Parodontoza: ce este, cauze, tratament și prevenție

Parodontoza, în termeni medicali boala parodontală, mai este cunoscută și sub denumirea de parodontită și este o afecțiune care apare la nivelul dinților și, din păcate, lăsată netratată, poate conduce până la pierderea danturii. Conform statisticilor, 8 din 10 români suferă de parodontoză, fiind pe locul 6 în clasamentul celor mai răspândite boli din România.

Cuprins:

Ce este parodontoza?

Gingivita – primul pas spre parodontoză

Parodontoza: simptome și manifestări

Parodontoza – cauzele bolii parodontale

Factori de risc în parodontoză

Parodontoza – tratament

Prevenirea parodontozei

Ce este parodontoza?

Parodontoza reprezintă inflamarea parodonțiului, țesutul care susține și fixează dinții în osul maxilarului. La nivelul gingiilor apar inflamații și infecții, în cazuri avansate chiar pungi de puroi, care distrug țesutul moale și afectează structura osoasă, astfel încât dinții încep să se miște și cad. Parodontoza este denumită și boala dinților frumoși întocmai ca urmare a faptului că simptomele sale inițiale nu sunt evidente. Este important de punctat că primul semnal de alarmă care atrage atenția asupra parodontozei este gingivita.

Gingivita – primul pas spre parodontoză

Gingivita reprezintă o inflamație superficială a gingiilor care apare din cauza bacteriilor ce se regăsesc în cavitatea bucală. Gingivita reprezintă primul pas spre dezvoltarea parodontozei, un stadiu incipient în care șansele de prevenție ale bolii parodontale sunt foarte mari și necesită, în primul rând, o igienă orală corectă.

Parodontoza: simptome și manifestări

Primul pas este apariția gingivitei. Gingiile se inflamează, devin moi, își schimbă culoarea din roz spre violet și sângerează la periaj. Treptat, boala gingivală începe să avanseze și gingiile se retrag de pe dinți lăsând la vedere osul alveolar. Apar durerile subtile, pruritul gingival, halitoza, adică respirația urât mirositoare, și senzația de disconfort la consumul alimentelor reci și fierbinți. În următoarea fază încep să se formeze pungile parodontale, acele pungi cu puroi care se formează între os și dinte și care, în timp, conduc la expulzarea dinților din alveolele dentare.

Parodontoza – cauzele bolii parodontale

Cauza principală a parodontozei o reprezintă igiena orală precară. Astfel, responsabile în mod direct de apariția bolii parodontale sunt placa bacteriană și tartrul. Placa bacteriană trebuie îndepărtată zilnic prin periaj, atât dimineața, cât și seara, în caz contrar aceasta se întărește și se depune sub gingie sub formă de tartru și începe să afecteze țesuturile de susținere a dinților. Tartrul, însă, nu se îndepărtează printr-un simplu periaj și este nevoie de intervenția medicului dentist care elimină aceste depuneri prin procedeul bine-cunoscut denumit detartraj.

Factori de risc în parodontoză

Dincolo de igiena orală necorespunzătoare, parodontoza este favorizată de o serie de factori, astfel:

- Fumatul. Persoanele care fumează sunt mult mai expuse apariției parodontozei. În plus, boala progresează mult mai rapid și recuperarea este mult mai lentă.

- Predispoziția genetică. Conform studiilor, parodontoza are și o latură genetică și aproximativ 30% dintre persoane o au în istoric. Cei care au în familie persoane ce suferă de boala parodontală au de șase ori mai multe șanse să dezvolte parodontoză.

- Probleme de sănătate. Lista afecțiunilor care favorizează apariția parodontozei este lungă, însă cele mai comune probleme de sănătate care conduc la pierderea dinților sunt diabetul, afecțiunile cardiace și respiratorii, leucemia, artrita, osteoporoza, Sindromul Down, Boala Crohn, dar și deficiența de vitamină C sau anemia.

- Bruxismul. Scrâșnitul dinților este un factor de risc în apariția parodontozei pentru că în timp conduce la deteriorarea țesutului care susține dinții.

- Alimentația. Stilul de viață nesănătos, obezitatea, alimentația dezechilibrată și săracă în vitamine și minerale pot favoriza apariția bolilor gingivale și parodontale.

- Stresul cronic. S-a observat că există o reală legătură între stresul cronic și apariția problemelor parodontale, implicat fiind sistemul imunitar slăbit.

- Medicamentele. Anumite medicamente afectează sănătatea gingiilor și le fac mai vulnerabile în fața gingivitei. Din această categorie fac parte anticoncepționalele, medicamentele pentru inimă, antidepresivele și steroizii.

- Dereglările hormonale. Dereglările hormonale care pot să apară la pubertate, în cazul sarcinii, menstruației sau menopauzei pot favoriza apariția gingivitei și, implicit, a parodontozei.

Parodontoza – tratament

Tratamentul parodontozei este, din păcate, dureros și costisitor, motiv pentru care prevenția rămâne cea mai importantă armă în lupta cu această boală parodontală. Tratamentul se face doar în cabinetul medicului dentist și sub anestezie locală pentru că presupune, prin diferite tehnici, un chiuretaj sub-gingival pentru îndepărtarea chirurgicală a pungilor de puroi.

Prevenirea parodontozei

Pentru prevenirea parodontozei sunt necesari doi pași mari de urmat: igiena orală și vizita la medicul dentist.

- Igiena orală. Periajul dentar realizat de două ori pe zi, folosirea aței dentare și a apei de gură, inclusiv a dușului bucal, sunt principalele metode de prevenție. În cazul persoanelor care se confruntă cu gingivită sau prezintă risc de parodontoză, folosirea produselor de igienă orală pe bază de clorhexidină este esențială. Această substanță are proprietăți bactericide și bacteriostatice și previne formarea plăcii dentare. Recomandarea noastră este gelul dentar cu clorhexidina de la Foramen, un produs cu acțiune complexă, care previne și protejează împotriva inflamării și sângerării gingiilor. Este indicat în afecțiunile parodontale deoarece, datorită proprietăților antiseptice și de regenerare, ajută la reducerea inflamației locale și la repararea mucoasei bucale și a gingiilor.

- Detartrajul profesional. Vizita la medicul dentist este obligatorie pentru a preveni dezvoltarea parodontozei. Detartrajul profesional este indicat în prevenirea parodontozei o dată la șase, maxim 12 luni.