Substanta reticulata: anatomie, functii si rol

Sistemul nervos central este o structura complexa din care fac parte mai multe componente care impreuna coordoneaza toate functiile si procesele ce au loc in organism. Una dintre aceste componente este si substanta reticulata, care constituie o retea densa de neuroni, fibre nervoase si nuclei. Situata la baza creierului, substanta reticulata joaca un rol esential in functionarea sistemului nervos central, asigurand atat legatura intre creier si maduva spinarii, implicit nervii periferici care se ramifica din aceasta, cat si controlul reflexelor de care depinde functionarea organismului.

Despre rolurile pe care le indeplineste reteaua reticulata si despre structura acesteia puteti afla mai multe informatii din cuprinsul acestui articol.

Ce este substanta reticulata

Din punct de vedere structural, substanta reticulata este o retea densa de neuroni si fibre nervoase interconectate ce formeaza ochiuri in interiorul carora sunt aglomerari de corpuri celulare ce formeaza nuclei. Substanta reticulata face parte din structura sistemului nervos central, fiind situata in trunchiul cerebral, aflat la baza creierului mare si facand legatura dintre acesta si maduva spinarii. Nu are o forma regulata, desfasurandu-se asemeni unei plase de la mezencefalul aflat in partea superioara a trunchiului cerebral pana la puntea lui Varolio aflata in zona mediana si apoi la bulbul rahidian, care face legatura cu maduva spinarii.

Aceasta plasa este alcatuita din prelungiri ale neuronilor cerebrali iar nucleii aflati in ochiurile sale au fiecare functii specifice. Mai trebuie spus ca substanta reticulata este conectata cu cortexul cerebral prin caile ascendente si totodata de maduva spinarii, prin caile descendente.

Ce functii indeplineste substanta reticulata in cadrul sistemului nervos central

Prin structura sa complexa, substanta reticulata indeplineste doua tipuri distincte de functii, dupa cum urmeaza:

Functii specifice

Substanta reticulata controleaza toate reflexele specifice trunchiului cerebral, adica acele reactii involuntare de care depinde buna derulare a functiilor vitale.  Aceste reflexe sunt generate, coordonate si reglate prin centrele reflexogene aflate in reteaua neuronala ce formeaza substanta reticulata, centre aflate preponderent la nivelul bulbului rahidian si in zona mediana a trunchiului cerebral.

Mai exact, reflexele pe care le controleaza substanta reticulata prin functiile specifice sunt:

• Reflexul vomitiv;
• Reflexul tusiv;
• Reflexul de stranut;
• Reflexele respiratorii;
• Reflexele cardiovasculare;
• Reflexul deglutitiei;
• Reflexul de clipire.

Functii nespecifice

Prin functiile nespecifice, substanta reticulata este implicata in reglarea activitatii generale a sistemului nervos central, fara insa a exista cai motorii sau senzoriale special destinate. Principalele functii nespecifice constau in:

• Activarea si inhibitia corticala;
• Reglarea tonusului muscular;
• Filtrarea stimulilor senzoriali;
• Coordonarea reactiilor vegetative.

Rolurile substantei reticulate in functionarea organismului

Prin functiile specifice si nespecifice, substanta reticulata contribuie in mod direct sau indirect in derularea unor procese fiziologice vitale. Pentru a intelege mai bine rolurile pe care aceasta structura le indeplineste in organism va explicam mai in detaliu fiecare dintre functiile enumerate mai sus.

Eliminarea toxinelor din tractul digestiv

Reflexul vomitiv controlat de substanta reticulata are drept scop principal protejarea organismului impotriva intoxicatiilor ce pot surveni in urma ingerarii unor substante toxice si totodata impotriva problemelor ce pot aparea pe fondul suprasolicitarii sistemului digestiv. Acesta presupune eliminarea continutului gastric si intestinal pentru a impiedica absorbtia toxinelor in sange sau pentru a decongestiona tractul digestiv.

Eliberarea cailor reparatorii

Substanta reticulata coordoneaza si reflexele ce induc tusea si stranutul, care fac parte tot din mecanismul de aparare al organismului si vizeaza decongestionarea cailor respiratorii. Acestea pot fi obturate de patrunderea unor corpuri straine sau acumularea excesiva de mucus in cazul infectiilor respiratorii, fapt ce ingreuneaza respiratia iar in cazuri extreme poate duce la asfixie. Prin declansarea reflexului tusiv, substanta reticulata contribuie la decongestionarea traheei si bronhiilor, in timp ce stranutul desfunda caile nazale.

Functionarea sistemului respirator si cardiovascular

Tot de substanta reticulata depinde in buna masura reglarea respiratiei in functie nivelul de oxigen din atmosfera dar si de nevoile organismului, in diferite situatii, ca de exemplu in timpul efortului intens. De asemenea, substanta reticulata regleaza ritmul cardiac si controleaza tensiunea arteriala prin intermediul muschilor netezi din peretii vaselor, sanguine carora le comanda sa se contracte sau sa se relaxeze, dupa caz.

Facilitarea nutritiei

Reflexul deglutitiei, controlat din trunchiul cerebral prin substanta reticulata, este indispensabil furnizarii de nutrienti esentiali necesari organismului, prin alimentatie. Mai pe intelesul tuturor, este vorba de reflexul de inghitire, ce permite trecerea alimentelor si lichidelor  din cavitatea bucala in esofag si de aici, in stomac. De fiecare data cand consumam alimente sau bem lichide, centrul deglutitiei din creier se activeaza prin intermediul stimulilor veniti de la nivelul cavitatii bucale, iar substanta reticulata declanseaza acest reflex de cate ori este necesar.

Protejarea ochilor

Miscarea pleoapelor este coordonata la randul sau de substanta reticulata, ce controleaza si reflexul de clipire prin care ochii sunt protejati de uscaciune, praf si alte particule care pot cauza leziuni.

Mentinerea posturii si a echilibrului

Mentinerea corpului in pozitie verticala si adaptarea miscarilor pentru a mentine echilibrul in timpul mersului si altor activitati  sunt rezultatul unui mecanism coordonat din trunchiul cerebral prin substanta reticulara, care primeste semnale de la ochi, urechea interna si muschi apoi transmite rapid comenzi motorii pentru mentinerea echilibrului, in functie de pozitie.

Reglarea ciclului circadian

Prin functiile nespecifice de activare si inhibare corticala, substanta reticulata este implicata in alternarea starii de veghe cu cea de somn, mai precis in reglarea ciclului circadian.  Prin activarea corticala se induce starea de constienta cu mentinerea atentiei si capacitatii de concentrare, iar prin inhibare e indusa senzatia de somnolenta si somnul necesar refacerii organismului.

Raspunsul adecvat la stimuli

Organismul este expus permanent unui numar mare de stimuli care ajung la creier sub forma de impulsuri nervoase pornite de la receptori, insa nu toti acesti stimuli sunt relevanti pentru a necesita un raspuns adecvat. Inainte de a ajunge in creier, stimulii senzoriali trec prin filtrul reprezentat de substanta reticulata, care ii selecteaza in functie de relevanta si ii inhiba pe cei nesemnificativi. Datorita acestui rol este posibila atentia distributiva si concentrarea asupra unor detalii importante in conditiile existentei altor stimuli. Spre exemplu, in cazul unei discutii intr-un mediu zgomotos,  aceasta functie va ajuta sa va concentrati asupra vocii interlocutorului ignorand zgomotul de fond. De asemenea, aceasta functie ajuta organismul sa se adapteze mai usori in diferite medii, prevenind oboseala senzoriala indusa de un numar mare de stimuli.

Ce probleme cauzeaza disfunctiile substantei reticulate

Dupa cum ati putut observa, substanta reticulata este o componenta de baza a trunchiului cerebral si a sistemului nervos central in ansamblul sau, iar orice mica disfunctie la nivelul acesteia poate avea consecinte severe si chiar fatale asupra functionarii organismului. Aceste disfunctii apar de obicei pe fondul unor traumatisme cranio-cerebrale, al accidentelor vascular-cerebrale, tumorilor cerbrale sau al unor infectii precum meningita si encefalita. De asemenea, probleme la nivelul substantei reticulate pot aparea si pe fondul afectiunilor neurodegenerative, caracterizate de o degenerare progresiva si ireversibila a celulelor sistemului nervos, care intr-un final mor fara a fi inlocuite de altele noi.

In functie de zonele afectate, astfel de tulburari se pot manifesta prin tulburi de somn, hipersensibilitate senzoriala sau sensibilitate scazuta la stimuli, tulburari de echilibru, precum si disfunctii in plan respirator, digestiv sau cardiovascular. Afectarea severa a substantei reticulate poate duce la coma profunda sau chiar deces.