Sifilis: manifestari, transmitere, complicatii, tratament

Sifilisul este o infectie bacteriana care se raspandeste de obicei prin contact sexual. De cele mai multe ori, primul semn de sifilis este o mica ulceratie nedureroasa, numita sancru, care apare in locul unde bacteriile au patruns in organism. Sancrul apare de obicei dupa trei saptamani de la momentul expunerii. Se dezvolta de obicei in zona organelor genitale, a rectului sau a gurii si poate trece neobservat.

Infectia se raspandeste de la o persoana la alta prin atingerea acestei leziuni cu pielea sau membranele mucoase.

Sifilisul poate fi dificil de diagnosticat deoarece, dupa infectia initiala, bacteria poate ramane latenta in organism ani de zile inainte de a deveni din nou activa. Daca nu are simptome vizibile, singura modalitate prin care o persoana poate afla ca are sifilis este sa faca o analiza de sange.

Daca nu este tratat, sifilisul poate fi o boala grava, care poate chiar sa puna viata in pericol. Este deosebit de periculoasa atunci cand este transmisa de la o mama infectata la fatul ei in timpul sarcinii sau al nasterii.

Din fericire, exista mai multe tratamente foarte eficiente disponibile care pot ucide bacteriile care cauzeaza sifilisul, iar infectia se vindeca usor la adulti atunci cand este tratata devreme. Poate fi tratata si in stadiile ulterioare, dar tratamentul nu poate inversa nicio problema la nivelul organelor pe care boala ar fi putut-o deja cauza.

Ce este sifilisul?

Sifilisul este o infectie bacteriana cu transmitere sexuala. Sifilisul este o afectiune vindecabila, iar antibioticele o pot trata in stadiile incipiente. Fara tratament, insa, poate duce la dizabilitati, tulburari neurologice si chiar deces.

Sifilisul este cauzat de bacteria Treponema pallidum (T. pallidum). Cele patru stadii ale bolii sunt: primar, secundar, latent si tertiar.

Cauze si transmitere

Sifilisul este cauzat de o infectie bacteriana. Oamenii de stiinta germani au descoperit in 1905 ca bacteria Treponema pallidum este cea care cauzeaza infectia.

Cum se transmite sifilisul?

Singura modalitate de transmitere a sifilisului este prin contactul direct cu sancrele sau ulceratiile sifilitice. Aceste leziuni se dezvolta de obicei pe sau in:

• gura
• penis
• vagin
• anus

Sifilisul se transmite in primul rand pe cale sexuala. Mai exact, bacteriile pot fi contractate prin sex oral, anal sau vaginal sau prin contact direct intre organele genitale.

De asemenea, bebelusii pot contracta sifilis daca mamele lor au o infectie netratata. Aceasta forma se numeste sifilis congenital. Sifilisul se poate transmite si prin transfuzii de sange, desi acest lucru este extrem de rar.

Contrar mitului, oamenii nu pot contracta sifilis daca:

• folosesc la comun toaletele
• poarta hainele altei persoane
• folosesc ustensilele de mancare ale altei persoane

Explicatia este ca bacteriile care provoaca sifilisul nu pot trai foarte mult in afara corpului uman.

Cine este cel mai expus riscului de a dezvolta sifilis?

Oricine poate contracta sifilis. Cu toate acestea, anumiti factori pot creste riscul de a contracta o infectie. Urmatoarele grupuri de persoane au un risc crescut de a contracta sifilis:

• persoanele care intretin relatii sexuale cu mai multi parteneri fara sa foloseasca o metoda de bariera, cum ar fi prezervativul
• persoanele care au HIV
• persoanele care au parteneri care sufera de sifilis

Semne si simptome

Cele patru etape ale sifilisului sunt:

• primar
• secundar
• latent
• tertiar

Sifilisul este cel mai infectios in primele doua etape. Cand sifilisul se afla in stadiul latent, boala ramane activa, insa nu provoaca simptome. Sifilisul tertiar este cel mai distructiv pentru sanatate.

Sifilis primar

Stadiul primar al sifilisului apare dupa aproximativ trei sau patru saptamani de la contractarea bacteriei. Semnul de debut este o ulceratie mica si rotunda, numita sancru. Sancrul este nedureros, insa foarte infectios. Multi oameni nici nu observa cand au un astfel de semn. Aceasta leziune poate aparea oriunde bacteriile au intrat in corp, cum ar fi pe sau in interiorul gurii, organelor genitale sau rectului.

In medie, ulceratia apare dupa aproximativ trei saptamani de la infectare, insa poate dura intre 10 si 90 de zile sa apara. Leziunea ramane timp de doua pana la sase saptamani. Uneori, singurul semn este umflarea ganglionilor limfatici.

Sifilisul se transmite prin contactul direct cu o leziune. Acest lucru se produce de obicei in timpul activitatii sexuale, inclusiv in timpul sexului oral.

Sifilis secundar

In timpul celei de-a doua etape a sifilisului se pot dezvolta eruptii cutanate si o durere in gat. Eruptia nu provoaca prurit (mancarime) si apare de obicei pe palme si talpi, insa se poate dezvolta oriunde pe corp. Unii oameni nu observa eruptia inainte ca aceasta sa dispara.

Sifilisul secundar poate provoca si alte manifestari, cum ar fi:

• dureri de cap
• ganglioni limfatici umflati
• oboseala
• febra
• pierdere in greutate
• caderea parului
• dureri articulare

Aceste simptome dispar de obicei indiferent daca pacientul primeste tratament. Cu toate acestea, fara tratament, persoana in cauza va avea in continuare sifilis.

De multe ori, sifilisul secundar este confundat cu alte afectiuni, cum ar fi:

• pitiriazis rozat
• lichen plan
• psoriazis

Din acest motiv, sifilisul a fost denumit si „marele imitator”. Deoarece simptomele pot fi atat de nespecifice, persoanele care se confrunta cu manifestarile sifilisului le pot ignora sau exista situatii in care clinicienii nu suspecteaza prezenta infectiei.

Sifilis latent

Al treilea stadiu al sifilisului este stadiul latent sau ascuns. Simptomele stadiilor primare si secundare dispar si nu apar semne vizibile in aceasta etapa. Cu toate acestea, bacteriile raman in organism. Aceasta etapa ar putea dura ani de zile inainte de a evolua spre sifilis tertiar.

Sifilis tertiar

Ultima etapa a infectiei este sifilisul tertiar. Aproximativ 14 pana la 40% dintre persoanele cu sifilis ajung in aceasta etapa. Sifilisul tertiar poate aparea la ani sau decenii dupa infectia initiala. Sifilisul tertiar poate pune viata in pericol. Alte probleme potentiale ale sifilisului tertiar sunt:

• pierderea vederii
• pierderea auzului
• probleme psihice
• pierderea memoriei
• distrugerea tesuturilor moi si a oaselor
• tulburari neurologice, cum ar fi accidentul vascular cerebral sau meningita
• probleme cardiace
• neurosifilis, care este o infectie a creierului sau a maduvei spinarii

Diagnostic

Pentru a diagnostica afectiunea, medicul va pune intrebari despre istoricul sexual al pacientului, inclusiv daca acesta a intretinut relatii sexuale neprotejate. Este important ca acesta sa fie sincer in aceasta discutie. Specialistul il poate ajuta sa evalueze riscul si va recomanda teste pentru depistarea altor boli cu transmitere sexuala (BTS).

Pentru a descoperi sifilisul, medicul va preleva o proba de sange pentru a cauta eventualele semne ale infectiei. De asemenea, specialistul poate recolta o mica bucata de tesut dintr-o leziune de sifilis pentru a o examina la microscop. Singura modalitate prin care o persoana poate afla cu siguranta daca are sifilis este sa mearga la medic si sa faca un test de laborator.

Metode de tratament

Tratamentul pentru sifilis poate avea succes, mai ales in stadiile incipiente. Strategia de tratament este recomandata in functie de simptome. De regula, in timpul fazei primare, secundare sau tertiare, persoanele cu sifilis primesc de obicei o injectie intramusculara cu penicilina G benzatinica.

In schimb, in etapele latente si tertiare, pacientul are nevoie de obicei de injectii saptamanale timp de pana la trei saptamani.

Daca o persoana se confrunta cu neurosifilis, va fi tratata cu penicilina intravenoasa (IV) timp de doua saptamani pentru a fi eliminate bacteriile din sistemul nervos central.

Vindecarea infectiei va preveni deteriorarea ulterioara a corpului, iar persoana in cauza ar putea relua activitatile sexuale protejate. Cu toate acestea, tratamentul nu poate anula daunele deja produse.

Persoanele cu alergie la penicilina pot folosi uneori un medicament alternativ in stadiile incipiente. Cu toate acestea, in timpul sarcinii si in etapele tertiare, persoanele alergice la penicilina trec de obicei printr-un proces de desensibilizare la penicilina pentru a fi tratate in siguranta.

Dupa nastere, nou-nascutii cu sifilis trebuie sa fie supusi unui tratament cu antibiotice.

In prima zi de tratament, pacientii ar putea dezvolta frisoane, febra, greata si durere de cap (reactie Jarisch-Herxheimer). Acest lucru nu indica insa faptul ca o persoana ar trebui sa intrerupa tratamentul.

Posibile complicatii

Sifilisul netratat poate avea efecte devastatoare, cum ar fi:

• orbire
• pierderea auzului
• paralizie
• meningita
• afectarea valvei cardiace
• anevrism
• aortita (boala inflamatorie a aortei)
• leziuni la nivelul creierului

Metode de prevenire

Pentru a reduce riscul de sifilis este recomandat sa:

• intretineti relatii sexuale pe termen lung cu un partener care nu are sifilis
• folositi prezervativul, desi acesta protejeaza doar impotriva leziunilor genitale si nu a celor care se dezvolta in alta parte a corpului
• evitati folosirea la comun a jucariilor sexuale
• va abtineti de la alcool si droguri care ar putea duce la practicarea de activitati sexuale neprotejate

Referinte:

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/4622-syphilis

https://www.healthline.com/health/std/syphilis

https://www.everydayhealth.com/syphilis/guide/

https://www.medicalnewstoday.com/articles/186656