Top 10 afectiuni dermatologice comune si cum le tratati

Top 10 afectiuni dermatologice comune si cum le tratati
Farmacia Catena

Top-10-afectiuni-dermatologice

Pielea, cel mai mare organ al corpului uman, joaca un rol esential in mentinerea echilibrului si structurii organismului, fiind o bariera de protectie impotriva agresiunilor fizice si chimice, dar si a celor biologice (bacterii, virusuri, fungi, paraziti). Prin structura sa foarte complexa si prin functiile pe care le indeplineste – de la reglarea temperaturii, pana la apararea imunologica sau perceptia senzoriala – pielea este supusa permanent factorilor externi si interni care, prin natura lor, pot genera dezechilibre sau afectiuni specifice.

„Afectiunile dermatologice nu au doar o componenta estetica evidenta, ci pot semnala chiar si dezechilibre sistemice”, adauga dr. Iasmina Wadi, medic rezident medicina de familie. Astfel de boli pot afecta semnificativ calitatea vietii si, in anumite cazuri, pot deveni cronice sau chiar invalidante daca nu sunt diagnosticate si tratate la timp. In acest articol veti descoperi care sunt cele mai frecvente 10 afectiuni dermatologice intalnite in practica clinica, cum se manifesta si, bineinteles, care sunt optiunile de tratament disponibile.


Scurta descriere a pielii si structurii acesteia

Pielea este alcatuita din 3 straturi: epidermul, dermul si hipodermul. Epidermul este stratul cel mai superficial, extern, care protejeaza impotriva agentilor externi, fiind compus predominant din celule numite keratinocite. La baza epidermei se gasesc melanocitele, celulele care produc melanina, pigmentul ce confera culoare pielii si o protejeaza de radiatiile ultraviolete. Dermul, situat imediat sub epiderma, contine vase de sange, terminatii nervoase, foliculi pilosi si glande sebacee si sudoripare.

Aceasta ofera elasticitate si rezistenta pielii datorita colagenului, dar si a elastinei. Hipodermul, stratul cel mai profund, este format in principal din tesut adipos si are rolul de a asigura izolarea termica si protectia mecanica a structurilor profunde. Dezechilibrele aparute la nivelul acestor structuri – unele de natura inflamatorie, altele infectioase, autoimune, chiar degenerative – stau la baza afectiunilor dermatologice. „Medicul dermatolog este in masura sa stabileasca precis si clar un diagnostic, pentru ca ulterior sa recomande tratamentul specific, fiecare afectiune fiind o entitate clinica distincta ce necesita un tratament individualizat”, adauga dr. Iasmina Wadi.

10 afectiuni dermatologice comune si tratamentele asociate

In continuare, vor fi prezentate 10 afectiuni dermatologice comune si alternativele terapeutice ale acestora. Insa, bineinteles, este important de mentionat ca medicul dermatolog este cel care dispune de experienta si pregatirea necesare pentru a stabili un diagnostic si, ulterior, pentru a recomanda un tratament personalizat, individualizat in functie de cauza.

1.Acneea vulgara

Acneea este o afectiune inflamatorie a foliculului pilosebaceu, care apare in special in perioada adolescentei (pubertatii), dar poate persista si la varsta adulta. Leziunile caracteristice includ:

  • comedoane inchise sau deschise;
  • papule;
  • pustule;
  • noduli si chisturi, in formele severe.

Factorii declansatori includ dezechilibrele hormonale, predispozitia genetica, dieta, stresul, dar si utilizarea unor produse comedogene. Tratamentul variaza in functie de severitate si ar putea include: agenti topici cu retinoizi, peroxid de benzoil, antibiotice, iar in formele moderat-severe se apeleaza la terapii sistemice, cum ar fi antibioticele orale sau izotretinoin.

2.Dermatita atopica

Dermatita atopica este o afectiune inflamatorie cronica a pielii, cu evolutie recidivanta. Aceasta afecteaza in special copiii, dar poate persista si la adulti. Se caracterizeaza prin piele uscata, cu prurit intens, eritem, fisuri si uneori chiar lichenificare.

Cauza exacta este necunoscuta, dar se crede ca ar fi vorba despre predispozitia genetica asociata cu disfunctii ale barierei cutanate si raspunsul imun exagerat. Tratamentul consta in hidratarea adecvata a pielii, evitarea factorilor declansatori, aplicarea de corticosteroizi topici si inhibitori ai calcineurinei, iar in cazurile severe se poate opta pentru terapii sistemice biologice.

3.Psoriazisul

Psoriazisul este o afectiune autoimuna cronica, caracterizata prin aparitia unor placi eritemato-scuamoase bine delimitate, localizate frecvent pe scalp, coate, genunchi si zona lombara. Boala apare ca urmare a inmultirii excesive a keratinocitelor in contextului unui raspuns imun extrem de puternic, dereglat.

„In forme usoare, tratamentul este local, cu corticosteroizi, derivati de vitamina D si gudroane”, adauga dr. Iasmina Wadi. In cazurile moderate si severe se poate utiliza fototerapia sau se poate opta pentru medicamente sistemice, precum metotrexatul sau acitretina. Terapiile mai moderne, cum ar fi cele biologice, tintesc moleculele proinflamatorii specifice.

4.Eczemele de contact

Eczemele de contact apar ca reactii inflamatorii ale pielii la contactul cu substante iritante sau potential alergene – detergenti, solventi, agenti agresivi sau alergeni specifici, in contextul unei sensibilizari imunologice.

Se manifesta prin roseata, edem, vezicule, descuamare si prurit. Tratamentul presupune, pe cat este posibil, evitarea factorului declansator, corticosteroizi topici, aplicarea cremelor hidratante si emoliente pentru refacerea barierei cutanate.

5.Urticaria

Urticaria este o reactie cutanata tranzitorie caracterizata prin aparitia de papule sau placi (care sunt insotite de mancarimi), edematoase, de obicei de scurta durata. Poate fi cauzata de diferiti alergeni alimentari, medicamente, intepaturi de insecte, infectii sau chiar stres.

In formele acute, antihistaminicele sunt tratamentul de prima linie. „In urticaria cronica, putem opta pentru antihistaminice de generatie noua in doze crescute, corticosteroizi in cure scurte si omalizumab, o terapie biologica eficienta in cazurile refractare”, adauga dr. Iasmina Wadi.

6.Infectii fungice ale pielii

Tinea corporis (herpesul circinat), tinea pedis (piciorul de atlet) si candidoza cutanata sunt, de fapt, cele mai comune infectii fungice ale pielii, cauzate de umiditatea excesiva, igiena precara si caldura.

Se manifesta prin aparitia unor rosii, pruriginoase, cu margini bine definite, uneori cu vezicule sau fisuri. Tratamentul presupune aplicarea de antifungice topice (clotrimazol, terbinafina), iar in cazuri extinse sau recidivante, administrarea orala de antifungice sistemice.

Top-afectiuni-dermatologice

7.Rozaceea

Este o afectiune cronica inflamatorie a pielii fetei, cu debut frecvent la varsta adulta, care tinde sa se prezinte cu roseata persistenta, papule, pustule si vase dilatate vizibile (telangiectazii). Nu se cunosc cauzele exacte, dar sunt incriminati factori genetici, vasculari si microbieni.

Tratamentul consta in evitarea factorilor declansatori, utilizarea de creme cu metronidazol, acid azelaic sau ivermectina si, in forme severe, antibiotice orale sau terapie cu laser.

8.Verucile (negii)

Sunt leziuni cutanate benigne cauzate de infectia cu papilomavirusul uman (HPV). Se transmit prin contact direct sau prin obiecte contaminate si pot aparea pe maini, picioare, fata sau zonele genitale.

Desi unele veruci pot regresa spontan, tratamentul este adesea necesar din motive estetice sau functionale. Optiunile includ crioterapia cu azot lichid, aplicarea de acid salicilic, tratamentele laser, electrochirurgia.

9.Pitiriazis versicolor

Este o infectie superficiala cauzata de o ciuperca din genul Malassezia, care afecteaza in special pieptul, spatele si umerii. Se manifesta prin pete hipo- sau hiperpigmentate, cu descuamare fina si prurit. Afecteaza frecvent persoanele care transpira excesiv sau care locuiesc in zone care au un climat cald si umed. Tratamentul consta in folosirea produselor si cremelor antifungice, iar in cazurile recidivante necesita administrarea de antifungice orale.

10.Infectia cu Herpes simplex

Infectia cu virusul Herpes simplex se manifesta prin leziuni veziculare dureroase, localizate in mod obisnuit perioral (herpes bucal) sau in zona genitala (herpes genital). Virusul ramane latent in organism dupa infectia initiala si se reactiveaza in conditii de stres, dupa expunerea la soare sau in conditii de scadere a imunitatii.

Tratamentul consta in antivirale topice sau orale (aciclovir, valaciclovir), administrate cat mai devreme dupa debutul simptomelor, pentru a reduce durata si severitatea episodului acut. „Este important de retinut ca herpesul este contagios, in special in timpul reactivarii, de aceea trebuie limitat riscul de a-l transmite mai departe, in special in randul copiilor mici”, adauga dr. Iasmina Wadi.

 

Bibliografie:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9415115/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10800546/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9122273/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5718374/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10149786/