Otoscleroza – cauze, simptome, diagnostic si tratament

Degradarea auzului dauneaza bunastarii educationale, psihologice si fizice a 360 de milioane de oameni din intreaga lume. Otoscleroza, afectiune ce implica un proces de remodelare osoasa patologica progresiva, este una dintre bolile mai complexe care duce la pierderea auzului.

In articolul de fata, vom oferi mai multe informatii despre ce presupune aceasta afectiune din sfera ORL si cum poate fi tratata corespunzator.

Otoscleroza – generalitati

Pentru a putea intelege mai bine fenomenul numit otoscleroza, haideti mai intai sa explicam cum se desfasoara procesul auditiv.

Pentru a avea un auz sanatos, undele sonore din aer (adica sunetele care ajung la ureche) sunt transformate in semnale electrochimice, pe care nervul auditiv le transporta catre creier. Mai intai, undele sonore patrund in urechea externa si traverseaza un pasaj ingust, numit canalul auditiv, care duce la timpan. Odata ajunse acolo, undele sonore determina timpanul sa vibreze, vibratiile respective deplasandu-se apoi catre trei oscioare din urechea medie, si anume ciocanul, nicovala si scarita.

Aceste oscioare amplifica vibratiile sonore si le trimit spre cohlee, o structura in forma de melc, plina cu lichid, situata in urechea interna. Partile superioare si inferioare ale cohleei sunt separate printr-o membrana elastica, bazilara, pe care se afla structurile auditive principale.

Datorita vibratiilor sonore care patrund in aceasta structura, fluidul din interiorul cohleei se misca, ceea ce duce la formarea si propagarea unei unde de-a lungul membranei bazilare. Perisorii de pe membrana se unduiesc in functie de undele sonore.

Structurile perisorilor ating apoi o membrana de deasupra lor, ceea ce face ca perii sa se incline si sa deschida niste canale similare unor pori. Prin acestea sunt secretate substante chimice care genereaza un semnal electric, pe care nervul auditiv il transmite catre creier. Semnalul respectiv ajuta persoana sa recunoasca sunetul auzit.

Perisorii de la baza cohleei detecteaza sunetele mai inalte, cum ar fi soneria telefonului mobil, iar cei aflati mai aproape de mijloc detecteaza sunetele mai joase, precum latratul unui caine de talie mare.

Acustivum durere spray auricular este un dispozitiv medical, recomandat ca tratament adjuvant al durerilor canalului auditiv extern (dureri precum cele provocate de otita externa). Contine glicerina si pantenol care contribuie la mentinerea confortului canalului auditiv, prin scaderea durerii si a inflamatiei de la nivel local.

Acustivum durere spray auricular X 20 ml

Vezi detalii

Otoscleroza este un termen derivat din „oto”, care inseamna „(referitor la) ureche”/„auditiv”, si „scleroza”, care inseamna „intarirea anormala a tesuturilor”. Afectiunea este cauzata de remodelarea anormala a osului din urechea medie. Remodelarea osoasa este un proces care se desfasoara pe tot parcursul vietii, datorita caruia tesutul osos se reinnoieste prin inlocuirea tesutului vechi cu cel nou. In caz de otoscleroza, din cauza remodelarii anormale, se perturba capacitatea sunetului de a strabate distanta dintre urechea medie si cea interna, rezultatul fiind degradarea auzului.

Din pacate, otoscleroza este o cauza frecventa a pierderii auzului la adultii mai tineri. Se crede ca intre 2,5 si 10% dintre adulti au otoscleroza. Varsta medie de debut a acestei afectiuni este cuprinsa intre 30 si 50 de ani, deteriorarea auditiva incepand cu varsta de 20 de ani. Este neobisnuit ca minorii sa dezvolte aceasta boala.

Simptomul principal consta in pierderea treptata a auzului. De obicei, otoscleroza afecteaza mai intai una dintre urechi. Aceasta deteriorare a auzului poate progresa foarte lent. Persoanele cu otoscleroza sesizeaza la un moment dat ca nu mai pot auzi soaptele sau sunetele joase. In majoritatea cazurilor, gradul de degradare auditiva variaza de la o ureche la alta, dar pacientii ajung sa aiba probleme cu ambele urechi. Doar vreo 10 – 15% dintre pacienti isi pastreaza totusi auzul normal la o ureche.

Alte posibile simptome ale pacientilor cu otoscleroza sunt:

• observarea unui tiuit, bazait sau a altor zgomote la una sau ambele urechi (tinitus);
• stari de ameteala;
• dificultati in ce priveste mentinerea echilibrului corporal.

Otoscleroza – factori de risc si cauze

Dupa cum spuneam, in adancul urechii exista trei oase minuscule, care vibreaza pentru a amplifica undele sonore care le strabat. Aceste unde sonore sunt apoi transmise catre urechea interna (cohlee), unde sunt transformate in semnale si transmise catre creier. Otoscleroza apare cand scarita (un oscior triunghiular din urechea medie) fuzioneaza cu tesutul osos din jurul ei. Din acest motiv, osciorul nu mai poate vibra, sunetele nu mai sunt transmise eficient, iar asta determina afectarea auzului.

Imaginati-va un instrument muzical in forma de triunghi. Cand este tinut corect de bucla din partea superioara, triunghiul atarna liber si in momentul in care este lovit, creeaza un sunet bogat in vibratii. Daca va lipiti insa palma de triunghiul respectiv, sunetul este inabusit. La fel reactioneaza si scarita, cand in jurul ei se dezvolta un exces de masa osoasa.

Inca nu se stie exact de ce apare excesul respectiv, dar oamenii de stiinta cred ca fenomenul ar putea avea legatura cu cazurile mai vechi de rujeola, fracturile tesutului osos din jurul urechii interne sau tulburarile sistemului imunitar. De asemenea, otoscleroza tinde sa se mosteneasca.

S-ar putea ca afectiunea sa fie determinata si de interactiunea a trei tipuri de celule ale sistemului imunitar, cunoscute sub numele de citokine. Cercetatorii considera ca este importanta mentinerea echilibrului acestor trei substante, pentru ca remodelarea oaselor sa se efectueze corespunzator, si ca aparitia unui dezechilibru al concentratiei de citokine ar putea provoca genul de remodelare anormala observata la pacientii cu otoscleroza.

Desi aceasta boala din sfera ORL poate afecta barbati si femei de orice varsta, apare mai frecvent la femeile albe, cu varsta de peste 45 de ani.

Otoscleroza – diagnostic

Diagnosticul precoce se poate stabili prin intelegerea cauzei si a factorilor de risc, dar si prin utilizarea testelor de diagnosticare curente.

Mai intai, trebuie sa va adresati medicului de familie daca:

• observati ca auzul se inrautateste treptat;
• suferiti de tinitus in mod regulat sau constant;
• tinitusul se agraveaza sau devine deranjant (de exemplu, perturba somnul sau concentrarea, genereaza stari de anxietate sau deprimare).

Daca suspecteaza un caz de otoscleroza, medicul de familie va va indruma catre un specialist in urechi, nas si gat (ORL).

Primul pas pentru stabilirea diagnosticului de otoscleroza consta in excluderea altor probleme de sanatate care au simptome similare. In continuare, se vor efectua teste de auz pentru a determina amploarea deteriorarii auzului. Acestea presupun teste care masoara sensibilitatea auditiva pe o gama de frecvente (audiograma) sau modul in care functioneaza urechea medie la variatii de presiune la nivelul membranei timpanice, pentru ca medicul sa vada cat de bine functioneaza timpanul (timpanograma). Uneori, investigatiile imagistice sunt, de asemenea, folosite pentru a diagnostica otoscleroza. De exemplu, scanarea CT (tomografia computerizata) permite specialistului sa vada in detaliu oasele si tesuturile din interiorul urechii.

Otoscleroza – optiuni de tratament

Tratamentul pentru otoscleroza depinde de severitatea fiecarui caz in parte, dar in esenta, cele doua optiuni principale sunt aparatele auditive sau interventia chirurgicala.

Cazurile usoare de otoscleroza pot fi gestionate eficient cu ajutorul unui aparat auditiv. Aparatele auditive functioneaza amplificand sunetele din mediul inconjurator. Acestea ajuta pacientii cu otoscleroza sa auda mai usor, dar din pacate nu pot impiedica pierderea progresiva a auzului.

In anumite cazuri, poate fi necesara o interventie chirurgicala pentru imbunatatirea functiei auditive. Interventia respectiva, denumita stapedectomie, presupune indepartarea scaritei din urechea sau urechile afectate. Oscioarele respective sunt apoi inlocuite cu implanturi din plastic sau metal. In general, operatia este foarte eficienta pentru imbunatatirea auzului pacientilor care sufera de otoscleroza.

Ca orice procedura chirurgicala, o stapedectomie prezinta riscul aparitiei complicatiilor. Desi procedura are succes la aproximativ 80 – 90% dintre persoanele cu otoscleroza, in unele cazuri nu se obtin rezultatele dorite, iar in cazuri rare, auzul poate fi chiar si mai slab dupa operatie. Deplasarea protezei auditive si necroza nicovalei (unul dintre oscioarele urechii medii) sunt cele mai frecvente complicatii postoperatorii ale stapedectomiei. Prin urmare, este important sa discutati cu specialistul despre posibilele riscuri si limitari ale interventiei chirurgicale pentru otoscleroza.

Dupa o stapedectomie, majoritatea pacientilor isi pot relua activitatile obisnuite in aproximativ o saptamana. In cazul persoanelor al caror domeniu de activitate implica ridicarea unor greutati sau activitate fizica intensa, ar putea fi necesara o luna de concediu.

Complicatiile otosclerozei

In caz de otoscleroza, pe lista posibilelor complicatii trebuie sa mentionam:

• pierderea totala a auzului, desi astfel de cazuri sunt rare;
• observarea unui gust anormal in gura sau pierderea temporara ori permanenta a capacitatii gustative;
• aparitia unei infectii, ameteli, durere sau formarea unui cheag de sange in ureche dupa interventia chirurgicala;
• agravarea deteriorarii auzului, ca urmare a stapedectomiei;
• leziuni la nivelul nervilor faciali.

Surse:

https://www.nhs.uk/conditions/otosclerosis/

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22033-otosclerosis

https://www.nidcd.nih.gov/health/otosclerosis