nivelul sangelui scade rapid, iar riscurile sunt mai mari. Hemoragiile pot fi externe, cand sangele se scurge in afara corpului, sau interne, cand se scurge din vasele sanguine lezate, in interiorul corpului.

Traumatismele severe, leziunile deschise, fracturile oaselor mari, sangerarile in timpul interventiilor chirurgicale sunt cele mai frecvente cauze de hemoragii externe, in timp ce hemoragiile interne sunt asociate cu ruptura de splina, ulcerul gastric sau duodenal, varicele esofagiene si anevrismele vaselor mari.

Semne specifice de hipovolemie

Daca pierderile de lichid sau de sange nu sunt semnificative, formele usoare de hipovolemie pot fi asimptomatice. Daca volemia este corectata la timp, nu apar manifestari ingrijoratoare. Lucrurile se complica pe masura ce volumul de lichid din sistemul circulator scade cu mai mult de 15%. Mai exact, in cazul unui adult cu o volemie normala de 5 litri, simptomele de hipovolemie incep sa devina mai pregnante dupa ce se pierd cel putin 750 de mililitri de sange. Din acest punct, apare socul hipovolemic, care evolueaza progresiv de la stadiul incipient la cel mai sever. Fiecare etapa este caracterizata prin simptome specifice, dupa cum urmeaza:

Stadiul I

• Sete intensa;
• Gura uscata;
• Paloare;
• Transpiratie abundenta;
• Extremitati reci;
• Usoara stare de neliniste.

Stadiul II

• Puls crescut (peste 100 de batai pe minut);
• Tegumente palide si umede;
• Respiratie accelerata;
• Reducerea debitului de urina;
• Oboseala si slabiciune;
• Anxietate;
• Presiune diastolica crescuta.

Stadiul III

Tensiune arteriala scazuta;

• Puls peste 120 de batai pe minut;
• Ameteli;
• Stari confuze;
• Piele rece si umeda:
• Extremitati cianotice;
• Respiratie ingreunata si superficiala;
• Scaderea considerabila a productiei de urina.

Stadiul IV

• Transpiratie excesiva;
• Piele cianotica;
• Tensiune arteriala foarte scazuta;
• Puls peste 140 de batai pe minut;
• Stare de somnolenta sau letargie;
• Lesin;
• Respiratie foarte accelerata si superficiala;
• Anurie (lipsa urinei sau un debit urinar extrem de mic);
• Stare comatoasa.

Stabilirea diagnosticului de hipovolemie

Este foarte important ca la aparitia primelor semne de hipovolemie pacientul sa fie consultat de un medic, intrucat starea sa de sanatate se poate deprecia rapid. Istoricul medical al pacientului si simptomele recente sunt primele indicii de la care porneste stabilirea diagnosticului de hipovolemie, iar urmatoare etapa este examenul cinic. Acesta se axeaza pe examinarea tegumentelor si a mucoaselor, precum si pe masurarea semnelor vitale, respectiv a tensiunii arteriale, a pulsului si a temperaturii corporale.

Mai sunt necesare analize de sange si urina, iar in functie de specificul fiecarui caz, medicul mai poate recomanda anumite investigatii imagistice.

Tratamentul recomandat pentru hipovolemie

Tratamentul pentru hipovolemie trebuie initiat cat mai rapid, avand ca prim scop resuscitarea volemica. Mai exact, este vorba de inlocuirea volumului de sange si lichide pierdute din organism. In formele de hipovolemie usoara, pacientului i se administreaza intravenos solutii perfuzabile, care contin saruri electrolitice dizolvate in apa. Aceste solutii ajung direct in sistemul circulator si contribuie la cresterea volumului de sange, readucand astfel volemia la nivelul normal.

In cazurile mai severe de hipovolemie, in care sangele este la un nivel foarte scazut, se administreaza si transfuzii sanguine, prin intermediul carora pacientul primeste o doza de sange de la un donator cu care este compatibil.

Tot in cazurile severe, daca tensiunea arteriala ramane scazuta dupa resuscitarea volemica si aducerea volemiei la nivelul normal, se administreaza medicamente vasopresoare, care cresc presiunea in artere, prin ingustarea temporara a vaselor de sange.

De asemenea, tratamentul se concentreaza si asupra cauzei care a generat hipovolemie. Daca este vorba de o hemoragie, aceasta necesita o interventie de urgenta. Scopul este oprirea sangerarii. In cazul hemoragiilor externe, oprirea sangerarii se face prin compresie directa. Lucrurile sunt mai complicate in cazul hemoragiilor interne, deoarece acestea necesita anumite investigatii pentru localizare, urmate de tratament interventional de urgenta.

Complicatii asociate cu hipovolemia

Cu cat scade mai mult volumul de lichid din vasele sanguine, implicit volumul de sange, creste riscul unor complicatii majore care se pot dovedi fatale, daca nu se intervine la timp cu tratament adecvat. O prima complicatie este socul hipovolemic, care apare atunci cand volumul de sange se reduce cu cel putin 15%. Chiar daca simptomele pot fi usoare sau chiar inexistente la debutul socului hipovolemic, o scadere si mai mare a volumului de sange va avea consecinte dintre cele mai grave.

Pe fondul unui volum de sange tot mai redus, organele si tesuturile primesc mai putin oxigen, iar celulele care le alcatuiesc incep sa moara, fara a mai fi inlocuite de altele noi. Apare astfel hipoxia, care afecteaza functionarea organelor vitale, precum inima, creierul, rinichii si ficatul. Pe fondul aritmiilor specifice stadiilor avansate ale socului hipovolemic, inima poate ceda, intrand in stop cardiac. Celelalte organe incep si ele sa cedeze si, astfel, se poate ajunge la insuficienta multipla de organe, cu un prognostic extrem de rezervat. Lipsa de oxigen la nivelul creierului, asociata hipovolemiei, poate produce si leziuni cerebrale cu consecinte iremediabile. Tot din cauza lipsei de oxigen pot aparea necroze la nivelul extremitatilor.

Nu in ultimul rand, o alta complicatie posibila este sindromul de coagulare intravasculara diseminata, constand in formarea de cheaguri multiple in vasele mici, care consuma factorii de coagulare si trombocitele. Astfel, creste riscul infundarii vaselor sanguine si cel al producerii unor hemoragii masive.